Luptător: iei 1.000-1.500 euro pe meci. Dacă ești sănătos, prinzi 3-4 într-un an. Acuzație: În România sunt promovate mai degrabă meciuri cu oameni cunoscuți de pe TikTok - Cristi Iorga INTERVIU

În prezent, luptă în gale profesioniste din afara țării și încearcă să ajungă într-una dintre marile promoții internaționale de MMA.

Povestește pentru Profit.ro ce înseamnă viața pecuniară a unui sportiv de talia lui. Cât cheltuie și cât câștigă pe urma luptelor.

Acuză că, în România, galele de lupte profesioniste s-au schimbat, promovând mai degrabă meciuri cu oameni cunoscuți de pe TikTok decât cu sportivi reali.

Cât costă, de fapt, să te pregătești pentru MMA la nivelul la care ai ajuns tu?

Am avantajul că am o sală în care pot să mă pregătesc pentru MMA, jiu-jitsu brazilian și kickboxing și unde nu trebuie să suport toate costurile unei pregătiri obișnuite. Dar rămân alimentația și suplimentele.

Numai suplimentele pot ajunge undeva la 2.000 de lei pe lună. Dacă pun și alimentația, ajung spre 3.000 de lei.

Încerc să-mi gătesc cât mai mult acasă și să fiu atent la ceea ce mănânc. În momentul de față nu am un sponsor care să-mi acopere partea aceasta.

Și cât câștigă un luptător profesionist din România?

Banii se câștigă la meci. Ai o bursă stabilită prin contract cu promotorul care organizează gala. La nivelul meu, în România vorbim undeva de 1.000-1.500 de euro pentru un meci.

CITEȘTE ȘI TAROM atenționează călătorii. Pot apărea probleme la cumpărarea online a biletelor

Pare foarte puțin dacă te gândești cât costă pregătirea.

Este puțin, pentru că nu poți să lupți în fiecare lună. Dacă ești sănătos și nu te accidentezi, poți avea trei-patru meciuri într-un an.

Pentru fiecare meci ai nevoie de o pregătire specifică de aproximativ două luni. Intri într-un program în care aproape totul este concentrat pe lupta respectivă.

Ai și slăbirea pentru categorie, ai recuperarea după meci și există permanent riscul unei accidentări.

Înainte de profesionism ai concurat pentru România la Europene și Mondiale. Financiar ce a însemnat asta?

Am luptat la Europene și Mondiale de grappling și, în paralel, la IMMAF, în MMA amator. Am luat mai multe medalii și am reprezentat România de fiecare dată.

Problema a fost premierea. Pentru toate cele cinci-șase medalii pe care le-am luat de-a lungul timpului cred că am primit în total maximum în jur de 3.000 de euro.

Din ceea ce știam noi, premiile trebuiau să fie mai mari. Pentru o medalie de bronz se vorbea de 3.000-4.000 de euro, pentru locul al doilea de 5.000-7.000 de euro, iar pentru aur chiar mai mult, în funcție de bugetele federațiilor (Federația Română de Kempo - FRK, condusă de Amatto Zaharia n.r.)

Lipsa banilor a afectat și competițiile în sine?

Da. În 2016 am fost la Mondialele de MMA amator de la Las Vegas și am mers fără antrenor pentru că nu erau bani.

Am avut patru meciuri, câte unul aproape în fiecare zi, cu cântar în fiecare zi. Am ajuns până în semifinală și am pierdut la decizia arbitrilor, 2-1.

Problema a fost că nu aveam antrenorul la colț. Nu doar pentru sfaturile din timpul luptei, ci și pentru situațiile în care trebuie făcută o contestație.

Ai avut o situație care ți-a arătat concret diferența?

Da. La Europenele de grappling din București, în 2019, antrenorul meu, George Stanciu, era la marginea saltelei.

CITEȘTE ȘI De ce mai schimbăm ora. România va trece curând la ora de iarnă

Într-un meci cu un rus, arbitrul a acordat niște puncte pe care antrenorul meu le-a contestat. S-a revăzut faza video, s-a constatat că decizia fusese greșită și am trecut mai departe. Atunci vezi cât de mult contează să ai omul potrivit la colț.

Ai spus la un moment dat că „neșansa” ta a fost că te-ai născut în România. De ce?

Îmi iubesc enorm țara. La fiecare victorie sunt cu steagul nostru pe spate. Dar sportul ăsta nu este suficient de promovat aici.

Când am fost la Las Vegas, la Mondialele IMMAF, era cu totul altceva. Oamenii erau foarte interesați de MMA, iar competiția era urmărită inclusiv de oameni din UFC.

De acolo au plecat sportivi direct către UFC. Era o platformă foarte bună pentru cine voia să ajungă mai departe. La noi este mult mai greu să ai expunerea asta.

Dar avem și în România gale profesioniste.

Avem, dar lucrurile s-au schimbat. Promotorii trebuie să vândă bilete, să aducă public și atunci au început să se uite foarte mult și spre social media.

Au apărut meciuri în gale profesioniste cu oameni cunoscuți de pe TikTok sau din online, oameni care nu au neapărat legătură cu sportul profesionist. Este un compromis pe care îl fac promotorii ca să atragă public.

Practic, nu mai este suficient să fii bun. Trebuie să și vinzi.

Exact. Și în galele mari se uită la lucrul acesta. Poți să fii foarte bun sportiv, dar ei vor să vadă și dacă aduci oameni, dacă ai public, dacă lumea te urmărește. În final este și un business.

CITEȘTE ȘI Elevii, chemați să vină în negru la școală

De asta încerc și eu acum să dezvolt mai mult partea de social media. Nu este neapărat lucrul care îmi place cel mai mult, dar înțeleg că face parte din sportul profesionist.

Ultimul tău meci important a fost în Turcia. Ce s-a întâmplat acolo?

Am luptat în mai, la Ankara, într-o gală Vendetta, cu un adversar turc foarte bine cotat. Avea un record foarte bun și luptase la nivel ridicat, inclusiv în ONE. Câștigase și împotriva unui campion din Cage Warriors.

Am câștigat prin decizie unanimă. Am luat toate cele trei reprize și cred că am arătat clar că pot lupta la nivelul acesta. După meci mi s-a spus că vor să mă mai cheme.

Cât contează acum rezultatul sportiv și cât contează imaginea?

Rezultatul trebuie să fie baza. Dacă nu poți să lupți, până la urmă se vede. Dar la nivelul mare trebuie să le ai pe amândouă. Trebuie să câștigi și trebuie să existe interes pentru tine.

De asta sportivul profesionist nu mai este doar sportiv. Trebuie să știe să se promoveze, să aibă public, să atragă atenția. Nu este suficient să fii bun într-o sală și nici măcar într-o gală. Trebuie să știe lumea cine ești.

Asta te-a făcut să treci la profesioniști?

A contat foarte mult. La 25 de ani am trecut la profesioniști. Aș mai fi putut să rămân la amatori și să reprezint România, dar nu exista susținerea de care aveam nevoie. La profesioniști măcar știi că ai o bursă pentru fiecare meci și ai un contract clar cu promotorul.

CITEȘTE ȘI Revine uniforma obligatorie în școli. Măsură adoptată în primă etapă, la inițiativa PSD, pentru a preveni bullying-ul ”bazat pe statutul financiar al familiei”. Subvenții prevăzute

În anii aceia, singurul sprijin real a venit de la clubul meu, Agon, de la antrenori și de la conducerea clubului. Ulterior au apărut și câțiva oameni care m-au ajutat ca sponsori, dar prin relații personale, nu pentru că ar exista un sistem.

E o problema și cu modul în care sunt selectați sportivii? Că azi circulă ideea asta în mai multe sporturi de la noi, inclusiv la fotbal.

Da. Problema începe de foarte devreme. Eu am început judo la șapte ani. Și acolo mi s-a întâmplat să nu merg la unele competiții, deși aveam rezultate și aș fi putut avea șanse la medalii.

În sportul românesc încă există situații în care selecția nu se face doar după rezultate. În loc să ai campionate și criterii foarte clare — cine câștigă, cine demonstrează, acela merge mai departe — apar relațiile: „ăsta e din sala mea”, „ăsta e al meu”.

Și asta îi face pe mulți copii să renunțe. Pentru că poți să te antrenezi, dar, dacă vrei performanță, ai nevoie de competiții. Fără competiții nu ai cum să crești.

Cum stăm față de țările din jur?

Uită-te la Bulgaria, Ungaria, Ucraina sau Republica Moldova. Sunt țări care au reușit să ducă mai mulți sportivi către nivelul înalt al MMA.

CITEȘTE ȘI VIDEO Melodia care a rupt internetul: „De vrei Gip adevărat, îți iei un Duster blindat”

Republica Moldova, de exemplu, are o populație mult mai mică și totuși a reușit să ducă mai mulți luptători în UFC decât România.

Contează disciplina, dar contează și să fie promovat cel care demonstrează în antrenamente și în competiții.

Tu unde vrei să ajungi acum?

Vreau să continui să lupt în afara țării și să ajung într-o gală mare. În mai am luptat la Ankara, în Vendetta, împotriva unui adversar turc foarte bine cotat și am câștigat prin decizie unanimă. Am câștigat toate cele trei reprize.

Acum am și un manager din Brazilia și încerc să ajung către promoțiile mari: UFC, PFL, ONE sau Cage Warriors. Ăsta este obiectivul.

Ce nu vede publicul atunci când un luptător urcă în cușcă?

Sacrificiile din spate. Oamenii te văd când intri, lupți, ești pregătit fizic și arăți bine. Nu văd însă antrenamentele și mai ales slăbirea înainte de meci.

Cât ai slăbit cel mai mult pentru un meci?

În mai am plecat de la aproximativ 81 de kilograme și am coborât la categoria de 66 de kilograme. Sunt 15 kilograme.

Nu le dai jos pe toate în ultima zi. Începi din timp cu dieta și reduci carbohidrații. În ultima parte a pregătirii începe manipularea greutății și a apei, iar ultimele cinci-șase kilograme pot fi date jos chiar înainte de cântar. Este partea în care corpul ajunge la limită.

Și după cântar trebuie să intri la luptă. Cum te refaci?

La profesioniști ai avantajul că oficial cântarul este cu aproximativ o zi înaintea meciului. După cântar începe recuperarea: lichide, săruri, mâncare și carbohidrați.

CITEȘTE ȘI VIDEO Resident Evil doboară recordurile francizei în primul weekend de la lansare

La unul dintre meciuri am făcut cântarul la 66 de kilograme și în ziua luptei eram din nou la aproximativ 76.

Am întâlnit însă adversari care au recuperat și mai mult. Am luptat cu un sportiv care făcuse categoria de 70 de kilograme și a doua zi avea în jur de 85.

Aici îți dai seama că inclusiv alegerea categoriei de greutate poate schimba foarte mult un meci.