Actul normativ prevede că, după pensionare, românii vor putea retrage din fondurile private de pensii maximum 30% din sumă, iar restul banilor se vor putea plăti lunar timp de cel mult 8 ani.
Anterior, magistrații au amânat de două ori pronunțarea pe aceste obiecții de neconstituționalitate, atât pe 5 noiembrie, cât și pe 12 noiembrie.
Pe 8 octombrie, legea pensiilor private, care stabilește cum vor putea fi retrași banii din Pilonul II și III, a trecut de votul final al Parlamentului. La vot, în plenul Camerei Deputaților, POT s-a abținut să voteze proiectul de lege, iar parlamentarii AUR au votat „împotrivă”.
Proiectul a fost adoptat la jumătatea lunii octombrie de Parlament și prevede că persoanele care optează să retragă banii din Pilonul II, pilonul obligatoriu administrat privat, vor primi inițial doar 30% din sumă, iar restul eșalonat pe opt ani și, prin excepție, bolnavii cu afecțiuni oncologice pot beneficia de toată suma printr-o singură retragere.
Atât AUR, cât și judecătorii Instanței supreme au sesizat CCR în legătură cu proiectul de lege privind plata pensiilor private.
Cum argumentează ICCJ sesizarea
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a sesizat CCR referitor la Legea privind plata pensiilor private, argumentând că sumele acumulate în conturile individuale din Pilonul II reprezintă proprietatea privată a participanților, în timp ce administratorii fondurilor au doar un drept de gestiune, iar statul exercită o supraveghere publică, fără a dispune de aceste active.
ICCJ a arătat că limitarea valorii pensiei lunare aferente pensiei de tip retragere programată la valoarea indemnizației sociale pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii, respectiv determinarea valorii pensiei lunare aferente pensiei viagere exclusiv de către furnizor, măsuri care se aplică atât cu privire la pensiile administrate privat (Pilonul II), dar și în ceea ce privește pensiile facultative (Pilonul III), „reprezintă o ingerință nejustificată asupra dreptului de proprietate și libertății contractuale care produce un dezechilibru grav al intereselor în concurs, aspect de natură să contravină prevederilor constituționale”.
Magistrații au susținut că, „în lipsa unui scop clar definit și a unei compensații adecvate, ingerința devine o privare de proprietate nejustificată, echivalând cu o expropriere indirectă”.
Înalta Curte de Casație și Justiție nu este de acord nici cu soluția ca plata pensiilor să nu fie făcută de fondurile de pensii.
Magistrații au argumentat că participanții la fondurile de pensii și-au constituit economiile și și-au planificat viitorul financiar în baza cadrului legal existent, care garanta proprietatea individuală și caracterul privat al activelor personale.
De asemenea, ICCJ consideră că participantul la un fond de pensii este proprietarul exclusiv al activului personal din contul său, format ca urmare a contribuțiilor plătite.
Înalta Curte a transmis că justificările invocate în expunerea de motive – creșterea sumelor acumulate și perspectiva valurilor de pensionare după 2030 – nu demonstrează existența unei disfuncționalității și nu legitimează restrângerea exercitării dreptului de proprietate și a libertății contractuale.
