Victor Buju, avocat specializat în reglementări financiare, a abordat, în cadrul emisiunii Profit Live, actualizarea cadrului legislativ românesc pentru piața de crypto, în contextul implementării Regulamentului european MiCA (Markets in Crypto‑Assets Regulation), explicând importanța implementării rapide și coerente a acestui regulamentul și, totodată, avertizând asupra riscurilor generate de fragmentarea instituțională și măsurile imprecise din ordonanța de urgență.
MiCA, adoptat în mai 2023 și aplicabil integral de la sfârșitul lui 2024, stabilește un “cod rutier” clar pentru furnizorii de servicii crypto în UE – autorizație, supraveghere, sancțiuni.
“Vorbim despre un proiect european care este un fel de cod rutier al furnizorilor de servicii de criptoactive. Practic, acest regulament european îți spune ce permis îți trebuie, cum trebuie să conduci, ce pățești dacă o iei pe contrasens și așa mai departe. Săptămâna trecută s-a discutat despre această OUG prin care statul român încearcă să răspundă acestui regulament. Așa cum știm, regulamentele Uniunii Europene se aplică direct, dar statelor le rămâne să decidă cine supraveghează și cum se sancționează comportamentele ineficiente”, spune Victor Buju.
Avocatul subliniază că România trebuia să aplice aceste reguli până la sfârșitul anului 2024, însă amânările legislative au dus la adoptarea unei ordonanțe de urgență.
“Practic, noi trebuia până la sfârșitul anului trecut să avem implementate aceste modificări, dar probabil din cauza tumultului politic pe care l-am parcurs nu am avut luxul acesta și s-a născut o urgență și, din această urgență, o OUG. O primă întrebare ar fi ce aduce bun proiectul de lege pe care românii l-au pus acum în dezbatere publică.
Prima chestiune ar fi că autorizația obligatorie se stabilește și se emite de către ASF pentru profesioniștii industriei și cei care lansează astfel de tokenuri și criptoactive. BNR-ul este o altă instituție care se ocupă de așa zisele monede stabile și a instituțiilor financiare care se ocupă cu astfel de coin-uri. Și apar alte sancțiuni clare pentru cei care vând crypto fără licență”, mai spune avocatul.
El atrage atenția asupra structurii reglementării interne: Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) gestionează autorizarea furnizorilor, BNR se ocupă de stablecoins, iar alte instituții – Ministerul de Finanțe, ADR, ANPC – sunt implicate în mod opac. Această multitudine de entități generează un “pelerinaj birocratic” care riscă să descurajeze investitori și profesioniști.
“Cu toate astea, evident, românii au venit cu o oarecare abordare mioritică în fața unui ecosistem atât de modern și ne trezim din nou așa cum ne-am obișnuit, cu suprapuneri și o confuzie instituțională, în sensul în care avem o rețea complexă de autorități și instituții publice, fără o schemă clară de colaborare și o responsabilitate unică a fluxului operațional pentru acești furnizori de servicii.
Și orice mare profesionist în acest domeniu care dorește să primească o licență în acest sens trebuie să facă binecunoscutul pelerinaj birocratic și confuz în care pleci de la ASF, te duci la BNR, ajungi la ADR, ai de-a face puțin și cu ANPC-ul, cu ICI și, din punctul meu de vedere și a altor profesioniști din acest ecosistem, considerăm că este o abordare care riscă să descurajeze profesioniștii să-și seteze operațiunile aici și îi poate încuraja să plece în jurisdicții fie mai rapide din cadrul Uniunii Europene, fie direct în offshore-uri, cu riscul, evident, al pierderii de bani la nivelul bugetului de stat”, atrage atenția Victor Buju.
Avocatul arată cu îngrijorare că modelul românesc de reglementare, în care nu există o coordonare clară între instituții, riscă nu doar să complicateze accesul pe piață ci și să aducă României pierderi bugetare semnificative.
“Să avem profesioniști la noi în țară care sunt licențiați și care operează pe teritoriul României ar aduce o injecție de capital semnificativ. Vorbim de capital real, nu doar de criptoactive, pentru că ele sunt susținute în balanță de bani reali. Și vorbim de taxe semnificative pe care acești furnizori le-ar plăti, taxe de licențiere și evident injecții de capital străin semnificativ în măsura în care noi am avea un setup legislativ care să fie extrem de atrăgător, inclusiv pentru străini. La acest moment, nu pare că ne uităm la acest scenariu, ci ne uităm, cum spuneam mai înainte, la un semafor de culoarea galbenă”, subliniază acesta.
În contextul competiției internaționale, România se află în inferioritate față de țări ca Germania – care oferă un “ghișeu unic” –, Elveția, Estonia, Lituania sau Malta – recunoscută drept un “superstar” în licențierea crypto activelor.
“Avem două categorii de profesioniști în industria asta. Pe de-o parte, cei care sunt mai haiduci, care își doresc confidențialitate și un regulament cât mai puțin presant și aceștia se duc în offshore-uri pentru că acolo sunt condiții de contabilitate și licențiere foarte puțin draconice. Ceilalți concurenți care sunt mai relevanți sunt cei din cadrul UE care au creat ecosisteme prietenoase pentru industrie.
Aici, de exemplu, în Germania, avem un singur ghișeu. Un ghișeu unic unde tu, ca și profesionist, pentru a fi licențiat și pentru a opera în legalitate, te duci, iar acest ghișeu se duce mai departe și colaborează cu alte instituții în locul tău și pentru tine.
În acest sens mai avem și Elveția, Estonia, Lituania, care oferă un cadru mult mai permisiv și mult mai atractiv pentru investitori. Malta este deja un fel de superstar în ceea ce privește licențierea criptoactivelor, la fel cum s-a întâmplat și în cadrul licențelor pentru jocuri de noroc.
Ca exemplu, în Malta sunt cele mai multe licențe emise la nivelul UE și este o injecție uriașă de capital, care ajunge în această mică țară, mai mică decât Ilfovul, și care reușește și are inspirația de a atrage astfel de capital”, explică Victor Buju.
Markets in Crypto‑Assets Regulation (MiCA) este un regulament UE, intrat în vigoare în iunie 2023, și aplicabil integral de la 30 decembrie 2024. El oferă o definiție clară pentru crypto‑active, stabilește cerințe de transparență, autorizare, supraveghere și sancțiuni pentru furnizorii de servicii. Reglementează trei categorii: asset‑referenced tokens (stablecoins susținute de monedă fiat), e‑money tokens și celelalte crypto‑active.
În consecință, propunerea avocatului este simplă: România are nevoie de un model asemănător – un ghișeu unidigital, integrat, clar și eficient, dar și de un regulatory sandbox, în care proiecte noi să fie testate într-un mediu controlat, fără teama sancțiunilor imprecise.
“Sunt foarte multe chestiuni pe care ar trebui legiuitorul să le fi clarificat, dar niciodată nu e prea târziu. Un ghișeu unidigital, astfel încât antreprenorul să nu piardă timpul cu avize suprapuse și confuze ar fi o chestiune de necesitate urgentă. Un, așa zis, regulatory sandbox este de asemenea foarte util în sensul în care să se testeze în condiții controlate proiectele acestea, mai ales că nu avem norme metodologice pentru fiecare instituție care are de pus în aplicare obligațiile impuse de acest regulament european. Și să existe un așa zis cool-down în care tu ca profesionist de bună credință să nu fii sancționat pentru că nu știe ADR-ul cum să îți dea avizul tehnic, și oricum este suprapopulată această instituție cu solicitări din toate părțile”, precizează avocatul.
Mai mult, el avertizează asupra ambiguităților din textul ordonanței: definiția acțiunilor de marketing nesolicitate este neclară – se menționează interdicția unor “mesaje nesolicitate în masă” însă nu se definește ce înseamnă „masă”. În acest fel, un grup Telegram de 100 de persoane ar putea fi considerat “eveniment sancționabil”. Buju recomandă adaptarea modelelor aplicate în Elveția, care oferă ghiduri precise și clare în privința posibilităților și limitelor.
„Mai sunt diverse probleme pragmatice în ceea ce privește regulile de marketing pe care OUG-ul românesc încearcă să le transpună conform regulamentului MiCA, dar oferă niște definiții pe care le considerăm destul de imprecise pentru a atrage din nou investitorii. Se interzice, de exemplu, un mesaj nesolicitat în masă, dar nu se definește ceea ce este o masă, aspect care ridică probleme juridice semnificative.
Grupuri cu zeci de oameni care sunt, să zicem, pe Telegram, care este o platformă foarte preferată de persoanele care operează în acest ecosistem, poate fi definit ca un spațiu public. Dacă sunt mai mult de 100 de oameni, este o masă. Dacă tu transmiți un mesaj de informare de un proiect nou, reprezintă un eveniment sancționabil conform OUG-ului în dezbatere? Aparent da.
Și, din punctul meu de vedere, aici putem să ne inspirăm de la Elveția, un alt crypto hub și un financial hub foarte cunoscut, în care se dau ghiduri explicite de comunicare permisă și ce este interzis”, mai explică acesta.
Victor Buju mai adaugă și că „suprapunerea instituțională este o problemă și pelerinajul birocratic este unul care este foarte descurajator”.
„Pentru licențiarea la ASF lucrurile sunt clare, dar după, potențialul antreprenor trebuie să bată și la porțile ADR-ului și să monteze camere video la oricare crypto-ATM. Sunt o serie de chestiuni pe care cred că legiuitorul, în forma actuală a proiectului de lege, le-a calculat insuficient”, atrage atenția avocatul.
În final, avocatul avertizează că, în contextul schimbării structurilor guvernamentale – remanierea miniștrilor, ordonanțe amânate – riscul de întârziere a aplicării reglementărilor MiCA în România este real.
„Este aproape inevitabil că ne vom uita la un astfel de fenomen. Ne bucurăm că au existat dezbateri la Ministerul de Finanțe, unde colegii mei s-au pus cu scut și sabie să încerce să facă puțină ordine în niște chestii pe care le considerăm foarte confuze”, concluzionează Victor Buju.
