Expert recunoscut în combaterea dezinformării, propagandei digitale și în securitate europeană și transatlantică, Nicolae Țîbrigan a explicat cum a funcționat campania de dezinformare rusă în Moldova în timpul campaniei electorale.
Profit.ro: Ce tipuri de campanii de dezinformare ați identificat în timpul alegerilor parlamentare din Republica Moldova și care au fost cele mai eficiente în influențarea percepțiilor publice?
Nicolae Țibrigan: Alegerile din 28 septembrie din Republica Moldova au fost însoțite de un val de campanii de dezinformare care au vizat în primul rând delegitimarea procesului electoral. S-au folosit narativele clasice despre fraudă, „diaspora care fură alegerile”, „alegerile din 28 septembrie vor fi anulate” și „votul din Rusia a fost blocat”, iar acestea au prins cel mai bine pentru că s-au sprijinit pe emoții puternice și pe un sentiment real de frustrare în rândul unor categorii de alegători. De exemplu, Kremlinul a acuzat explicit că moldovenii din Rusia ar fi fost „împiedicați să voteze”, folosind comparația „2 secții în Rusia vs. 36 în Germania”, pentru a sugera un fel de bias instituțional. De fapt, după alegeri s-a demonstrat că din cei peste 13.000 de cetățeni moldoveni stabiliți în Federația Rusă și înregistrați pe website-ul CEC, au participat doar 4.204 de persoane. Al doilea tip de campanie, foarte vizibil și greu de contracarat, a fost cel bazat pe panică securitară: ideea că Moldova ar putea fi târâtă într-un război, că va fi urmată mobilizarea forțată, că tinerii vor fi trimiși pe front. Aceste mesaje au fost împinse masiv pe rețele sociale, mai ales pe TikTok, prin rețele coordonate de conturi false care au acumulat milioane de vizualizări într-o perioadă foarte scurtă. Astfel, think-tank-ul românesc Expert Forum a documentat o rețea coordonată de 17 conturi care au produs peste 1 milion de vizualizări în doar 7 zile pentru Vasile Costiuc (liderul Partidului „Democrația Acasă”), cu 993 de conturi clonate care urmau sincron același set de profiluri politice. La fel de persistentă a fost și linia economică - o avalanșă de mesaje care prezentau guvernarea PAS drept responsabilă pentru o prăbușire inevitabilă, pentru scumpiri și falimentul țării – narative alimentate de canale pro-Kremlin și influenceri politici, vizând oboseala post-criză Dincolo de acestea, am văzut și metode mai brutale: bani ascunși în criptomonede, distribuiți pentru a finanța campanii subterane și tentative de cumpărare de voturi, dar și amenințări cu bombă sau incidente fizice menite să creeze panică și să transmită ideea de haos. Dacă ar fi să aleg cele mai eficiente, ele au fost cele care au atins direct legitimitatea procesului electoral - diaspora versus Rusia - și cele care au jucat pe frică și emoție, mai ales prin conținut scurt și viral pe TikTok. Eu cred că acestea au făcut diferența în percepția publică.
Profit.ro: Cum diferă tacticile ruse de dezinformare aplicate în Moldova față de cele folosite în alte state din Europa Centrală și de Est?
Nicolae Țibrigan: În Moldova, Rusia are câțiva vectori de influență unici, pe care nu îi regăsim în aceeași formă în alte țări din regiune. Transnistria și Găgăuzia funcționează nu doar ca vulnerabilități interne, ci ca instrumente narative, prin care Moscova alimentează constant ideea că minoritățile rusofone ar fi discriminate și amenințate. Ori, acest vector lipsește în majoritatea statelor din Europa Centrală și de Est. În plus, polarizarea diasporei moldovenești – între Vest și Rusia – este exploatată ca un instrument de contestare a alegerilor, ceea ce face ca fiecare rundă electorală să se transforme într-o dispută despre „cine are dreptul moral să decidă soarta țării”. În alte state din Europa Centrală și de Est, dezinformarea e concentrată mai degrabă pe teme culturale, anti-LGBT, anti-migrație sau anti-Bruxelles. În Moldova, însă, bătălia se dă pe teren electoral, direct, cu accent pe legitimitatea votului. În plus, am văzut o utilizare intensă a banilor spălați prin criptomonede (A7, de exemplu) pentru a finanța campanii murdare, un experiment pe care Rusia îl testează aici mai agresiv decât în alte părți, pentru a identifica noi modalități de eludare a sancțiunilor occidentale. Și mai e ceva: combinarea tacticilor online cu acțiuni fizice de destabilizare, de la proteste finanțate până la amenințări cu bombă în secțiile de votare din străinătate sau pe podurile de peste Nistru pentru a perturba procesul electoral. Acest mix, în care online-ul și offline-ul sunt sincronizate, este mai agresiv decât în alte campanii din regiune, și face parte din așa-numitul „război hibrid” al Rusiei împotriva statelor democratice.
Profit.ro: Care sunt principalele vulnerabilități ale societății moldovenești la propaganda și manipularea informațională, și cum pot fi acestea reduse?
Nicolae Țibrigan: Societatea moldovenească rămâne vulnerabilă la dezinformare din câteva motive clare. Fragmentarea lingvistică și mediatică face ca oamenii să trăiască practic în universuri informaționale paralele: o Moldovă informată prin mass-media românească și pro-europeană și o altă Moldovă prinsă în ecourile propagandei rusești, unde Telegram-ul și TikTok-ul au devenit sursa principală de „știri”. Reziliența digitală este inegală, consumul critic de informații e scăzut, iar asta face ca mesajele emoționale să prindă foarte ușor. Un exemplu clar a fost în plină campanie, când pe canale Telegram rusești au circulat zvonuri că „Guvernul pregătește mobilizarea tinerilor pentru a-i trimite pe front în Ucraina”. Mesajele au fost rapid traduse și împinse în comunitățile rusofone, iar în câteva ore au apărut reacții de panică: părinți care sunau la licee să afle dacă fiilor li se cere să semneze „liste de voluntari”, grupuri online care discutau despre cum să evite „ordinele de recrutare”, iar pe TikTok au apărut videoclipuri dramatizate cu imagini de război. Totul era fals, dar fragmentarea lingvistică a făcut ca publicul rusofon să creadă mai ușor aceste mesaje, în timp ce în presa românească și europeană circulau deja dezmințirile oficiale. La fel, situația economică dificilă alimentează un teren fertil pentru narativele negative, iar rețelele informale finanțate din exterior au deja experiență în cumpărarea de voturi și manipularea comunităților. Soluțiile nu sunt simple, dar câteva direcții sunt evidente. StratCom-ul de la Chișinău, creat relativ recent, trebuie extins să devină un centru funcțional de alertă timpurie, cu acces la date și canale directe către instituțiile de securitate și autoritățile electorale. E nevoie de acorduri clare cu platformele sociale pentru a elimina rapid conținutul fals, poate chiar instituirea unor formulare speciale de raportare a „incidentelor social-media”, dar și de mai multă transparență privind finanțarea campaniilor online. Urmărirea fluxurilor de bani, inclusiv în zona criptomonedelor, devine esențială în aceste situații. Și, la fel de important, societatea are nevoie de o campanie de educație civică și media asumată la nivel guvernamental, care să îi pregătească pe oameni să recunoască tiparele de manipulare, să înțeleagă cum funcționează și să nu cadă în capcana panicii sau a cinismului.
Profit.ro: Ce rol au avut rețelele sociale și platformele online în amplificarea narațiunilor false și cum ar trebui reglementată mai eficient această zonă?
Nicolae Țibrigan: Rețelele sociale au fost principalul accelerator al narațiunilor false. TikTok, prin viteza cu care distribuie conținut scurt și emoțional, a devenit terenul preferat pentru manipulare, urmat apoi de Facebook (Meta). Rețele coordonate de conturi false au reușit să acumuleze milioane de vizualizări în doar câteva zile, creând impresia unei opinii publice spontane și masive. Meta și YouTube au funcționat ca multiplicatori, redistribuind clipuri și întărind efectul de cameră de ecou, în timp ce Telegram a rămas spațiul de coordonare, unde se fac apeluri directe la proteste și unde circulă cele mai dure mesaje. Problema e că reglementarea acestor spații este insuficientă, mai ales într-o campanie electorală. Moldova a avut totuși un exemplu pozitiv: colaborarea punctuală cu TikTok, care a eliminat rețele întregi de conturi false și milioane de urmăritori fictivi. Dar e nevoie ca asemenea mecanisme să devină regulă, nu excepție. Ar trebui ca, în perioade electorale, platformele să fie obligate să răspundă la semnalări în câteva ore, nu în câteva zile, și să fie transparente în privința finanțării reclamelor politice. Totodată, conținutul creat cu inteligență artificială ar trebui marcat clar, pentru ca oamenii să știe când se uită la un material autentic și când la unul fabricat. Iar cercetătorii independenți și observatorii electorali trebuie să aibă acces la date (API), pentru a putea documenta și contracara la timp manipulările și comportamentul inautentic coordonat.
Profit.ro: Ce lecții pot învăța alte state din regiune, mai ales Romania, din experiența Moldovei privind rezistența la dezinformare?
Nicolae Țibrigan: Experiența Moldovei arată că, oricât de agresiv ar fi asaltul informațional, o societate mică dar bine mobilizată poate să reziste. Cheia este colaborarea: observatori independenți, organizații civice, mass-media și instituții ale statului au lucrat împreună ca o orchestră unde fiecare și-a cântat bine partitura, acoperind zgomotul propagandistic al Kremlinului. Și așa au reușit să semnaleze rapid problemele, să explice publicului ce se întâmplă și să reducă impactul campaniilor de panică. Diaspora moldovenilor, adesea prezentată de politicienii și propagandiștii pro-ruși ca vulnerabilitate, s-a dovedit a fi o resursă democratică pentru aceste alegeri: mobilizarea ei a contracarat narativele de fraudă și a adus legitimitate procesului electoral. România și alte state din regiune pot învăța de aici că parteneriatul cu platformele trebuie pregătit din timp, nu doar în ultima săptămână de campanie, și că urmărirea finanțărilor opace, inclusiv prin criptomonede, este o prioritate. Lecția poate cea mai importantă e că transparența și comunicarea constantă cu cetățenii, inclusiv în momente de criză - cum au fost în cazul alertelor cu bombă –, reducând efectul de panică și împiedicând astfel propaganda să-și atingă scopul.
Profit.ro: Cum poate fi consolidată cooperarea internațională, inclusiv cu Uniunea Europeană și NATO, pentru a contracara războiul informațional dus de Rusia în regiune?
Nicolae Țibrigan: Nicio țară din regiune nu poate să facă față singură războiului informațional dus de Rusia. Moldova a arătat cât de ușor poate fi lovită pe toate fronturile – prin minciuni în online, prin rețele de bani murdari, prin presiune asupra diasporei sau chiar prin amenințări directe în ziua alegerilor. Dar Moldova a mai arătat ceva: că sprijinul european și transatlantic contează enorm. De aceea, avem nevoie de un „scut democratic” comun, un mecanism regional prin care România, Moldova, Ucraina și partenerii din Uniunea Europeană și NATO să colaboreze strâns. Asta nu înseamnă doar declarații, ci lucruri concrete. În primul rând, schimb rapid de informații despre cum acționează rețelele de boți, cum circulă banii care finanțează campaniile false și ce metode noi sunt folosite pentru a destabiliza alegerile. În al doilea rând, exerciții comune, ca să știm ce facem atunci când apar crize: cum răspundem la un val de fake news sau la o amenințare cu bombă. Platformele sociale nu mai pot fi lăsate să acționeze după bunul plac. Ele trebuie obligate să colaboreze direct, în același timp, cu guvernele din regiune și cu instituțiile europene. Dacă o rețea de conturi false este descoperită în Moldova, ea nu trebuie doar închisă aici, ci și în România, Ucraina sau oriunde se mută peste noapte. În plus, e nevoie de reguli clare: cine face campanie politică online trebuie să arate cine îl plătește, conținutul generat cu inteligență artificială trebuie etichetat, iar reacția platformelor la raportări să vină în câteva ore, nu în câteva zile. Un alt pilon al cooperării este componenta financiară. Rusia folosește tot mai des metode complicate de a pompa bani în campanii de manipulare – de la cash la criptomonede. România, Moldova și Ucraina trebuie să aibă linii comune de verificare, astfel încât să poată opri rapid fluxurile de bani murdari care alimentează rețelele de propagandă. Nu e suficient însă să închidem conturi sau să blocăm finanțări. Societatea trebuie să fie pregătită. Asta înseamnă campanii de informare, clipuri scurte pe TikTok, explicații clare în limbaj simplu despre cum funcționează manipularea, ce înseamnă un cont fals și de ce nu trebuie să ne lăsăm prinși în panică. Diaspora are nevoie de informații clare și rapide în ziua votului, pentru a nu cădea pradă zvonurilor că „se închid secțiile” sau că „voturile vor fi anulate”. Cooperarea internațională înseamnă și bani, și oameni. Uniunea Europeană și NATO pot trimite experți la Chișinău, pot finanța centre de monitorizare și pot pune la dispoziție tehnologie de detectare a dezinformării și propagandei ruse. România are un rol special aici, pentru că poate fi puntea dintre Moldova și structurile europene și poate sprijini direct instituțiile de la Chișinău cu expertiză și resurse. În final, mesajul pe care Moldova îl transmite Europei este clar: războiul informațional nu e o amenințare teoretică, ci o realitate zilnică. Iar singura soluție este un front comun al democrațiilor – un scut care să protejeze adevărul, alegerile și încrederea oamenilor. Tertium non datur.
Dr. Nicolae Țîbrigan este președinte și co-fondator al Asociației New Data Academy și coordonator al proiectului Digital Forensic Team. Cercetător la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, este doctor în Sociologie și expert recunoscut în combaterea dezinformării, propagandei digitale și în securitate europeană și transatlantică.
