Metodele alternative de soluționare a disputelor, precum arbitrajul și medierea, devin tot mai relevante pentru companiile care caută soluții rapide, eficiente și confidențiale. Radu Chiran, Head of Litigation Practice, și Paul Mănăilă, Managing Associate la Suciu Partners, explică, într-un interviu pentru Legal Marketing, în ce contexte aceste proceduri pot fi preferabile instanței clasice, care sunt avantajele lor practice și când își dovedesc cel mai bine utilitatea în gestionarea conflictelor comerciale.
Cât de eficiente și utile sunt în prezent procedurile de arbitraj și mediere în practica juridică?
Radu Chiran: Luând în considerare experiența noastră, procedurile de mediere, dar în special cele de arbitraj, sunt eficiente și utile în practica juridică actuală. Ele pot oferi anumite avantaje față de litigiile clasice, în special din perspectiva eficienței.
Ne gândim spre exemplu la următoarele avantaje:
Eficiență: O dispută soluționată prin mediere sau arbitraj durează, de obicei, mai puțin decât procesele în instanță, care se pot întinde pe ani în contextul mai multor grade de jurisdicție.
Din perspectiva rapidității, un exemplu notabil este Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar („CSALB”), care intermediază gratuit și în mai puțin de trei luni negocierea dintre consumatori și bănci sau IFN-uri pentru contractele aflate în derulare.
Costuri reduse: În ceea ce privește medierea, timpul scurt de soluționare se traduce direct prin costuri semnificativ mai mici. În schimb, în cazul arbitrajului, costurile pot fi similare sau chiar mai ridicate decât cele aferente litigiilor clasice.
Specializare: Arbitrii sunt adesea specialiști în domeniul specific al disputei, asigurând o înțelegere mai profundă a aspectelor tehnice și comerciale.
Flexibilitate și control: Părțile implicate au un control sporit asupra procesului. În mediere, soluția este rezultatul unui acord reciproc, iar în arbitraj, părțile pot alege arbitrii și chiar regulile de arbitraj aplicabile.
Menținerea relațiilor comerciale: Medierea, în special, facilitează menținerea sau chiar îmbunătățirea relațiilor de afaceri, deoarece soluția este acceptată de ambele părți, nu impusă.
Merită ca un client să aștepte doi ani pentru un proces în instanță sau este mai indicată o soluție rapidă prin mediere sau arbitraj?
Paul Mănăilă: Atunci când contextul și natura conflictului o permit, soluțiile alternative, precum medierea sau arbitrajul, pot aduce beneficii importante: proceduri mai rapide, costuri mai reduse în cazul medierii, confidențialitate și posibilitatea de a menține relațiile comerciale într-un climat constructiv.
Aceste mecanisme funcționează cel mai bine în situațiile în care părțile sunt dispuse să coopereze și să găsească un numitor comun.
Pe de altă parte, din experiența noastră, litigiile în instanță rămân alternativa preferată pentru soluționarea disputelor, mai ales atunci când una dintre părți nu este dispusă la un compromis, respectiv atunci când părțile nu au stabilit o clauză arbitrală la momentul încheierii contractelor.
Cu alte cuvinte, soluțiile alternative, precum medierea sau arbitrajul, prezintă avantaje certe, însă Codul de procedură civilă oferă la rândul lui garanții procedurale solide și un cadru formal în care drepturile părților pot fi protejate și valorificate.
Care sunt domeniile de activitate în care medierea este cel mai frecvent utilizată?
Radu Chiran: Medierea este un instrument flexibil și eficient, care poate fi folosit într-o varietate de situații. Este adesea preferată tocmai pentru că ajută părțile să găsească soluții eficiente, fără să ajungă la un proces lung și costisitor.
Cele mai frecvente domenii în care medierea își dovedește utilitatea sunt:
Litigiile comerciale – neînțelegeri între parteneri de afaceri, cum ar fi rezolvarea amiabilă a unor dispute contractuale sau recuperarea unor creanțe neachitate;
Dreptul familiei – divorțuri, partaje, stabilirea custodiei copiilor sau a pensiei alimentare pot fi soluționate mai ușor prin dialog, cu sprijinul unui mediator;
Dreptul muncii – medierea poate ajuta la rezolvarea conflictelor dintre angajați și angajatori, inclusiv în cazuri delicate precum discriminarea sau hărțuirea la locul de muncă;
Protecția consumatorului – inclusiv în relația dintre consumatori și comercianți din domeniul financiar-bancar prin intermediul CSALB.
Un mare avantaj al medierii este că poate fi inițiată oricând, chiar și atunci când procesul a început deja în instanță. În multe cazuri, costurile și durata unui litigiu devin un motiv suficient de puternic pentru ca părțile să caute o rezolvare amiabilă.
De altfel, inclusiv Codul de procedură civilă subliniază rolul activ al judecătorului în promovarea soluționării alternative a litigiilor, înainte sau în timpul procesului judiciar (a se vedea art. 21 din Codul de procedură civilă).
În ce domenii este imposibil de folosit medierea?
Radu Chiran: Medierea nu poate fi folosită în situații cum ar fi pentru a soluționa anumite cazuri penale, de regulă cele grave (deși poate fi folosită pentru a concilia anumite infracțiuni ușoare, împăcarea înlăturând răspunderea penală în câteva situații), sau în cazuri care vizează modificarea unor acte de stare civilă care nu țin de voința părților (ex: recunoașterea paternității, cazuri de adopție internațională).
În contextul actual, cu creșterea prețurilor materiilor prime și întârzierile la plată, ce tipuri de dispute comerciale apar cel mai des legat de neexecutarea contractelor?
Paul Mănăilă: În contextul actual, marcat de creșterea prețurilor materiilor prime și întârzierile la plată, cele mai frecvente tipuri de dispute comerciale legate de neexecutarea contractelor sunt:
Neplata la termen a facturilor: Aceasta este cea mai des întâlnită dispută, generată de lipsa de lichidități și de dificultățile financiare ale debitorilor.
Întârzieri în livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor: Fluctuațiile prețurilor și problemele de aprovizionare pot duce la imposibilitatea respectării termenelor contractuale, situație care poate genera aplicarea unor penalități de întârziere.
Creșterea prețurilor produselor/serviciilor: Furnizorii încearcă să transfere costurile crescute către clienți, generând dispute privind revizuirea prețurilor.
Neîndeplinirea standardelor de calitate: Presiunea costurilor poate duce la compromisuri în calitatea produselor sau serviciilor.
Refuzul de a recepționa bunuri/servicii: Din cauza schimbării condițiilor de piață sau a imposibilității de a le utiliza.
Cum pot fi renegociate contractele în astfel de situații dificile?
Paul Mănăilă: Când apar dificultăți, fie economice, fie legate de livrări sau alte obligații, renegocierea contractelor poate fi o soluție mult mai eficientă decât escaladarea spre un litigiu. În astfel de momente, deschiderea la dialog și dorința de a colabora devin esențiale pentru a găsi un echilibru.
În plus, dacă există clauze de forță majoră sau impreviziune prevăzute contractual, ele pot oferi un cadru legal pentru ajustarea obligațiilor sau chiar pentru suspendarea lor temporară, în situații excepționale.
În locul unei abordări rigide sau unilaterale, părțile pot căuta opțiuni de compromis: prelungirea termenelor de plată, ajustarea prețurilor în funcție de factori obiectivi, modificarea volumelor sau specificațiilor, ori oferirea unor compensații sub alte forme (de exemplu, reduceri la comenzi viitoare).
Dacă discuțiile directe ajung într-un impas, un mediator neutru poate ajuta la reluarea dialogului și la identificarea unei soluții echitabile, cu condiția ca părțile să rămână deschise colaborării.
În ce situații este recomandat să se apeleze la instanță și când este mai potrivit arbitrajul?
Radu Chiran: Alegerea între instanță și arbitraj depinde de mai mulți factori – de la natura disputei și obiectivele comerciale, până la disponibilitatea părților de a colabora. Fiecare variantă are propriile avantaje, iar contextul concret face diferența.
Instanța de judecată poate fi alegerea potrivită atunci când:
Nu există o clauză arbitrală validă în contract;
Este nevoie de o executare silită rapidă, chiar dacă litigiile durează în general mai mult, hotărârile instanțelor sunt direct executorii, spre deosebire de hotărârile arbitrale, care de cele mai multe ori sunt străine, motiv pentru care trebuie recunoscute de o instanță înainte de a fi puse în aplicare.
Arbitrajul, în schimb, poate fi o opțiune mai eficientă în următoarele situații:
Se dorește o soluționare mai rapidă și în condiții de confidențialitate;
Disputa este complexă și necesită cunoștințele unor specialiști în domeniu – arbitrajul permite alegerea unor arbitri cu expertiză în domeniul respectiv.
Se dorește evitarea formalismului și a termenelor lungi care uneori sunt întâlnite în cazul instanțelor clasice.
În final, nu există o soluție universal valabilă. Alegerea depinde de tipul conflictului și de prioritățile părților. Important este ca decizia să fie informată și adaptată contextului specific, astfel încât procesul de soluționare să fie cât mai eficient și echitabil.
Un material Legal Marketing
