Finanțarea societății nu înseamnă însă doar „bani în cont”, ci este o decizie care implică guvernanță societară (cine și cum aprobă), conformitate juridică (asigurarea respectării legislației aplicabile), rigurozitate fiscală (taxe și impozite, limitări) și condiții comerciale. Acest articol oferă antreprenorilor o imagine clară și aplicată a modului în care poate fi structurată finanțarea, ce riscuri pot apărea și cum se pot evita.
1. Ce înseamnă finanțarea societății
Trei dintre cele mai uzitate modalități de finanțare a unei societăți întâlnite în practică sunt:
- credit de la o instituție de credit (bancă) sau o instituție financiară (inclusiv instituții financiare nebancare – IFN), cum ar fi: împrumut de investiții, linie de credit, leasing. Atragem atenția că în România, activitatea de creditare cu titlu profesional este riguros reglementată, astfel încât numai instituțiile autorizate în acest scop pot acorda credite cu titlu profesional;
 - împrumut de la asociați: societatea beneficiază de lichidități direct de la investitori (persoanele fizice sau juridice care dețin părți sociale/acțiuni în cadrul societății). Foarte utilizate în practică, sunt de regulă împrumuturi pe termen scurt și mediu acordate de asociați/acționari pentru finanțarea curentă a activității societății; și
 - în cazul grupurilor de societăți, finanțări intra-grup, cum ar fi: împrumuturi intra-grup, operațiuni de trezorerie și cash-pooling între entități afiliate. Acestea sunt împrumuturile între firme surori/mamă-fiică ce sunt permise, dar cu respectarea anumitor principii (cum ar fi beneficiul comercial real, principiul tranzacțiilor pe picior de egalitate (arm’s length) ori gestionarea conflictului de interese).
 
2. Reguli juridice esențiale
- Conflictul de interese: asociații/acționarii și administratorii trebuie să acționeze în interesul societății, astfel că în caz de conflict de interese, nu trebuie să ia parte la nicio deliberare sau decizie privind operațiunea de finanțare;
 - Interdicții specifice: există interdicții privind acordarea de credit sau garanții către administratori, în special la societățile pe acțiuni. Pentru rigurozitate, principiul transparenței și aprobării corecte se aplică la fel și în cazul societăților cu răspundere limitată;
 - Reguli de asistență financiară: societatea nu poate da împrumuturi ori constitui garanții pentru ca un terț să dobândească părțile sociale/acțiunile acesteia. Această regulă este expres reglementată în cazul societăților pe acțiuni, însă în practică ea este respectată și pentru societățile cu răspundere limitată.
 
3. Garanții
În practică, în cazul acordării unei finanțări, finanțatorii vor impune acordarea unor garanții de către societate și/sau asociați/acționari. În practică, acestea se acordă sub forma unor ipoteci mobiliare (pe stocuri, echipamente, creanțe, părți sociale/acțiuni etc.) sau imobiliare, ori a unor garanții personale (fideiusiune) sau scrisori de garanție bancară.
Garanțiile au un regim de publicitate specific pentru a asigura opozabilitatea față de terți (înscrierea în registre de publicitate precum Registrul Național de Publicitate Mobiliară ori Cartea Funciară) și ordinea de prioritate.
4. Principalele riscuri și capcane
- „Banii fără hârtie”: întâlnite mai ales în cazul împrumuturilor de la asociați, fiind vorba despre viramentele fără contract scris (fără prevederea termenilor esențiali ai împrumutului, ca sumă, scadență, dobândă). Reprezintă un risc fiscal major;
 - Dobânzi mult diferite de nivelul de piață: pot fi considerate distribuiri mascate de profit și pot prezenta riscuri fiscale din perspectiva ajustării de prețuri de transfer;
 - Finanțări intra-grup fără justificare economică: întâlnite în cazul împrumuturilor între societăți din același grup în care nu există beneficiu comercial pentru entitatea finanțată, pot antrena răspundere pentru administratori;
 - Diferența între „împrumut ocazional” și „activitate de creditare”: așa cum am precizat și mai sus, activitatea de creditare este riguros reglementată, astfel că dacă societatea oferă frecvent împrumuturi, va deveni necesară autorizarea (ca instituție de credit sau IFN).
 
5. Recomandări practice
- Alege forma potrivită de finanțare: bancă, asociat, grup etc.
 - Redactează contractul, prevăzând termenii esențiali: sumă, dobândă, scadență, garanții, evenimente de neexecutare.
 - Obține aprobările corecte: decizia adunării generale a asociaților/administratorului, în acord cu prevederile Legii Societăților și ale actului constitutiv al societății.
 - Asigură-te că există beneficiu comercial, că nu există conflict de interese și, în cazul stabilirii unei dobânzi, că aceasta e în linie cu piața.
 - Înregistrează garanțiile în registrele de publicitate relevante.
 - Monitorizează rambursările, dobânzile și reînnoirile.
 
6. Asistență juridică în procesul de finanțare
Poți economisi timp și bani și limita riscurile prin obținerea de asistență juridică în procesul de finanțare: pentru structurarea finanțării, redactarea unor contracte clare și riguroase, aprobări fără vicii și, la nevoie, asistență în renegociere/restructurare.
7. Concluzie
Finanțarea societății nu este doar o decizie financiară – este o operațiune juridică și fiscală complexă. Un contract bine redactat și o structurare corectă pot preveni litigii, sancțiuni și pierderi.
Pentru mai multe detalii, puteți accesa site-ul nostru https://ionesculegal.ro.
Un material realizat in parteneriat cu Avocat.ro













