România avre 21,67 milioane de persoane, în scădere cu aproape 110.000 de persoane față de anul trecut.
Este o confirmare a trendului descendent început în urmă cu mai bine de două decenii: țara continuă să piardă locuitori și să îmbătrânească rapid, scrie Hotnews.ro.
Ce înseamnă „populația după domiciliu”
Potrivit definiției INS, populația după domiciliu reprezintă numărul persoanelor cu cetățenie română și domiciliul stabil în România, indiferent dacă acestea locuiesc efectiv în țară.
Aceasta nu trebuie confundată cu populația rezidentă, care include doar persoanele care trăiesc efectiv în România la un moment dat. Prin urmare, în statistica de domiciliu pot fi cuprinși și românii plecați temporar sau pe termen lung în străinătate.
Urbanul scade, ruralul stagnează. De ce e important asta
La 1 iulie 2025, populația urbană era de 11,99 milioane de persoane, în scădere cu 1% față de anul precedent. Mediul rural a însumat 9,68 milioane, ușor în creștere (cu 0,1%). Structura generală rămâne însă stabilă: 55,3% dintre români trăiesc la oraș, iar 44,7% la sat.
România este una dintre cele mai rurale țări din Uniunea Europeană.
Media UE arată că doar 25–30% dintre cetățeni trăiesc în mediul rural, ceea ce înseamnă că România are o pondere dublă.
Această realitate are impact direct asupra:
- productivității economice — pentru că activitățile economice cu valoare adăugată mare (industrie, servicii, tehnologie) se concentrează în orașe;
- veniturilor medii — în rural, salariile și oportunitățile sunt semnificativ mai mici;
- investițiilor private — companiile mari evită zonele slab conectate la infrastructură și la forță de muncă calificată.
Cu alte cuvinte, jumătate din populație trăiește acolo unde se produce mai puțin din PIB.
De asemenea, faptul că jumătate dintre noi trăiesc la sate, are implicații pentru dezvoltarea regională și infrastructură. Această distribuție obligă statul să întrețină o infrastructură costisitoare pentru o populație dispersată: drumuri, școli, spitale și rețele publice de utilități.
Rezultatul este o inegalitate de dezvoltare între regiuni, greu de corectat prin investiții publice.
Multe sate îmbătrânite pierd locuitori anual, dar mențin costuri ridicate pentru servicii publice – școli cu câțiva elevi, dispensare nefolosite, drumuri puțin circulate. Pe termen lung, aceasta pune presiune pe bugetul public și reduce eficiența investițiilor.
În plus, o populația rurală are, în medie, un nivel mai scăzut de educație și calificare.
Datele Eurostat arată că România are cea mai mare pondere de tineri NEET (care nu lucrează și nu studiază) din UE – fenomen concentrat în zonele rurale.
Lipsa transportului public, a oportunităților și a infrastructurii digitale limitează mobilitatea socială și profesională.
Rezultatul: cercul vicios al sărăciei rurale — venituri mici, educație scăzută, perspective reduse.
Această structură demografică influențează direct modul în care România primește și folosește fondurile europene.
O pondere mare a populației rurale justifică programe specifice — cum sunt PNDR (dezvoltare rurală), investițiile în infrastructură locală, sau digitalizarea serviciilor publice.
Dar în același timp, o populație dispersată și îmbătrânită îngreunează implementarea acestor programe — absorbția fondurilor rămâne scăzută acolo unde ar fi cel mai mare nevoie de ele.
Populația feminină (51,2% din total) continuă să fie majoritară: 11,1 milioane de femei față de 10,56 milioane de bărbați.
Îmbătrânirea demografică se accentuează
Procesul de îmbătrânire continuă. La 1 iulie 2025, persoanele de 65 de ani depășeau 4 milioane de persoane, cu mult peste cele 2,99 de persoane de 0-14 ni.
Indicatorul de îmbătrânire demografică – care arată câte persoane vârstnice revin la 100 de tineri – a crescut de la 130,2 la 135,4 într-un singur an.
Vârsta medie a populației a ajuns la 43,1 ani, iar cea mediană la 44 ani, ambele în creștere.
Cea mai numeroasă grupă de vârstă este acum 45–49 de ani, ceea ce reflectă valul generațiilor născute în anii ’70–’80.
România, printre cele mai rapide scăderi de populație din UE
Declinul demografic al României este printre cele mai accentuate din Uniunea Europeană. Conform Eurostat, țara noastră a pierdut cel mai mare număr de locuitori în ultimii 20 de ani, în principal prin emigrare.
La începutul lui 2024, 3,1 milioane de cetățeni români trăiau în alte state UE, reprezentând 22% din totalul cetățenilor europeni stabiliți în altă țară.
De altfel, România pierde în medie aproximativ un milion de locuitori la fiecare zece ani. Președintele INS, Tudorel Andrei, a atras atenția că, în ultimele trei decenii, vârsta medie a crescut cu peste 7 ani, iar România va coborî de pe locul 6 pe locul 7 în UE după numărul populației.
Consecințele pe termen lung
O populație în scădere și tot mai îmbătrânită pune presiune pe sistemul de pensii și pe forța de muncă activă.
Raportul dintre persoanele aflate la vârsta de muncă (15–64 de ani) și cele de peste 65 de ani se deteriorează treptat, ceea ce ridică problema sustenabilității financiare a sistemului public și a posibilei creșteri a vârstei de pensionare.
În paralel, scăderea numărului de tineri va afecta potențialul de creștere economică și capacitatea de inovare a societății românești.
De ce sunt importante aceste date
Datele privind populația după domiciliu nu sunt doar o statistică:
- Fundamentează politicile publice (de la pensii și sănătate la educație și urbanism).
- Influențează distribuirea fondurilor între regiuni.
- Avertizează asupra dezechilibrelor demografice care vor defini următoarele decenii: o populație tot mai îmbătrânită, cu un bazin redus de contribuabili și o cerere socială în creștere pentru servicii medicale și asistență.
