Restaurante de weekend

Blid, sau Blid – locantă românească, pe numele lui întreg, e un mic restaurant nou-nouț al Bucureștiului. Are legătură, dar nu știu precis care, cu Cosmin Dragomir. Cosmin e un jurnalist care scrie foarte mult despre mâncare și care face o treabă excelentă cu proiectul său GastroArt, prin care documentează istoria gastronomiei și ospitalității românești. Practic, e o extensie logică a proiectului, o exemplificare multisenzorială a prețioasei lui arhive documentare.

La Cocoșatu e unul dintre cele mai puternice branduri de pe piața restaurantelor din București. Restaurantul popular din Băneasa a avut întotdeauna succes, toată faima sprijinindu-se pe micii menționatului personaj. În septembrie a mai apărut un La Cocosatu în peisaj, acesta pe Clucerului. În locul lui La Piovra, restaurant italienesc despre care mi-au spus că tot al lor a fost.

Iată ce s-a mai deschis în București de la ultimul articol pe care l-am scris la sfârșitul primăverii despre noile restaurante:

Alex Petricean și-a făcut restaurantul lui după ce a plecat de la MAIZE, acolo unde a lansat Noua Bucătărie Românească Fină în noiembrie 2017. Mai fuseseră semnale în această direcție, dinspre Alexandru Iacob, printre alții, la vechiul Kane, însă noi și aproape toți ceilalți considerăm că la MAIZE a fost adusă în lumina reflectoarelor această nouă mare bucătărie.

Pata Negra e un restaurant cu specific spaniol, unul dintre puținele din București, oricât de ciudat să auzi asta, și cred că singurul care încearcă să treacă dincolo de meniurile tradiționale spaniole, cele populare, pe care le găsești în toate restaurantele lor. Ca și celelalte țări mari din punctul de vedere al gastronomiei rafinate (Franța, Elveția, Belgia, Italia și alte câteva), spaniolii știu să facă și mâncare fină, sofisticată. Dar asta e foarte greu de făcut, nu e la îndemâna oricui a lucrat prin câteva restaurate de cartier sau de gară în Spania, și gata!, se crede specialist în bucătăria spaniolă.

CAU o mică măcelărie cu băcănie și steakhouse la Piața Floreasca, chiar față în față cu fostul Madame Pogany. Au fost tot felul de coferarii și cafenele acolo, dar nu au avut viața lungă. Cred că au vrut să-l facă mai întâi doar magazin de carne de calitate, când l-au deschis prin vară, și acum două luni au adăugat mese ca să-l facă și mic restaurant. Sau, pur și simplu au deschis băcănia înainte ca bucătăria să fie gata.

Frudisiac e un mic fenomen social urban ușor de înțeles, de descris și de clasificat de către sociologi și de specialiștii în psihologie socială.

Mikkeller Bar, sau Mikkeller Bucharest, cum se cheamă oficial, ca să sublinieze apartenența la un concept global, și-a construit un brand distinctiv pe piața localurilor bucureștene. Chiar dacă, aparent cel puțin, pe niște atribute contraintuitive: ambianța austeră, întunecată, meniu scurt și simplu, mâncare nesănătoasă. Occidental septentrional, bacovian, genul de pub în care bei mai degrabă de unul singur, ca să uiți una sau alta, și nu te duci ca să faci hărmălaie cu prietenii. Barul din care pleci mai trist decât ai intrat. Bucureștiul e mare, e loc pentru de toate, și Mikkeller a profitat de atracția pentru noutate a oamenilor. Și-au făcut clientela lor, din câte mi-am dat seama. Dar, cu cât mai multe și mai diferite restaurantele și puburile în oraș, cu atât mai bine pentru toată lumea…

Enjoy Coffee and Lounge e deschis de două luni într-o clădire din spatele lui Tucano, de pe Calea Dorobanților, vizavi de ASE. E foarte posibil ca acesta să fi fost vreun corp utilitar al marii case, să facă parte dintr-un fost ansamblu imobiliar.