Financial Times descrie povestea Sheriff, imperiul de afaceri care a capturat Transnistria. Compania se clatină însă, după ce regiunea separatistă a rămas fără gazul rusesc gratuit. Ar putea fi un moment-cheie pentru Moldova.
Text de News.ro
O fabrică de coniac. O echipă importantă de fotbal. Supermarketuri. Benzinării. Bănci. O fabrică de textile. Un post de televiziune. Un hotel. O rețea de telefonie mobilă. Un cazinou. O fermă de caviar și sturioni. O serie de site-uri de minare criptografică. Imperiul în expansiune al holdingului Sheriff ar fi probabil unul dintre cele mai mari și mai bogate de la periferia Europei – dacă cineva ar putea calcula cât valorează de fapt această afacere secretă, scrie Financial Times într-un articol semnat de Polina Ivanova în care conglomeratul care domină Transnistria este descris drept „compania ce controlează o țară”. Numai că, acum, Sheriff trece prin cea mai gravă provocare de la înființare. Războiul din Ucraina a tăiat accesul holdingului la portul Odesa și la gazul rusesc gratuit, surse vitale pentru imperiul construit de oligarhul Viktor Gușan. Iar pentru Chișinău există acum o oportunitate de schimbare a statu-quo-ului într-o regiune care ani de zile i-a creat probleme, arată Financial Times.
Sheriff este un conglomerat care în trei decenii s-a transformat într-un adevărat stat în stat. Născut din prăbușirea Uniunii Sovietice în Transnistria, holdingul Sheriff a supraviețuit luptelor armate din anii 1990 și a crescut de la o afacere obscură de import-export, la limita economiei legale, la o companie atât de vastă și atotcuprinzătoare, încât locuitorii regiunii se referă la ea pur și simplu ca fiind „Firma”.
Sheriff a ajuns să domine atât economia, cât și guvernul Transnistriei - un teritoriu cu aproximativ 300.000 de locuitori care face parte legal din Moldova - într-o asemenea măsură, încât unii observatori descriu Sheriff ca „singura companie care controlează o țară”.
Dar furtuna geopolitică declanșată de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina vecină a zguduit fundamentele afacerii Sheriff și a aruncat micul teritoriu separatist, susținut mult timp de Moscova și de trupele sale staționate acolo, într-o criză economică atât de profundă, încât viabilitatea sa este acum pusă sub semnul întrebării. Ca urmare a războiului, Transnistria a fost tăiată de la principala sa sursă de comerț - porturile din sudul Ucrainei, iar afacerile sale au pierdut aprovizionarea nelimitată cu gaz rusesc gratuit pe care ajunseseră să se bazeze, arată Financial Times.
Povești cu gangsteri
Povestea Sheriff începe în anii tulburi de după destrămarea Uniunii Sovietice, când Transnistria nu a vrut să rămână într-o republică independentă alături de Chișinău. Trupele Moscovei nu au părăsit niciodată regiunea, câștigând astfel un punct strategic în estul Europei.
Transnistria separatistă a păstrat unele dintre simbolurile unui stat sovietic – monumentele dedicate lui Lenin și secera și ciocanul de pe steag –, dar nu și economia planificată. Centrul industrial a devenit rapid un câmp de luptă, pe măsură ce șefii locali ai crimei organizate și gangsterii ruși se luptau pentru a pune mâna pe fabricile valoroase, precum oțelăriile, fabricile de ciment și producătorii de textile, scrie Financial Times.
„Toți escrocii de la Moscova au năvălit asupra noastră în valuri”, își amintește Valeri Lițkai, care a fost primul așa-zis „ministru” de externe al regiunii separatiste. „Oamenii erau eliminați rapid. Noaptea - bang-bang, lichidare și gata. Nimeni nu investiga.Obișnuiam să glumim: deschidem o școală de înot în râul Nistru”, deoarece cursul de apă devenise un loc de aruncare a cadavrelor, a povestit el.
La început, noua republică separatistă permitea fiecărei fabrici să aibă propria miliție privată. Dar pentru menținerea ordinii, a ajuns să se bazeze cel mai mult pe puternicii șefi de poliție, își amintește Lițkai. Printre aceștia se număra Viktor Gușan, la acea vreme ofițer superior în poliția din Tiraspol. „Când a început transferul puterii către polițiști, Gușan era exact acolo unde trebuia să fie”, spune Lițkai. Așa s-a născut o „firmă de poliție”.
Împreună cu partenerul său de afaceri Ilia Kazmalî, Gușan a început să acapareze oportunitățile de afaceri profitabile – inițial, s-a lansat în comerțul cu alcool și țigări. În semn de respect față de rădăcinile lor, cei au numit compania Sheriff, după numele șerifilor din America.
Contrabanda
Încă de la înființare, Transnistria și-a folosit statutul juridic ambiguu pentru a construi o vastă operațiune comercială care a făcut legătura între piața europeană și noua zonă de liber-schimb din spațiul post-sovietic. Mărfurile intrau în portul ucrainean Odesa de la Marea Neagră, aflat la mai puțin de 100 km de Tiraspol, și erau înregistrate ca tranzitând prin Transnistria prin scheme de contrabandă care profitau de lacunele vamale și fiscale ale unei zone teritoriale cenușii.
În Transnistria au intrat atât de multe țigări într-un an, încât fiecare locuitor al micuței republici, inclusiv nou-născuții, ar fi trebuit să fumeze 12 pachete pe săptămână pentru a egala volumul oficial al importurilor, a scris Kommersant în 2011. Era un comerț profitabil.
Afacerea Sheriff a început să înflorească treptat. În curând, exporta de la cearșafuri cu imprimeu floral până la coniacul istoric Kvint și administra o fermă piscicolă uriașă, unde beluga albinoasă producea caviar alb rar, la 20.000 de dolari kilogramul și care a devenit importantă și pentru UE.
Dar modelul a avut și un preț. Orice concurent serios era repede pus la pământ prin inspecții, confiscări sau amenințări. Mulți antreprenori au ales exilul. În Transnistria, toată lumea știa că pentru a prinde un job chiar și ca șofer de camion la Sheriff îți trebuiau relații și pile.
Ascensiunea lui Gușan și Kazmalî la putere nu a fost lipsită de dificultăți. Gușan a supraviețuit unui atentat cu mașină-capcană, dar alți trei bărbați din vehicul au fost uciși. Chiar și astăzi, Gușan, care controlează acum singur compania, păstrează un profil discret. Nu acordă interviuri și apare rar în public. Se știe că există doar două fotografii cu el pe internet. FT nu a reușit să îl contacteze pentru a obține un comentariu, iar Sheriff nu a răspuns la întrebările trimise prin e-mail.
Se pare că Gușan deține o proprietate imensă în satul Novotiraspolski din Transnistria, dar terenul este ascuns de privirile curioase de o plasă de camuflaj înaltă, întinsă deasupra zidurilor proprietății. Din spațiu, însă, sateliții surprind un detaliu revelator: o fântână din grădină, cu forma inconfundabilă a logo-ului companiei – o insignă clasică de șerif american.
Gazul rusesc gratuit
Ascensiunea Sheriff a fost alimentată de un avantaj uriaș: gazul rusesc gratuit, în schimbul loialității față de Moscova. Sheriff îl primea la prețuri simbolice, producea ieftin și exporta în Europa cu profituri uriașe. Banii erau reinvestiți în imperiul local. Coniacul Kvint ajunge în UE etichetat „Made in Moldova”. În paralel, Sheriff a ridicat un stadion ultramodern și a transformat echipa sa într-un simbol regional.
Războiul din Ucraina a schimbat însă regulile jocului. Portul Odesa, vital pentru exporturi, a fost blocat. Granița cu Ucraina s-a închis. Pentru prima dată, toate mărfurile Sheriff au fost obligate să treacă prin Moldova, sub controlul autorităților de la Chișinău. În iarna acestui an, Ucraina a oprit și tranzitul de gaze rusești, lăsând Transnistria fără curent săptămâni la rând. Producția industrială s-a prăbușit, exporturile au scăzut, iar guvernul local a declarat „stare de urgență economică”.
În acest context, chiar și enigmaticul Gușan, care evită aparițiile publice și de care se știe că există doar două fotografii pe internet, a fost nevoit să iasă la rampă. A donat personal două milioane de dolari bugetului local – un gest interpretat ca un semnal către Moscova că e dispus să lupte pentru supraviețuirea imperiului său.
Între timp, oamenii simpli resimt șocul. Prețurile au crescut, locurile de muncă s-au redus, iar mulți trec Nistrul spre Moldova pentru medicamente și servicii medicale mai ieftine. În sate, bătrânele se plâng că Sheriff „fură totul”. Dar sunt și voci care recunosc că fără investițiile companiei, Transnistria ar fi rămas un teritoriu uitat.
Schimbarea
Astăzi, paradoxul e evident: deși dependentă istoric de Rusia, Transnistria își face peste 80% din comerț cu Uniunea Europeană. Iar Moldova, cu sprijin masiv de la Bruxelles, încearcă să-și croiască drumul spre aderarea la UE până în 2030. Pentru Sheriff, pentru Tiraspol și pentru întreaga enclavă, se apropie momentul adevărului.
Există o oportunitate de schimbare. Pe 28 septembrie, Moldova va vota în cadrul alegerilor parlamentare pe care președinta Maia Sandu le-a prezentat ca un moment decisiv în istoria modernă a țării: o alegere între un viitor european sau o revenire în sânul Rusiei. Bruxelles-ul acordă o atenție deosebită acestui aspect, angajându-se să acorde aproape 2 miliarde de euro pentru a sprijini eforturile Moldovei de aderare la UE, iar liderii UE au devenit vizitatori obișnuiți la Chișinău. Însă planul Moldovei de a adera la UE până în 2030 pare greu de conciliat cu enclava autoritară, unde disidența este înăbușită, activiștii opoziției sunt exilați sau închiși, plus trupele ruse pe care le găzduiește. „Fără a rezolva conflictul? Nu cred asta”, spune Vasili Șova, fostul negociator principal al Moldovei în procesul de pace de trei decenii dintre Chișinău și Tiraspol.
Cu conducerea Transnistriei sub presiune, gazul rusesc ieftin în cantități mult mai mici și Moscova epuizată de războiul din Ucraina, persoanele implicate în procesul de pace susțin că momentul este propice pentru schimbare și trebuie valorificat, inclusiv de către guvernul Sandu. Pentru Șova, conflictul a fost susținut mult timp de interese politice externe mai degrabă decât de oamenii obișnuiți.
Mulți locuitori ai enclavei au acum pașapoarte moldovenești, primesc pensii de la Chișinău, fac naveta pentru a lucra peste Nistru și călătoresc liber în UE, o integrare treptată pe care mulți din Moldova o consideră un semn de speranță că relațiile reci s-ar putea dezgheța.
Dar orice șansă de a ajunge la o soluție reală depinde și de numeroasele interese geopolitice mai largi care sunt în joc. Și depinde și de Sheriff. Poate compania să-și imagineze un viitor în interiorul blocului european?
În orice caz, după alegeri, „este momentul decisiv”, spune un oficial occidental. Ce se va întâmpla în continuare va fi un test crucial pentru enclavă și pentru guvernarea oligarhică a acesteia, conchide Financial Times.
