Ministrul Finanțelor a ieșit la rampă cu noi declarații pe tema majorării capitalului social minim la SRL-uri, care a suscitat și surescitat mediul economic în ultimele două săptămâni. A plecat domnia sa urechea la public și mediul antreprenorial și, receptiv ca un seismograf, a modificat schimbarea uite-așa:
„În urma dezbaterii publice și a numeroaselor sugestii pe care le-am primit din mediul antreprenorial, noua propunere introduce un sistem adaptiv, corelând suma capitalului social cu dimensiunea afacerii.
Astfel: În cazul companiilor cu venituri mai mici de 395.000 lei, capitalul social minim propus este de 500 lei, Companii cu venituri între 395.000 și 7.000.000 lei: capitalul social minim devine 5.000 lei, iar în cazul firmelor cu venituri de peste 7.000.000 lei, capitalul social minim propus devine 90.000 lei”.
Tot de la domnia sa aflăm rațiunea modificării propuse. Rațiunea, nota bene:
„Azi, în România, poți înființa o firmă cu 1 leu capital social. Aceastǎ sumǎ modicǎ […] a generat si efecte negative: apariția a numeroase firme-fantomă […]: companii fără activitate economică reală, folosite pentru a acumula datorii către parteneri și către stat, după care dispar.”
„Noua regulă va obliga toate firmele să majoreze capitalul social minim, în termenul legal. Ce înseamnă acest lucru? Rețelele de firme-fantomă vor ieși la suprafață sau se vor închide […] Proprietarii reali ai firmelor nu se vor mai putea ascunde în spatele SRL-urilor de 1 leu”.
Să văd dacă am înțeles. Vrem să eliminăm firmele fantomă. Primim și exemplele cele mai uzuale: „multe dintre ele fac parte din rețele de fraudă de tip carusel TVA sau din mecanisme prin care se ascund adevărații beneficiari ai unor tranzacții ilegale”.
Doar că, dacă beneficiarul real e ascuns, problema e paravanul care maschează păpușarul, nu capitalul mic. Iar creșterea capitalului nu trage cortina să se facă lumină. Într-adevăr, „proprietarii reali ai firmelor nu se vor mai putea ascunde în spatele SRL-urilor de 1 leu”. Se vor putea ascunde în spatele SRL-urilor cu capital social de 500, 5.000 sau 90.000 de lei, după caz.
Nici emitenții de facturi fictive nu cred că se vor împiedica în pragul minim, ca romul la mal; cel mult se vor restructura, pentru a se păstra sub prag, adăugând în rețea încă o firmă care să acționeze asemenea.
Iar caruselul TVA se bazează pe mobilitatea rapidă și dispariția controlată a firmelor, nu pe lipsa lor de capital. Un prag mai mare nu împiedică frauda, doar crește, la un nivel nesemnificativ pentru rețele bine organizate, un capital pe care oricum îl vor putea palma.
Pe fond, măsura ratează ținta. Fantomele se vor adapta, birocrația se va amplifica. Proceduri greoaie, costuri inutile. Iar, ca semnal de filosofie economică, ne pune în contratimp cu Europa, care a relaxat capitalul minim și a mutat accentul pe tehnici mai eficiente de combatere a fraudelor.
Dar, vorba lui Trahanache: „Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România...”.
Ioana Romana Laurențiu este Co-Managing Partner al casei de avocatură „Laurențiu, Laurențiu și Asociații” și publicist
