Cel care va câștiga alegerile din Turcia din această lună nu este deloc de invidiat. Învingătorul ar putea fi scos rapid de pe val de puternica furtună economică ce bântuie țara, relatează POLITICO.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
În primul deceniu al guvernării sale de 20 de ani, Recep Tayyip Erdoğan a condus un boom economic - ce se datorează în parte producătorilor și exportatorilor din regiunile conservatoare din Anatolia, care au sprijinit Partidul AK aflat la guvernare - transformând Turcia în una dintre piețele emergente de urmărit. Creșterea robustă - cu o medie anuală de peste 7% între 2002 și 2007 - a fost cândva cel mai mare motiv de laudă al lui Erdoğan, scrie News.ro.
În cel de-al doilea deceniu al domniei sale, povestea a fost exact pe dos: în timp ce președintele a preluat controlul absolut asupra politicii monetare și a insistat asupra teoriei sale neortodoxe conform căreia ratele ridicate ale dobânzilor provoacă inflație, prețurile au scăpat de sub control, iar dezbaterile pe tema costului alimentelor de bază, de la ceapă la castraveți, au figurat în fruntea agendei în perioada premergătoare alegerilor din 14 mai.
Datele conturează o imagine sumbră. Potrivit Institutului turc de statistică, inflația anuală a țării s-a situat la puțin sub 44% pentru luna aprilie, deși ENAGrup, o organizație independentă de cercetare, a estimat că rata reală a fost de peste două ori mai mare, de 105%.
În urmă cu zece ani, în mai 2013, un dolar valora mai puțin de două lire turcești. Astăzi, moneda americană cumpără aproape 20 de lire turcești. Și, colac peste pupăză, factura de reconstrucție pentru cutremurul devastator din acest an se va ridica la zeci de miliarde de dolari.
PRIMELE ȘASE LUNI VOR FI DIFICILE
Ambele tabere știu că prioritatea după alegeri va fi să încerce să stopeze hemoragia și să transforme din nou Turcia într-o destinație dezirabilă pentru investițiile străine extrem de importante.
"Oricine va ajunge la putere, principala problemă va fi economia și primele șase luni vor fi dificile", spune Uğur Gürses, fost oficial al băncii centrale și expert în finanțe.
Erdoğan a oferit unele indicii că este dispus să adopte o nouă abordare după alegeri, afirmând în aprilie că încearcă să adune o echipă sub conducerea fostului șef al economiei, Mehmet Șimșek, un economist profesionist care a fost pe placul investitorilor în prima parte a guvernării.
Șimșek a refuzat însă oferta lui Erdoğan de a face parte din cabinetul său, răspunzând că nu caută să revină la un rol politic activ.
ERDOGAN RĂMÂNE FĂRĂ OAMENI
Cei mai mulți economiști sunt îngrijorați în legătură cu fondul de talente la care Erdoğan poate apela și se tem că rețeta sa post-victorie pur și simplu n-ar fi mai mult decât același lucru. Erol Taymaz, profesor de economie la Universitatea Tehnică Orientul Mijlociu de la Ankara, a declarat că se îndoiește că o nouă administrație Erdoğan "ar avea personalul avizat și calificat care să poată rezolva aceste probleme cu cel mai mic cost".
Victoria președintelui în alegerile din mai implică în mod cert riscuri pentru soarta economică a țării, dar chiar dacă alianța opoziției va triumfa, va fi greu de obținut reechilibrarea balanței.
Selva Demiralp, profesor de economie la Universitatea Koç din Istanbul și fost economist din Consiliul de administrație al Fed, banca centrală americană, consideră că, în cazul unei victorii a opoziției - care a semnalat o revenire la o economie mai ortodoxă - ratele dobânzilor ar putea fi obligate să depășească 30% pentru a combate inflația. Acest lucru ar reprezenta un salt uriaș față de rata actuală de 8,5%. Măsura în care ratele vor ajunge la un nivel ridicat depinde de "cât de repede câștigă credibilitatea noua echipă, de puterea sa de comunicare, de cât de încăpățânate sunt așteptările inflaționiste și de presiunile asupra cursului de schimb", arată Demialp.
Ratele foarte ridicate ar fi o pastilă greu de înghițit pentru orice nou guvern, deoarece, deși ar trebui să domolească inflația, ar putea, de asemenea, să frâneze afacerile. Demiralp spune că o provocare-cheie pentru un nou guvern va fi "stabilirea încrederii, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional", pentru a oferi economiei un anumit spațiu de manevră și pentru a atrage mai multe fonduri străine pentru a finanța economia fără a alimenta inflația.
ASUL DIN MÂNECĂ AL OPOZIȚIEI
Coaliția de șase partide care îl contestă pe Erdoğan are o echipă economică care include experți precum fostul lider economic al Partidului AK - și fostul șef al lui Șimșek - Ali Babacan, precum și Bilge Yılmaz, profesor la Wharton School din Philadelphia, și consilieri ai principalului partid de opoziție CHP, precum fostul economist-șef al băncii centrale turcești Hakan Kara, economistul american Jeremy Rifkin și Daron Acemoğlu, un renumit economist de la MIT.
Economia turcă are în continuare atuuri importante - inclusiv industrii de producție puternice, de la automobile la haine, un acord de uniune vamală cu UE și o locație geografică ideală pentru aprovizionarea piețelor din Europa, Orientul Mijlociu și din afara acestora.
Taymaz crede că, deși problemele actuale sunt semnificative, economia turcă este foarte rezistentă și flexibilă, iar problemele pe termen scurt pot fi rezolvate relativ repede. Profesorul a subliniat, de asemenea, că cel mai important pas după asigurarea stabilității ar fi "implementarea politicilor industriale și tehnologice".
Murat Üçer, un fost consilier al băncii centrale turcești, în prezent la GlobalSource Partners, a declarat pentru POLITICO că Turcia are nevoie de un program cuprinzător de stabilizare și reducere a inflației, iar o opoziție victorioasă nu își poate permite să fie prea lentă în derularea acestuia.
CE GREȘELI AR PUTEA FACE OPOZIȚIA
"Cu opoziția preluând cumva atât președinția, cât și parlamentul, acest lucru se poate întâmpla, dar există riscuri chiar și atunci. Opoziția va trebui să adune cât mai curând o echipă economică foarte credibilă, care va trebui să lucreze rapid și coerent. Un alt risc este acela de a opta pentru prea mult gradualism sau de a nu fi suficient de îndrăzneți în calibrarea politicii monetar-fiscale", a declarat Üçer.
Menținerea stabilității politice într-o coaliție diversă formată din șase partide s-ar putea dovedi a fi cea mai mare provocare a opoziției.
"Noul guvern se va confrunta cu dileme dificile și trebuie, de asemenea, să țină cont de faptul că vor avea loc alegeri locale în 2024", a declarat Taymaz.
Üçer este optimist în legătură cu o revenire la o economie mai tradițională sub un guvern de opoziție, "ceea ce ar putea însemna o creștere mai slabă, dar o perspectivă net îmbunătățită în ceea ce privește factorul de bunăstare". Dar experul avertizează: "O greșeală, cum ar fi certurile interne, faptul că nu pare coerent, că este prea gradual și că nu atrage suficiente fluxuri de intrare este un risc - dacă această oportunitate este ratată, atunci Partidul AK al lui Erdoğan ar putea reveni."
