În emisfera nordică durata zilei scade, iar în cea sudică crește.
Punctul echinocțiului de toamnă, numit și „punct autumnal” , se află pe sfera cerească la intersecția eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cerești în cea sudică, scrie News.ro.
Aflându-se la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților.
Singurele excepții sunt întâlnite în regiunile polare, în zona polului nord incepând lunga noapte polară, iar în cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primavară.
În emisfera sudică a Pământului, data de 22 septembrie marchează începutul primaverii.
La latitudinile țării noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și orizont.
Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă.
CÂND SE TRECE LA ORA DE IARNĂ
România trece la ora oficială ”de iarnă”, în noaptea de sâmbătă spre duminică, adică 25-26 octombrie, când ora 4.00 devine ora 3.00, ceea ce va face ca ziua de 26 octombrie să fie cea mai lungă din acest an.
În noaptea de 25 spre 26 octombrie, România revine de la ora de vară, care se aplică din ultima duminică a lunii martie, la ora Europei de Est sau Timpul Legal Român. Astfel, începând din acea duminică, România va avea două ore avans față de timpul universal coordonat (UTC).
România se află în fusul orar 2, iar Timpul Legal Român se aplică din ultima duminică a lunii octombrie până în ultima duminică a lunii martie, când România trece la ora de vară, iar diferența față de UTC este de trei ore.
Parlamentul European a decis în martie 2019 renunțarea la schimbarea orei, măsură care urma să intre în vigoare din 2021, decizia trebuind însă confirmată și de Parlamentele naționale.
Țările europene au introdus dispozițiile privind orarul de vară în secolul trecut, pentru a economisi energie.
Începând cu 1980, Uniunea Europeană a adoptat treptat acte legislative care să pună capăt schemelor naționale divergente în materie de schimbări ale orei. Cu toate acestea, în 2018, scopul schimbării orei a devenit mult mai puțin relevant, existând studii care sugerează că economiile de energie sunt minore, iar cetățenii se plâng tot mai mult de efecte negative asupra sănătății.
În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, între 22 mai și 2 octombrie. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând din 1916 (între 30 aprilie și 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai și 16 octombrie). Alte țări care au introdus ora de vara au fost: Belgia, Denemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania. Pe 19 martie 1918 a fost introdusă și în Statele Unite ale Americii, dar a fost folosită doar până în 1919.
