Evenimentul a fost organizat cu sprijinul APMA, Palmed, Regina Maria și Memorial.
„Pacientul are nevoie de cât mai multe oportunități și cât mai multe alternative. Noi tot vorbim că trebuie să-i oferim pacientului decizia și trebuie să-i oferim alternative. Așa se oferă alternative: prin deschiderea mai multor uși. În momentul ăsta pare că încercăm să închidem o parte din uși și atunci te întrebi de ce ai vrea să închizi ușile”, a spus Șerban Semeniuc, Director Legal & Corporate Affairs al Rețelei de Sănătate Regina Maria la MARATONUL Medika TV & Profit.ro.
.
El a comparat infrastructura medicală privată cu „o autostradă” deja construită și disponibilă pacienților.
„De ce avem o autostradă privată care este pusă la dispoziția pacienților și de ce n-ai folosi-o? Care este argumentul? Pentru că pot să înțeleg restricțiile bugetare. Și astea există în toată lumea. Dar restricția bugetară arată doar că sistemul, fondul, poate să acopere serviciul pentru un număr limitat de pacienți. În câte facilități acești pacienți își găsesc confortul medical nu are impact asupra bugetului”, a spus Semeniuc.
„Deci nu este despre bani. Dacă nu este despre bani, de ce este vorba? Asta este întrebarea care rămâne”, a adăugat el.
„Actualul ordin nu pare să aducă ceva nou, ci să pună o barieră administrativă”
Semeniuc a spus că Rețeaua Regina Maria nu a fost consultată și nici măcar informată înainte de apariția formulei propuse de CNAS pentru calcularea depășirii capacității furnizorilor publici.
„Nu cred că a fost cineva chemat să-și spună părerea. Pot să confirm că eu sau noi nu am fost nici măcar informați că urmează să avem o astfel de formulă”, a spus el.
Compania știa, potrivit lui Semeniuc, încă de anul trecut că CNAS invocă nevoia unor criterii și metodologii pentru stabilirea capacității sistemului public. Problema este însă că furnizorii privați au intrat deja în programele naționale tocmai în baza constatării că această capacitate a fost depășită.
„Dacă ne întoarcem la problema în sine, excedarea acelei capacități publice este demonstrată acum mulți ani. Când primul furnizor privat a intrat, înseamnă că s-a îndeplinit acea condiție din lege ca acea capacitate publică să fie excedată. Deci actualul ordin nu pare să aducă ceva nou, ci pare să pună o barieră administrativă. Și asta este ceea ce trebuie să ne clarificăm”, a spus Semeniuc.
El a arătat că, în unele domenii, între 80% și 90% dintre servicii sunt deja acordate de furnizori privați.
„Dacă regula de peste 20 de ani spune că intră un furnizor privat când este excedată capacitatea și ne uităm în București și ne uităm și la nivel național, depinde de domeniu, dar undeva între 80 și 90% din servicii sunt acordate de furnizori privați. Putem să tragem concluzia că la nivel național această capacitate a fost excedată, bineînțeles cu particularitățile de rigoare acolo unde este necesar”, a spus reprezentantul Regina Maria.
Peste 300 de milioane de euro investiți în infrastructură
Semeniuc a spus că actuala arhitectură legislativă a sistemului de sănătate este construită în jurul unei legi vechi de 20 de ani, adoptată într-o perioadă în care furnizorii privați erau slab dezvoltați.
„Avem Legea 95 din 2006. Avem o lege care are 20 de ani și are cele mai multe modificări din cadrul nostru legislativ. E ca un [palton] foarte vechi pe care l-am tot peticit, nici nu mai știm de unde a plecat”, a spus el.
Între timp, piața și infrastructura medicală s-au schimbat radical.
„Acum 20 și ceva de ani, când legea aceasta a prins contur, furnizorii privați erau slab dezvoltați. Dar în 20 de ani întreaga piață s-a schimbat. Întreaga societate românească s-a schimbat. Și atunci, odată cu ea, au venit investițiile. Dacă mă uit numai la noi în companie, cred că în ultimii 15 ani vorbim de peste 300 de milioane investiți. Investiții în infrastructură. Pe care acum discutăm dacă Fondul Național de Asigurări de Sănătate o acceptă sau nu în contractul pentru pacient”, a spus Semeniuc.
El a pus această rezistență pe seama inerției sistemului și a fricii de schimbare.
„De ce? Parțial din inerție, parțial din, probabil, o frică de schimbare”, a spus reprezentantul Regina Maria.
Aproape jumătate din banii sănătății merg către spitale
Semeniuc a criticat și modul în care este construită finanțarea sistemului, în care o mare parte a banilor merge către spitale, în timp ce serviciile folosite frecvent de pacienți primesc o pondere mult mai mică.
„Se tot vorbește de o faimoasă piramidă a serviciilor unde la bază ai serviciile medicale primare, cele de medicină de familie, și, pe măsură ce serviciile devin din ce în ce mai complexe, urcă până în vârful piramidei, unde este spitalul. Cu cât ești mai sus în vârful piramidei, cu atât costul serviciului este mai mare”, a spus el.
„Noi avem cam jumătate din banii din sănătate, din Fondul Național, alocați în zona spitalelor. Acolo ducem noi cei mai mulți bani. În ceea ce pacientul vede cel mai des zi de zi — analize, investigații imagistice, consultații — alocăm cam 20% din bani”, a adăugat Semeniuc.
Potrivit acestuia, structura începe să se schimbe, dar foarte lent. În ultimii trei ani, alocările pentru zona clinică și paraclinică au crescut în detrimentul spitalelor, iar ponderea spitalelor ar fi coborât de la aproximativ 50% la circa 46%.
„Evoluția există, se vede, există un trend. Dar e nevoie de mult timp”, a spus el.
„Proprietarul nu e relevant pentru administratorul de sistem”
Semeniuc a susținut că, pentru CNAS, criteriul relevant nu ar trebui să fie dacă un furnizor este public sau privat, ci calitatea serviciului, costul și accesul oferit pacientului.
„Casa este un administrator al fondului de asigurări, care până la urmă sunt banii pacienților, care trebuie cheltuiți în cea mai eficientă manieră posibilă. Și asta înseamnă să nu conteze bariera proprietarului”, a spus el.
„Proprietarul nu e relevant pentru administratorul de sistem. Proprietarul e relevant pentru Ministerul Sănătății. Dar pentru administratorul de sistem, cel care trebuie să aibă grijă de banii pacienților, trebuie să-i dea cât mai multe alternative pacientului la costul cât mai avantajos, în acele criterii de calitate pe care le stabilește”, a adăugat Semeniuc.
El a spus că susține existența unor criterii clare și comune pentru toți furnizorii, dar nu diferențierea accesului după forma de proprietate.
„Criteriile sunt mai mult decât necesare. Cu toții trebuie să lucrăm cu aceleași criterii. Avem aceleași criterii la autorizare, după aceea se schimbă puțin. Avem oarecare diferențe la alocările bugetare și la accesul la anumite programe”, a spus el.
Banii nu sunt alocați în funcție de performanță
Semeniuc a criticat și actualul mecanism de finanțare a spitalelor, despre care spune că nu stimulează suficient eficiența și competiția pentru pacient.
„Dacă ne uităm la spitale, banii se alocă în funcție de numărul de paturi dintr-un spital. De ce? Istoric așa au fost făcute regulile”, a spus el.
Suma alocată unui spital reprezintă plafonul maxim până la care acesta poate deconta servicii. Dacă numărul de pacienți sau costurile depășesc suma, finanțarea nu crește automat.
„Dacă ai mai mulți pacienți sau costul tău este mai mare decât suma care ți-a fost alocată, rămâi la suma alocată. Și asta, bineînțeles, nu duce neapărat la o competiție din aia bună, în care fiecare spital încearcă să facă mai mult cu resurse mai puține, să fie mai eficient, să aducă ceva în plus pentru pacient”, a spus Semeniuc.
„Fiecare este mulțumit într-un fel de status quo în care zicem: ok, ăștia sunt banii, aici lucrăm, așa se aduc ei. Ar fi nevoie de o schimbare de paradigmă”, a adăugat el.
„100 de lei primește și spitalul privat, și spitalul public”
În cazul programelor naționale de sănătate, Semeniuc a spus că argumentul bugetar este cu atât mai greu de susținut cu cât costul anumitor tratamente este decontat la același nivel, indiferent de proprietatea furnizorului.
El a dat exemplul oncologiei, unde programele naționale suportă costul substanțelor folosite în tratamentul pacientului.
„Dacă eu plătesc pe acel medicament, eu, spitalul, îl cumpăr cu 100 de lei, 100 de lei primesc. Și 100 de lei primesc și eu, spitalul privat, și spitalul public. Deci lucrurile sunt destul de simple”, a spus Semeniuc.
„Dacă banii urmează pacientul, pentru administratorul care este Casa Națională nu contează cui îi dă”, a adăugat el.
„Pacientul nu este în ordin”
Întrebat cum ar explica proiectul unui membru al familiei, Semeniuc a răspuns direct că pacientul nu apare, în realitate, în mecanismul tehnic propus.
„Pacientul nu este în ordin. În ordinul acesta vorbim strict de ceea ce se numește capacitate publică. Cum este ea definită, asta încercăm să ne dăm seama”, a spus el.
În opinia sa, întrebarea de fond este dacă România mai are nevoie de distincția rigidă dintre public și privat într-un sistem profund schimbat față de cel de acum 20 de ani.
„E nevoie să menținem construcția asta veche de peste 20 de ani? E nevoie să mai facem această distincție public-privat? Și dacă Casa își dă seama că această distincție este irelevantă, hai să luăm măsurile legislative care se impun”, a spus Semeniuc.
El a avertizat că lipsa de consultare și mesajele contradictorii venite din sistem produc exact efectul de care pacientul are cel mai puțin nevoie: nesiguranță.
„Pacientul nu înțelege. Și ce face? Intră în panică”, a spus el.
„Confortul se dă prin declarații, prin mesaje clare, transparente, tranșante. Prin date care sunt ușor de înțeles, ușor de parcurs și îi dau încredere în sistem”, a adăugat Șerban Semeniuc.
