Restaurante de weekend

La Bistro Ateneu cu invitatul meu Mișu Negrițoiu pentru validarea Meniului de degustare Restocracy 2019, cu care s-au înscris în programul Bucharest Degustation Tour. Și amândoi am fost oaspeții lui Alexandru Dumitru, head chef și asociat în Bistrou.

O altă cină indoneziană memorabilă, la bunul meu prieten și cu alți buni prieteni. Un Iftar, o cină de Ramadan cu prietenii, adică. Am mâncat, desigur:

O cină memorabilă pregatită de cheful francez Samuel Le Torriellec la restaurantul L’Atelier de la Hotel Epoque în cinstea primirii lor ca membri în prestigioasa Relais & Chateaux.

O întrebare de urgentă actualitate și o mare dilemă pentru oamenii civilizați: s-a dat “liber” la vorbit la telefon în public în anumite localuri sau nu?

Unul dintre miturile foarte greu de demontat este cel cu diferențele semnificative dintre mâncărurile din restaurantele bucureștene și cele din alte țări – fie ele țări foarte mari sau foarte mici. Cu bucureștenii invariabil în poziția dezavantajată, desigur.

Au deschis un restaurant în pădurea Băneasa, chiar vizavi de intrarea la Grădina Zoologică. La începutul anului. Mare, bine făcut, cu o terasă imensă. Investiție serioasă, nu ceva de mântuială, cum am văzut la niște localuri din jur. I-au spus Lazoo Restaurant & Lounge. Cu referirea vizavi, către “la zoo”, desigur.

Scriam zilele trecute că nu am văzut niciodată până acum atâtea deschideri de restaurante noi în București. Ceea ce înseamnă că și închiderile sunt la fel de multe, fiindcă majoritatea celor noi au luat locul altora care au fost acolo. Uneori într-un șir mai lung de dispariții și apariții în aceeași casă. Câteodată ale acelorași proprietari, care încearcă alt concept, cu altă bucătărie și cu alt nume, dacă cel de dinainte nu a mers bine. Însă cel mai adesea un business cu totul nou. Pe ansamblu, numărul localurilor în care poți să mănânci ceva (restaurante, braserii, bistrouri, cafenele etc.) a crescut în București, spre 4,000, însă deschiderile și închiderile merg aproape mână în mână.

Cei doi copii din poză au deschis ieri un restaurant în București, pe Calea Dorobanților, aproape de ASE. Am fost printre primii lor clienți și ne-a plăcut tare mult acolo. Dacă mă mai întreabă cineva de acum înainte ce înseamnă serviciu în restaurante – temă pe care mă contrazic mereu cu cei din branșa -, ce înseamnă client service și hospitality, în general, o să-i trimit acolo. Că am obosit de atâta scris și de dialog al surzilor.

În casa aceea mare, cu etaj, între Nicolae Iorga și Piața Romană, au fost mai multe restaurante. Îmi aduc aminte de La Ceaunul Crăpat și de La Țigănci. Poate au fost și altele. Am fost la amândouă și am mâncat românește tradițional așa și așa la Ceaunul Crăpat și nu prea bine la țigani. Fiindcă erau chiar țigani cei care au făcut penultima încercare, au primit niște bani de la Uniunea Europeană ca să-și deschidă businessul acela, însă nu au reușit să-l țină în viață.