Excesul de lichiditate a urcat cu 5,4 miliarde de lei în februarie față de ianuarie, la 19,9 miliarde de lei, cel mai ridicat nivel de după criza financiară. Băncile au astfel la dispoziție o sumă uriașă pe care nu o plasează nici în credite către economie, nici în titluri de stat, și nu au niciun interes să plătească mai mult deponenților remunerați sub rata inflației, așa că merg cu banii la BNR,.
Băncile au plasat la Banca Națională a României, în medie, circa 19,9 miliarde de lei în fiecare zi a lunii februarie, pentru care au primit o dobândă medie de 1,21%, arată datele publicate de banca centrală.
În ianuarie, băncile au plasat la BNR, în medie, circa 14,7 miliarde de lei, la o dobândă de 0,97% și au luat credite de 240 de milioane de lei prin operațiuni repo, la o dobândă de 1,75%, astfel că excesul de lichiditate a fost de circa 14,5 miliarde de lei, după o perioadă de deficit de 1,4 miliarde de lei în octombrie, 2,7 miliarde de lei în noiembrie și de 870 de milioane de lei în decembrie, perioadă în care și dobânzile de pe piața monetară interbancară au crescut.
Instituțiile de credit au, practic, mai mulți bani la dispoziție decât pot plasa în credite către economia privată sau către stat, așa că merg cu ei la BNR.
În această situație, dobânzile din piață au rămas mult sub rata anuală a inflației, care a urcat la 4,3% în ianuarie.
Rata ROBOR overnight (rata dobânzii la depozitele plasate peste noapte de către o bancă la o altă bancă) a crescut de la 1,15% la începutul lunii februarie la 1,35% la finele lunii. Rata ROBOR 3M, relevantă pentru împrumuturile în lei cu dobândă variabilă, a crescut de la 1,97% la 2,09% în același interval.
Evoluția vine în condițiile în care BNR a crescut dobânda cheie de la 2% la 2,25% începând cu 8 februarie, încercând astfel să tempereze așteptările economiei privind creșterea inflației. În același timp, a crescut și dobânda pe care o plătește băncilor prin facilitatea de depozit, de la 1% la 1,25%.
Guvernatorul Mugur Isărescu a transmis bancherilor să crească dobânzile la depozitele populației, înainte să ceară ca banca centrală să facă operațiuni de sterilizare la rata de politică monetară.
Însă, băncile nu au niciun motiv să crească dobânzile la depozitele populației și firmelor și să le scoată din zona puternic real-negativă în care se află, cât timp stau pe excedent de lichiditate atât de ridicat.
Mai mult, în mediul de dobânzi real-negative, nici clienții băncilor nu sunt tentați să facă depozite la termen, în condițiile în care și ratele nominale sunt foarte reduse. De altfel, în comparație cu 10 ani în urmă, ponderea banilor din conturi curente (plasamente, deci, neremunerate) în totalul masei monetare a crescut de la 35% la 42%.
BNR nu a publicat, încă, datele privind dobânzile medii la depozitele noi în februarie, însă acestea nu au cum să fie semnificativ diferite față de cele din ianuarie, în condițiile în care nicio bancă mare nu a mutat semnificativ în sus dobânzile în ultima perioadă.
Astfel, în ianuarie, dobânda medie la depozitele noi la termen era de 1,11%, față de 6,42% la creditele noi. În septembrie, băncile plăteau 0,6% la depozite și luau 5,51% la credite. Ratele au crescut pe măsură că sistemul a trecut pe deficit de lichiditate în ultima parte a anului trecut, dar substanțial mai rapid la credite decât la depozite. După ce situația lichidității s-a ameliorat, băncile n-au mai mutat în sus dobânzile la depozite.
BNR se ferește să intervină în piața monetară și să ducă dobânzile mai aproape de dobânda cheie, inclusiv pe cele la depozite, chiar dacă inflația a urcat peste așteptările instituției și peste ținta de +/- 2,5%. De altfel, din comunicatele oficiale ale băncii de după ședințele de politică monetară au dispărut orice referiri la gestionarea lichidității începând cu luna noiembrie, când banca centrală hotărâse gestionarea fermă, față de cea adecvată anterior.
Creșterile ratelor ROBOR din toamna anului trecut au pus presiune pe BNR, care a fost și criticată inclusiv de către puterea politică, având în vedere importanța pe care rata la lei a căpătat-o în ultimii ani. Creditele ipotecare, unde dobânzile variabile la lei joacă cel mai important rol, au crescut puternic în ultimii ani, în mare măsură ca urmare programului guvernamental Prima Casă, iar cei care au luat credite la dobânzi istorice mici s-au trezit destul de repede că trebuie să scoată mai mulți bani din buzunar pentru plata ratelor.
Pe de altă parte, avansul ROBOR n-a fost atât de puternic nominal, cât a fost rapid. O parte din evoluție a venit chiar din politica bugetară a statului, care și-a planificat cheltuielile din deficit în ultima lună a anului trecut și a mai tras și alte sume din piață.
De altfel, Trezoreria joacă cel mai mare rol în felul în care se mișcă lichiditatea bancară din România, în condițiile în care creditul privat nu are un ritm de variație atât de ridicat.
Ministerul Finanțelor intenționa să împrumute de la bănci 9,2 miliarde de lei de la începutul anului până în prezent, însă la licitații a emis titluri de 7,9 miliarde de lei în total, unele licitații fiind respinse din cauza randamentului prea mare cerut de piață.
Presiunea politică a continuat recent, după ce liderul PSD Liviu Dragnea i-a cerut guvernatorului Isărescu explicații și privind creșterea rapidă a inflației. Inflație pe care BNR o pune, în mare măsură, pe seama politicilor Guvernului, care a aruncat bani mulți în creșterile de salarii, care au mers în consum peste potențialul de producție al economiei, concomitent cu creșterea prețurilor administrate la energie și a accizei la carburanți.
BNR a sprijinit, însă, din plin politica de cheltuieli a statului în ultimul an, cu o politică monetară ultrarelaxată, subestimând evoluția inflației.
Banca centrală ar putea să răspundă inflației și întrebărilor politicienilor printr-o politică monetară mai strictă, însă Isărescu spune că nu este posibil ca rata cheie să urce la 4-5% câtă vreme țările europene țin dobânzile mai jos, pentru că România ar atrage atunci capitaluri speculative.
