Restaurante de weekend

Pentru cine nu e din București, când îi spui de un restaurant cu numele de Piccolo Mondo, cred că la orice se gândește, numai că acesta ar fi un restaurant libanez nu.

Am revenit la Fior di Latte pentru că am auzit că au un nou chef, un sicilian venit de puțin timp, Chef Giovanni Gilliberto. Restaurantul e la fel cum îl știu din totdeauna, bine amenajat, luminos, culori deschise, meridionale, de vacanță.

Salon Golescu e un restaurant frumos în spatele Blocului Eva, aproape de Atheneul Roman, între mai multe alte restaurante care sunt în zonă. A fost deschis cu câțiva ani în urmă la parterul unei clădiri vechi de pe Nicolae Golescu, de unde își trage și numele.

Damascus Palace a ajuns să fie destul de cunoscut printre restaurantele arăbești din București, chiar dacă e departe de centru. Asta pentru că au un chef sirian bun, pe Ahmad Hammadi, foarte serios și muncitor. Și care mai e și plăcut la stat de vorbă cu el. Neobosit, mereu cu zâmbetul pe față, săritor, gata să facă orice efort în plus ca să-ți fie bine.

Am trecut de la multe ori pe la Copper’s Pub anul acesta, și nu am reușit să mănânc ceva la ei. De fiecare dată ajungeam la prânz, și nu era nimeni. Nu de mirare că nici picior de client, însă nici bucătarul nu era, deși câte un chelner ce părea rătăcit pe acolo spunea că ar fi trebuit să ajungă cu cel puțin un ceas înainte. Asta este, nu ai întotdeauna noroc la bucătari, după cum am scris de mai multe ori.

O cină spaniolă memorabilă pregătită de Angelica Ilie la restaurantul său Pata Negra din București. E momentul în care pot spune că Angelica a trecut de la bucătăria spaniolă clasică, tradițională, la una contemporană mai creativă, și chiar bucătărie fină, pe alocuri. Și prezentare a a evoluat, în egală măsură.

E frumos restaurantul acesta. Nici nu mă așteptam să văd vreo schimbare semnificativă, la a doua vizită. Și pentru că e destul de nou, și pentru că au făcut foarte bine totul de la început, deci nevoie de vreo schimbare nu va apărea prea curând. Doar muzica ni s-a părut cu totul deplasată, stridentă, agresivă, însă asta se rezolvă pe loc, cu o simplă apăsare de buton.

Un om important, bogat și umblat prin lume, mi-a spus că La Pescăria Dorobanților e cel mai bun restaurant de pește din București. M-am uitat mai bine, și mi-am dat seama că el chiar credea asta. Și alții mi-au spus că e foarte bună mâncarea de La Pescăria Dorobanților. Chiar ieri, un alt om bogat mi-a spus că s-a dus cu alți șapte oameni bogați La Pescăria Dorobanților și că toți au zis că totul e bun.

Întai am mâncat, și abia apoi am citit pe Wikipedia cum e când mănânci Kaiseki. Ca să o iau în ordine inversă: