Mișu Negrițoiu merită să rămână șef la ASF!

scris 6 mar 2017

Despre noua formulă de conducere a Autorității de Supraveghere Financiară se aud multe, în ultimele zile, dar toate variantele vânturate în diverse medii, de la Parlament și sediile partidelor la ASF și firmele de asigurare, au un punct comun: îl exclud din ecuație pe Mișu Negrițoiu, actualul președinte.

Poate că cei care sprijină, public sau din umbră mai ales, anunțata debarcare precum și cei care  au instrumentele să o pună în practică nu realizează, dar sunt complici la înfăptuirea unei nedreptăți uriașe.

Negrițoiu trebuie să rămână la ASF cel puțin până la jumătatea acestui an măcar pentru că demiterea ori demisia nu constituie nici pe departe plata obiectivă a erorilor comise.

  
Încercând să îl atace cu propriile arme, contestatarii președintelui ASF au făcut ceea ce nu ar fi reușit să realizeze nici cei mai inspirați consilieri de imagine ai actualului președinte al Autorității.

Strigându-i (la propriu) că nu a pus ASF în slujba capitalului românesc și împotriva firmelor străine, zecile de deputați și senatori din comisiile cu profil economic ale Parlamentului, l-au transformat pe Negrițoiu nu doar în cel mai responsabil președinte de Autoritate din România, victimă a unor abuzuri, ci și, paradoxal, într-un apărător al piețelor libere, postură în care președintele ASF nu numai că nu a fost vreodată, dar nici măcar nu și-a dorit să fie, recunoscută fiind orientarea sa către etatism.

Este de-a dreptul hilar să îi reproșezi omului sub supravegherea căruia piața asigurărilor a suferit cea mai cruntă intervenție de stat din istorie că a susținut “capitalismul sălbatic”.

Și asta în condițiile în care tocmai rigiditatea de care Negrițoiu a dat dovadă în ceea ce privește înțelegerea mecanismelor pieței, excesul său de zel în implementarea unor reguli Europene pe care alte țări (mai toate din UE) le-au negociat în înțelegere cu actorii pieței, au condus la impunerea unei “soluții de urgență” care numai soluție nu este.

Președintele ASF nu și-a propus niciodată să fie un partener al pieței, în ansamblul ei, ci s-a rezumat la a se manifesta ca un supraveghetor care impune soluții. Negrițoiu nu a arătat vreodată că ar vrea “să ia lumină” de la jucătorii din piață, ci a vrut să aducă lumina peste ei, reușind, până la urmă, să le taie tuturor energia.

În discuțiile cu firmele de asigurare, administrația Negrițoiu nu a părut să preia idei de la asigurători ci, în cel mai bun caz, a preferat să le dea sugestii de genul: faceți ca noi și o să fie bine.

La întâlnirile cu firmele de transport, de la presiunile cărora a plecat ideea plafonării tarifelor RCA(măsură unică în Europa care ne-a întors cu 20 de ani în urmă), Negrițoiu nu venea ca să asculte sau să negocieze ci venea să explice cum stau lucrurile. Personal, sau prin oamenii săi, prezenta statistici privind prețurile RCA și profiturile transportatorilor care nu au făcut decât să inflameze lucrurile.

La zecile de consfătuiri cu brokerii, președintele ASF nu se prezenta ca să afle cum își construiesc intermediarii relația cu asigurătorii ci ca să le transmită, sec, că forma lor de existență, bazată pe antreprenoriat, prezintă mult prea multe riscuri, având în vedere că nu “beneficiază” de regulile stricte ale unei corporații.

Sigur că, la un moment dat, și-a găsit o zonă de confort în relația cu corporațiile prezente și în România, dar acest lucru nu s-a întâmplat din cauza aplecării sale către liberalismul(interpetrabil și acesta, în condițiile în care firmele de asigurări trăiesc din obligativități impuse de stat) promovat de marile firme. Negrițoiu a avut o relație aparent mai strânsă cu marile grupuri pentru că știa că “ăia au bani”, adică a mizat pe faptul că, la strigarea sa, acționarii lor vor veni cu majorări de capital.

Poate e bine de spus și că, până la un punct, nu a tratat altfel nici Astra Asigurări, pe care și-a dorit-o salvată inclusiv cu un eventual ajutor de la stat.
Nu în ultimul rând, Negrițoiu nu a blamat niciodată, cu subiect și predicat, măsura de plafonare a tarifelor, poate cea mai mare problemă a piețelor financiare din România în fața Uniunii Europene, și s-a rezumat să “ sugereze” că nu el ar fi autorul.

Chiar și în ultimul moment, ca o măsură pentru salvarea pieței libere, președintele ASF se gândea tot la o eventuală intervenție de stat și nu excludea capitalizarea Eximasig, inclusiv cu bani de la ASF, pentru ca firma de stat să poată vinde asigurări ieftine.

Confundând aplecarea către funcționarismul rigid și, de multe ori, demonstrat dăunător, al Bruxelles-ului,  cu o deschidere reală către piață, Parlamentarii și toți cei care fac parte din corul contestatarilor lui Negrițoiu nu își dau seama ce mare bine i-au făcut.

În acest punct nu e de mirare că, astăzi, în comparație cu cineva care spune că ASF nu sprijină capitalul românesc față de cel străin, Mișu Negrițoiu apare, în fața Comisiei Europene, ca un erou al piețelor, iar atacurile asupra lui sunt considerate atacuri la independența pieței.
   
Și oricât și-ar clama parlamentarii noștrii independența, oricât s-ar bate cu pumnul în piept că îndrăznesc să creadă în România, clasa noastră politică rămâne una dintre cele mai sensibile din UE la tresăririle Bruxelles-ului, lucru vizibil și prin comparația directă cu celelalte țări din fostul lagăr comunist.

Așa va ajunge actualul președinte ASF, Mișu Negrițoiu, să plece de bunăvoie de la ASF, cel mai probabil într-un post mai bine plătit la o bancă de stat și cu o imagine mult îmbunătățită față de momentul venirii la sale la Autoritate.

O va lua de la început, în altă parte, cu o imagine mai bună inclusiv în fața unei anumite categorii de populație din România, care s-a săturat să tot audă aceleași discursuri naționaliste și protecționiste.

Dar contestatarii lui Negrițoiu, inclusiv cei din piața liberă pe care cu greu îi pot înțelege de ce au intrat în acest joc, mai au o șansă.
Lăsați-l pe Mișu Negrițoiu până când expiră plafonarea tarifelor, domnilor politicieni! Nu mai e mult până pe 19 mai și, oricum, nesiguranța voastră a făcut ca mandatul său să meargă până aproape de final.

Abia atunci, când piața o va lua razna, când prețurile vor fi mai mari decât au fost vreodată și când s-ar putea să iasă în stradă nu numai transportatorii profesioniști, își va  primi adevărata “sancțiune” pentru greșelile pe care le-a comis.

Până acum, ați vrut să îl înjurați, dar nici nu știți cât de mult l-ați lăudat și cât de mult rău i-ați făcut celui care va veni după Negrițoiu. 
 

viewscnt

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Afla mai multe despre
negritoiu
asf
presedinte asf