Opinii: << EXPORTURILE de PROFIT ale MULTINAȚIONALELOR >> - păpușa mulți-fațetată LA-BUBU cu rânjet anti-investitori, preferata tuturor politicienilor populiști sau corijenți la economie din România

- Legislația fiscală PATUL lui PROCUST cu toate cheltuielile intelectuale cumulat <3% ne va întoarce la sărăcie

În anii recenți am încercat să denunț – inclusiv de aici - mesaje izolaționist-[fals]-suveraniste de “RĂZBOI HIBRID” create în laboratoarele marelui imperiu războinic de la răsărit și propagate prin diverse structuri politice sau informaționale afiliate lor. Cele politice par clare, însă cele economice și financiare sunt mai perfide și voalate pentru că se bazează și pe ANALFABETISMUL FUNCȚIONAL economic al marii majorități a cetățenilor României.

CITEȘTE ȘI Opinii: Reforma... era pe când nu s-a zărit, azi o vedem și nu e

Dacă la mesajele pro sau contra Europa Unită avem de a face cu două blocuri politice, unul care a ajuns la >40% în Parlament și propagă fățiș mesaje anti-Bruxelles și Ro-Exit, iar celălalt care a reușit să încropească o Coaliție de guvernare (doar o aripă a PSD cântând fals pe subiectul pro-Europa cu gândul la banii ce vin dinspre Bruxelles),

…la cele economice e o devălmășie totală: minciuni sfruntate fără legătură cu realitatea economică, financiară și fiscală a economiei noastre și LEGENDE URBANE trec en fanfare pe buzele tuturor pe post de adevăruri indubitabile, de la PSD-aripa-dură-a-baronilor la PSD-tineri-proeuropeni, dar și la cele 2 aripi din PNL și chiar USR.

CITEȘTE ȘI Opinii: De ce trebuie să ne dezbine secretomania autorităților române legată de ajutorul militar pentru Ucraina?

Tot la specialiști ca Gabi Biriș am citit că ANAF încă nu și-a dezvoltat capacitatea de a ANALIZA / AUDITA / citi măcar și verifica aceste dosare de prețuri de transfer; ca și celelalte j’de mii de măsuri de TRANSPARENȚĂ cerute firmelor din România (nu doar multinaționalelor sau holdingurilor mari), de tip SAT-F, e-Factura, e-Transport, e-ORICE… ANAF-ul nostru oblojește marea corupție și marea evaziune fiscală – mai ales cu TVA – în timp ce supra-încarcă firmele și companiile corecte să dea informații REDUNDANTE - adică de mai multe ori aceleași informații, pe diverse instrumente digitalizate sau nu -, ce apoi rămân ÎN SERTARE, nimeni nu le verifică. Nici măcar recente revoluții ca  RPA (cu vârf de lance Ui-Path - firma unicorn pornită de la noi) și mai recenta revoluție cu inteligența artificială << A.I. LLM >> nu au reușit să schimbe ceva în abordarea indolentă a funcționarilor noștri. Polonia și Bulgaria au raportat fiecare reducerea la o treime a << gap-ului >> lor de TVA după informatizări echivalente!

Și pe acest fond de prigonire a contribuabililor cinstiți – inclusiv MULTI-NAȚIONALE -, vin politicienii noștri cu jigniri și liste inventate de profituri ascunse și pierderi (culese cu mâna din perioada Pandemiei Covid-19 sau de la plafonarea prețurilor pe Energie-Utilități, când marii actori din sector au fost forțați să facă protecție socială).

 

Și mai nou inventează un sistem menit să ne alunge investitorii străini care s-au aventurat la noi după fatidicii ani ’90, investitori care alături de cei autohtoni au ridicat România de pe ultimul loc în U.E. la locul 7-8 din coadă - da, am întrecut vreo 7 țări! - la PIB PPS. Un sistem tip << PATUL lui PROCUST >> prin care orice picior depășește lungimea patului se taie. 
 

Mă rog, e vorba de orice cheltuieli din zona de Consultanță de Management, de R&D, de IT&C și rețete-brevete redevențe, adică proprietate intelectuală “IP”, care împreună depășesc pragul de doar 3%, devin nedeductibile! 
 

Acest sistem este un PRIMITIVISM enorm pentru că nu ține cont de BUSINESS MODEL, de faptul că fiecare CAEN / sector /  afacere chiar are caracteristicile sale proprii: în unele sectoare partea de brevet / rețetă alimente / marcă înregistrată sau brand pot fi 1% sau 3% sau 5% din costul sau din prețul produsului / serviciului prestat; în altele însă poți fi 10% sau 20% sau 30% fară să fie vreo fraudă la mijloc (o să dau mai jos câteva exemple).

 

Exihibit 1 - ÎNGHEȚATĂ de la SUCEAVA: O multinațională lider mondial pe înghețată “U” cumpără o firmă campion din România “B” la Suceava pe bani foarte mulți (un record în sector); păstrează marca autohtonă Betty, dar mută acolo și mărci regionale (produse anterior la fabrica lor la Veliko Tarnovo în Bulgaria vecină) sau chiar internaționale; preferata mea de la ei e Carte d’Or Triple Chocolat (fondată la Paris acum 40 de ani). Ei bine, e evident că într-o marcă globală ca ultima s-au investit miliarde de euro pe parcusul a zeci de ani (s-a integrat feedback-ul clienților din zeci de țări x 40 ani; s-au raportat probleme de calitate sau de preferințe diferite ș.a.). 

CITEȘTE ȘI Opinii: Când speranța dă semne să iasă discret din scenă

Sigur, prețul din comerț al unei înghețate low-cost “marcă privată” a magazinului (să zicem o vafă de la Mega Image produsă de o firmă locală care nu a investit în brand ca în celălat caz) poate avea partea de rețetă doar 1%-3% cum propun ai noștri politicieni; dar în cadrul unui produs de top, este și foarte LEGAL și MORAL și LEGITIM să afirmi / să demonstrezi în dosarul de prețuri de transfer că 30% din prețul franco-fabrică este rețetă plus brandul recognoscibil internațional. Costul laptelui și al ingredientelor și al salariaților de la Suceava sunt la rândul lor importante, dar la volumele pe care aceste multinaționale le produc, aceste costuri sunt aplatizate per bucată / per kg de ECONOMIILE de SCALĂ. Care economii de scală se obțin tocmai prin VOLUME: anume pentru că un client / consumator ca mine știe că deși scump (sau mediu de scump), un produs gen Carte d’Or sau Ben & Jerry de la “U” sau Häagen-Daz  de la concurenta multinațională “N” este o marcă de calitate în sine.

Din 30% preț franco-fabrica ar ajunge la <20% preț final, după achitare costuri pe etaj de logistică și retail (anume lanțul de frig și toate costurile să ajungă în galantarele de unde îl achiziționăm). Poate am exagerat cu 30% cost rețetă - desi nu cred -, dar dacă integrăm toate serviciile de tip “Shared Services” pe care multinaționalele le fac la nivel global sau regional (vezi și exemplul 3 mai jos), de tip Contabilitate, ERP & IT&C s.a. se ajunge lejer acolo.

 

Prin legislația tip Patul lui Procust, politicienii îndeamnă aceste multinaționale SĂ PLECE / în cel mai bun caz să rămână, dar să nu mai aducă mărci de top să le producă la noi (apoi să le exporte mai departe), ci doar low-cost.

CITEȘTE ȘI Opinii: Vând SRL second-hand, fără datorii. Plata în cont. 1.000 de euro! Ocazie! Nu fac schimburi!

Exhibit 2: DACIA LOGAN & SANDERO & DUSTER & BIGSTER & ….?

România și grupul Renault cu sediul în Franța au reușit una din cele mai bune privatizări din Europa Centrală și de Est (mulțumim încă o dată, Constantin Stroe!), iar mașina << low-cost >> X90, numită ulterior Logan, gândită de fostul CEO Louis Schweiztter, este azi exemplu în manualele de management strategic. Industria noastră de Automotive de 32 miliarde euro anual se bazează în mare măsură pe relansarea Dacia și ulterior a Ford la Craiova.
 

Putini stiu că X90 / Logan, primul succes major al Dacia-Renault - pe care s-a construit ulterior compania de azi de >600.000 unități vândute anual - a fost conceput la TechnoCentre Renault de la Paris. Ulterior, compania a înființat și la București, și la Titu centre de cercetare-dezvoltare R&D și testare a noilor modele. DUSTER a fost primul succes care a integrat inteligența românească… sau realizată de creiere din toată lumea ÎN ROMĂNIA.
 

Pe de altă parte, celebra SANDERO ce domină de câțiva ani clasamentul vânzărilor auto din Europa e rodul R&D al grupului Renault din America de Sud (fie Curitiba, Brazilia, fie fabrica din Columbia); de aici și numele latin. Sandero a fost fabricat lângă Pitești, dar acum e fabricat la Tanger, Maroc, sub brandul deja internațional al Dacia.

 

BIGSTER, ultimul model lansat, e la rândul său o colaborare a centrului R&D din București și Titu, Dâmbovița, cu fratele mai mare TechnoCenter din Paris. Acum imaginați-vă că, sub noua lege Patul lui Procust (generată de sperietoarea LaBubu cu profiturile multinaționalelor), tot efortul de R&D, de management și IT&C, alte costuri ce țin de inteligență, conformare legală s.a. sunt LIMITATE la câte <1% pe categorie. E evident că noi succese ca Logan sau transferul lui Sandero din America Latină via Mioveni spre cucerirea Europei nu vor mai fi posibile!

CITEȘTE ȘI Opinii: Inflația, o amenințare în creștere

În industria auto, marjele de profit operațional sunt mici - e și o industrie colaborativă ce depinde de furnizori de gradul 1 și 2, o integrare uriașă pe orizontală -; de aici faptul că, în anii buni, Renault raporta per grup sau la Dacia o marjă netă de 3% - era OK, având în vedere structura industriei automotive: 3% în auto e ca un 9% în agro-food!

 

CITEȘTE ȘI Opinii: Putin versus Trump: cum se vede noua ordine mondială de la Beijing

CORIJENȚI la ECONOMIE și autosuficienți: cerem sfatul vedetei TV cu pregătire de tip QUANT* = tocilar pe cifre
 

L-am admirat sincer până astăzi pe domnul ajuns vedetă TV cu sfaturi de buget personal (finanțe personale); citindu-i cartea “10/100” încă înainte să ajungă vedetă TV, chiar l-am crezut as și pe finanțe corporatiste (domeniul meu); nu este: gafele celebre cu << marja de 300% la dezvoltatorii imobiliari >> (orice marjă e între 1% și 99%, dar asta e altă discuție) și criza imobiliară iminentă au arătat că omul nu stăpânește Economia ca disciplină, doar s-a format ca bun analist BIG DATA (meserie care azi e făcută mai eficient de modelele AI LLM). 
 

Totuși, ultima sa << analiză pe Pachetul 2 / Fiscal >> (subiect și al editorialului prezent) - prin care insinuează faptul că el a fost consultantul d-lui ministru Nazare care a PRELUAT din America (citește inepta administrație Donald Trump) cu copy-paste această lege LaBubu / Patul lui Procust - îl descalifică. Avem așadar un analist “economic” care nu înțelege substanța economică a cifrelor analizate și diferențele uriașe dintre sectoarele de economie PRIMARĂ (agro & minerale), SECUNDARĂ (manufacturing & energie), TERȚIARĂ (servicii fară valoare intelectuală) și de nivel 4 = Serviciile “INTENSIVE în CUNOAȘTERE” (cele cu mare valoare intelectuală adăugată). 

 

Da, în primele două-trei mari sectoare e posibil uneori ca 3% să fie acoperitor (foarte rar); e vorba de economia de tip vechi pe care a denaturat-o Marx cu dihotomia sa cu lupta de clasă CAPITAL vs MUNCĂ (LABOR). Dar deja în secolul XXI, chiar și marile companii ce activează în domeniile primar / secundar / terțiar-low-knowledge după CAEN au puternice etaje de management și IT și R&D și BPO și IP, altfel nu ar putea rămâne competitive mondial.
 

Înțeleg că politicienii României s-au format la Scoala lui MARX (pozițiile lor publice arată că 90% așa sunt, chiar și cei sub 35 de ani!), dar pot cere sfatul unor economiști și finanțiști capabili când iau decizii pentru viitorul țării.

 

*QUANTII? Mi-am amintit de Criza Lehman Bros’ din 2008–2009 (-2011 la noi / -2012 Grecia); și pe atunci Quantii / tocilarii care puseseră corset de matematici speciale Economie, îl convinseseră pe Alan Greenspan că s-a intrat deja în epoca postcrize, că orice RISC poate fi cuantificat la fracțiune prin celebrul model pe atunci Value-at-Risc.
 

Rezultatul? Băncile Americii aveau Capital Propriu (Equity) mediu la doar 3% (levier 33 : 1) când s-a spart bula - față de minim 10% recomandat; statele Occidentului au investit trilioane de dolari/euro în salvarea băncilor mari. 
 

Toți, pe toate meridianele, am plătit cu o recesiune. Așa e când oameni experți pe cifre nu înțeleg și Economia din spate, care e generată de oameni cu alegeri libere / liber arbitru / behaviors și nu de computere cu algoritmi

 

Cam atât despre << exportul de profit al multinaționalelor >>, o păpușă ce rânjește LaBubu / Chucky / o sperietoare Bau-Bau cu care ne tot amenință politicienii, dar pe care nu a văzut-o încă nimeni (anume să ne-o arate cu argumente din dosarele de prețuri de trasfer depuse de companiile mari – holdinguri și multinaționale).
 

Chiar dacă ar avea în spate BIG DATA de la Ministerul de Finanțe (desi eu văd un text inept că ar fi copiat ceva din America lui Trump & JD Vance), consultanții care au sfătuit această lege tip Patul lui Procust nu înțeleg SUBSTANȚA ECONOMICĂ** a cifrelor de modele de afaceri din secolul XXI. Au rămas prin secolul XIX, pe la Marx.
 

**TOȚI STAKEHOLDERII, toate costurile REALE trebuie achitate pe drumul de la Venit / Cifră Afaceri până la Profit.
 

Dacă implementăm aberația, adio OCDE, o să cădem din Lumea a 2-a în a 3-a. Cultural, poate că acolo ne e locul.
 

Îl citez din nou pe amicul Gabriel BIRIȘ: << Închei aducându-mi aminte de un mic afiș văzut de mine în toaleta Ministerului de Finanțe din Slovenia pe care scria așa: „Când singura ta unealta e ciocanul, vezi cuie peste tot!”

CITEȘTE ȘI Opinii: Europa și amnezia pieței unice

Ciocanul, ghioaga, sabia, halebarda și altele asemenea erau unelte bune cândva, pe vremea barbarilor… >>

Dacă pe baza asta face Guvernul FISCALITATE, e clar că mai bine am chema SHAMANII adevărați – cei ce beau Ayahuasca -, de prin jungla Amazonului. Sau Vrăjitorul din Oz, sau măcar algoritmul ChatGPT în locul vedetei TV.