Cele mai mari pierderi s-au concentrat în câteva județe. Hunedoara și Galați au pierdut fiecare peste 140.000 de persoane ocupate, urmate de Prahova, cu aproape 124.000, și Neamț, cu peste 116.000.
În același grup au intrat Dolj, Caraș-Severin și Olt, fiecare cu pierderi apropiate sau peste 90.000, dar și Teleorman și Brăila, unde scăderea a depășit 80.000.
Aceste județe au suportat direct costul dezindustrializării și al lipsei de reconversie economică.
Datele relevă că zonele care în anii ’90 concentrau industrie grea sau activitate economică intensă au pierdut masiv forță de muncă fără să o poată înlocui. Vestul industrial, estul portuar și sudul au fost afectate simultan prin dispariția marilor platforme industriale.
România nu doar că a pierdut forță de muncă prin migrație externă și declin demografic, ci a și redistribuit-o intern, dinspre județele slabe către câteva nuclee urbane. În lipsa unor poli regionali capabili să absoarbă șocul tranziției, multe zone au rămas blocate în scădere, iar în numeroase cazuri pierderile nu au fost recuperate nici după trei decenii.
Centrele universitare au funcționat ca puncte de absorbție. Bucureștiul a înregistrat un plus de aproape 500.000 de persoane ocupate, iar Ilfovul a adăugat peste 200.000.
Împreună, București-Ilfov au concentrat peste 700.000 de locuri de muncă în plus, în timp ce restul țării a pierdut masiv.
În afara Capitalei, câștigurile au fost limitate. Cluj, Timiș și Iași au redus pierderile și au funcționat ca poli regionali, dar nu au reușit să genereze un efect de absorbție comparabil cu Bucureștiul.
Moldova fără Iași, sudul fără București și fostele centre industriale fără reconversie au rămas cele mai afectate zone.
Studiu de caz: Hunedoara
Extinderea analizei până în 1990 a arătat că Hunedoara a înregistrat cea mai mare scădere de populație ocupată din țară, cu un minus de aproximativ 143.400. Pierderea din Hunedoara este echivalentă cu întreaga populație ocupată actuală a unui județ întreg precum Mehedinți.
Declinul a fost legat direct de schimbarea structurii economice. Județul fusese unul dintre cele mai industrializate din România, cu siderurgie și minerit concentrate în zona Hunedoara și Valea Jiului.
După 1990, aceste activități s-au restrâns sau au dispărut, iar pierderea locurilor de muncă a fost pe scară largă.
În același timp, Timișul, deși a rămas relativ stabil pe termen lung, nu a generat un efect regional comparabil cu București, Cluj sau Iași.
Conexiunile slabe cu județele din jur au limitat mobilitatea forței de muncă și integrarea economică. Legăturile cu Hunedoara și Caraș-Severin s-au realizat în principal pe drumuri naționale lente, fără infrastructură rapidă care să susțină naveta sau extinderea pieței muncii.
Autostrada A1 a funcționat mai degrabă ca un coridor de tranzit decât ca o rețea regională, ocolind zonele industriale relevante și necreând conexiuni directe cu Valea Jiului. În lipsa unor legături rapide, dezvoltarea a rămas concentrată în jurul Timișoarei, fără să se transmită către județele vecine.
În aceste condiții, o parte din forța de muncă nu s-a relocat regional, ci a ieșit direct din sistem, inclusiv prin migrație externă. Timișoara a rămas un pol economic puternic, dar slab integrat regional, ceea ce a limitat capacitatea de a compensa declinul din județele din jur.
Anul trecut, Arcelor Mittal a întrerupt producția celui mai mare angajator din județ, combinatul siderurgic Hunedoara. Acesta a fost preluat de omul de afaceri român Dorinel Umbrărescu.
Studiu de caz: Galați
Galați a înregistrat a doua cea mai mare scădere de populație ocupată din țară, cu un minus de aproximativ 141.000. Declinul a fost legat de restrângerea industriei, dar, spre deosebire de alte județe, Galați a pornit cu avantaje care ar fi putut susține o tranziție mai lentă. Județul a avut unul dintre cele mai mari combinate siderurgice din România și un port important la Dunăre, cu acces direct la rute comerciale internaționale.
După 1990, industria nu a dispărut complet, dar s-a redus și fragmentat. Activitatea din jurul combinatului a scăzut, iar portul nu a generat un efect de multiplicare suficient în economie. În lipsa unor investiții majore și a unei strategii de dezvoltare, Galați nu a devenit un hub logistic sau industrial regional, deși poziția geografică ar fi permis acest lucru.
Declinul județului s-a transmis în lanț în regiune. Moldova de est a pierdut masiv forță de muncă, iar Galați nu a reușit să funcționeze ca un pol de absorbție pentru județele din jur, precum Brăila, Vrancea sau Vaslui, care au înregistrat la rândul lor scăderi semnificative.
În acest context, o parte din forța de muncă nu s-a relocat regional, ci a ieșit direct din sistem, inclusiv prin migrație externă. Spre deosebire de București sau Cluj, care au atras și au reținut populație activă, Galați a pierdut fără să compenseze.
Angajatori curenți mari: Liberty Galați (fostul Sidex), Mairon Galați, Arabesque, Șantierul Naval Damen.
Top sold populație ocupată în perioada 1990 - 2024
