Antreprenoriat 5.0 si peste ©

scris 26 iul 2017

Acum o săptămână, Cătălin Bălan de la Digi24 a făcut un material despre “antreprenoriatul la vârsta a doua”. Am spus 2-3 idei din care “pe sticlă” s-a auzit jumătate. Revin cu restul…

5.0 se referă la “hardurile” formatate de universitățile românești cam la jumătatea anilor ’80, pe vremea când antreprenoriatul se numea bișniță și nimic din sistemul educațional nu te pregătea să ai inițiative, mai ales în domeniul economic. Da, vorbesc de cei care devin antreprenori de voie-de-nevoie la 50 de ani sau peste.

La 5.0 and over, probabil că mai nimeni nu se apucă de antreprenoriat din vocație sau de plăcere. Dacă aș fi avut vocație antreprenorială, atunci m-aș fi ținut de prima idee pe care am avut-o și pe care am încercat să o pun în practică, acum 16 ani.

În anul de grație 2001, am vrut să-mi fac o florărie online. Se numea flowerexpress.ro. Era prima florărie online din România, atât de prima încât atunci când mă duceam la bănci să-i deschid cont, nimeni nu prea înțelegea ce e aia online și toată lumea mă întreba: “Și pe ce stradă e florăria?”

Vreo trei luni m-am târât prin toate băncile care operau în România ca să le explic conceptul și cum e cu florăria situată la adresa www.flowerexpress.ro. Pe scurt, când mi s-a oferit posibilitatea să lucrez în echipa de comunicare din Rompetrol, m-am gândit la aia cu “trandafirii tăi s-au ofilit în glastră” și am redevenit “angajat” fără să mă uit în urmă. Și cu atât mai puțin în față. Probabil, dacă o făceam, acum scriam aceste rânduri din Maldive, că tot se poartă, și ajutam lumea din toată lumea să trimită flori pe orice stradă din România.

Un prim-ministru cât o cârtiță pierdută CITEȘTE ȘI Un prim-ministru cât o cârtiță pierdută

Nu mi-a părut rău că am făcut 4 ani și jumătate naveta la Năvodari din poziția de PR Manager al Rafinăriei Petromidia. Am făcut multe și am învățat și mai multe. M-am despărțit aproape fără regrete de www.flowerexpress.ro ratând, astfel, ultima ocazie de a fi “antreprenor de vocație” la 3.0. Încă un deceniu și jumătate ca angajat de succes mai târziu (ultimul angajator încă mai îmi datorează salariile pe 3 luni) și iată-mă în postura de antreprenor 5.0 and over.

Reflexul antreprenorului 5.0 and over este să caute de muncă. De muncă, nu UN LOC de muncă. Aceeași experiență profesională, aceleași ziare economice citite, aceleași team-building-uri, aceleași contacte, un angajat își caută un (același) job cu un (același) salariu consistent (sau pe-acolo), celălalt își caută de muncă. Reflexul unuia este să obțină UN salariu, celălalt învață să caute venituri. Venituri la plural. Da, reflexele se înfrâng, se corectează și se deprind greu după o anumită vârstă. Da, ai curajul să privești realitatea în față: toată lumea vrea experiența ta, dar fără costurile și fițele adiacente, iar costurile și fițele 5.0 sunt mult mai mari, mai voluminoase și mai costisitoare decât cele 2.0 sau 3.0. Și apoi, cum poți să-i ceri unuia să te angajeze când nu ai tu însuți curajul să o faci?

În prima zi de antreprenoriat 5.0 and over nu mi-a fost ușor, dar ceva mai ușor decât în noaptea de dinainte. De decenii bune, cele mai intense momente de creativitate profesională le am în cele 30-40 de minute înainte de a adormi. Cele mai ca lumea proiecte, cele mai tari idei care le-am produs au venit în acele “minute de aur”. E, de data asta era gol, era un heblu total. Da’ nimic! Rien, nada, keine, niente! Doar o teamă profundă, primară, de-aia demnă de baza Piramidei lui Maslow, teama de a trece de la “angajat” la “propriul meu angajator”, teama de necunoscut.

Teamă de necunoscut? Hai, pe bune?!? Cum adică de “necunoscut”? Păi ce, până acum ce ai făcut? Crezi, cumva, că o să faci altceva sau o să faci lucrurile altcumva decât le făceai până atunci? Crezi că experiența profesională o să se diminueze brusc doar prin simplă schimbare de poziție dintr-o parte a unui birou în cealalată? Hell, no! Eu sunt eu și știu EXACT la fel de multe lucruri ca și până ieri și am o experiență extraordinară pe care pot să o împărtășesc și altora. Așa că “go over it” și hai că avem treabă!

\ CITEȘTE ȘI "Tolerații” din imobiliare, caz ilustrativ pentru fiscalitatea românească

Ca întotdeauna, cei care învață repede și se mișcă și mai repede ies rapid din această perioadă de sevraj profesional. În primele două luni, în discuțiile pe care le purtam cu diverși oameni interesați de  experiența mea, instinctiv mă poziționam mai degrabă în postura de potențial “angajat”, decât în poziția de posibil furnizor de expertiză și de servicii. Acum mi-am dat seama că, de fapt, îmi căutam un nou și unic șef. Deh, instinct sănătos de angajat, căci ca antreprenor 5.0 ai 3-4 șefi pe zi  - într-o zi bună!  - care (se) așteaptă să lucrezi fix pentru ei atunci când au ei nevoie, nu când ai tu timp pentru ei. Uită de povestea cu “da, dar acum ești propriul tău șef!” Ești ULTIMUL, dintr-o lungă listă de șefi! Singurul moment în care ești propriul tău șef este atunci când cazi lat în pat, și poate nici atunci.

Mă rog, în cele din urmă m-am prins că oamenii așteptau de la mine să le spun cam ce ar putea să facă experiența mea pentru afacerile lor și la ce costuri și, uite-așa, am început să discutăm business: eu fac asta, te costă atât, și mai fac și asta și asta, și te costă atât. Deal? Deal!

Cam asta ar fi de spus, pe scurt, despre cum se naște un antreprenor 5.0 and over. Care e cea mai mare frână pentru un antreprenor 5.0? El însuși! Să nu-și dea seama cât de importantă este experiența sa pentru altul și să se apuce să viseze la pensie mult prea devreme.  Asta a fost fraza “motivațională” de final fără de care nu se poate.

Despre apetitul față de risc și despre răbdarea timpului cu antreprenorul 5.0, poate altă dată, aici, la Profit.ro, dacă există cerere în piață.

Ovidiu Constantinescu este managing partner la FACE PR NEWS, agenție specializată în comunicarea de business. Timp de 5 ani a fost director de comunicare în cadrul Grupului Rompetrol (KazMunaiGaz), responsabil de comunicarea publică, relații cu media și comunicare internă la Rafinăria Petromidia și apoi, aproape 10 ani, PR Manager la una din cele mai mari case de avocatură. Ovidiu  a lucrat timp de 9 ani pentru BBC World Service - Serviciul în limba română și timp de 4 ani pentru BBC Monitoring, serviciul de monitorizare a presei internaționale al BBC-ului.

viewscnt

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Afla mai multe despre
ovidiu constantinescu
firme
companii