Evenimentul, dedicat infrastructurii, sustenabilității și soluțiilor urbane, a reunit lideri din industrie, administrație și mediul de business.
„Cred că, pentru a răspunde la această întrebare, aș începe cu o cifră: 70. Acesta este numărul de proiecte pe care le avem la nivel global în aproximativ 50 de țări. Așadar, poate întrebarea ar trebui reformulată: în ce țări nu funcționează PPP-urile?”, a declarat Marcelo Castellanos.
Potrivit acestuia, modelul PPP funcționează deja în mod constant în economii mature, unde există nu doar legislație, ci și o viziune coerentă și predictibilă.
„Mesajul principal este următorul: acest cadru funcționează în foarte multe țări din lume. În al doilea rând, cred că este important să identificăm acele țări în care cadrul PPP funcționează în mod constant. Nu este doar utilizat ocazional, ci este folosit consecvent și va continua să fie utilizat”, mai spune acesta.
Marcelo Castellanos indică exemple clare precum Marea Britanie, Franța și Țările de Jos, unde PPP-urile sunt integrate în dezvoltarea infrastructurii publice și a marilor proiecte strategice.
„În Marea Britanie, cadrul a fost utilizat pentru transport, școli, spitale, cu structuri clare și standardizare a contractelor. În Franța, este folosit pentru sisteme de transport rapid, energie regenerabilă, dezvoltare urbană — toate acestea reflectând o viziune clară la nivel de țară, în care inovația sectorului privat este pusă în slujba serviciilor publice”, precizează el.
În cazul Țărilor de Jos, diferența este făcută de capacitatea de a gestiona proiecte complexe într-un cadru transparent și colaborativ.
„În Țările de Jos, vorbim despre proiecte foarte complexe, cum ar fi extinderea aeroportului principal, unde vedem o planificare solidă, procese transparente și, foarte important, o cultură a colaborării. Această cultură a colaborării între sectorul public și cel privat este esențială”, subliniază acesta.
Dincolo de cadrul legal, Castellanos subliniază că succesul PPP-urilor depinde de o combinație de factori: voință politică, capacitate instituțională și împărțirea corectă a riscurilor.
„Pe scurt, în țările unde PPP-urile sunt utilizate constant, observăm, desigur, existența unui cadru legal adecvat — aceasta este baza. Dar, dincolo de asta, este nevoie de o viziune politică, de capacitate de colaborare și de o cultură a cooperării între sectorul public și cel privat. De asemenea, este necesară o structurare corectă a contractelor și, în final, finanțatori care înțeleg pe deplin riscurile”, afirmă el.
În acest context, România nu mai are o problemă de bază legislativă, ci una de execuție și consecvență.
„Răspunsul scurt este că România este pregătită pentru PPP-uri. Fără îndoială. În 2024, Grupul Băncii Mondiale a realizat o analiză pentru a evalua calitatea cadrului legal pentru PPP și am constatat că acesta există. Desigur, poate fi îmbunătățit, dar este suficient de solid pentru ca România să aibă mult mai multă activitate în acest domeniu”, punctează Castellanos.
Diferența față de statele unde PPP-urile sunt deja un instrument standard ține de modul în care sunt inițiate și structurate proiectele.
„Întrebarea este: care este diferența de parcurs pentru ca România să devină următoarea țară din lista celor care au utilizat cu succes PPP-urile? Pentru asta, din nou, este nevoie de decizie politică, de colaborare între sectorul public și cel privat și de capacitatea de a structura proiectele astfel încât riscurile, responsabilitățile și veniturile să fie distribuite corect”, explică el.
Din perspectiva riscului, PPP-urile sunt adesea percepute ca fiind mai complicate, însă această percepție nu reflectă întotdeauna realitatea economică a proiectelor.
„La nivel abstract, un proiect PPP este adesea perceput ca fiind mai riscant, în sensul că aceste structuri de finanțare sunt, de regulă, de tip non-recourse. Asta înseamnă că finanțatorul se bazează exclusiv pe veniturile generate de proiectul respectiv, de entitatea creată pentru PPP, spre deosebire de situațiile în care proiectul este finanțat integral public, unde totul depinde de modul în care este structurat pachetul financiar”, mai spune Marcelo Castellanos.
În practică, însă, PPP-urile pot reduce riscurile și pot eficientiza livrarea proiectelor publice.
„Totuși, dacă schimbăm perspectiva și analizăm riscul din punctul de vedere al unei entități publice sau private, un PPP poate oferi o soluție mai rapidă, mai eficientă și cu costuri mai reduse pentru atingerea obiectivelor sectorului public. În același timp, poate reduce riscurile și responsabilitățile legate de execuția investiției și operarea proiectului”, adaugă el.
Pentru investitori, aceste structuri pot aduce stabilitate, dacă sunt corect construite.
„Din perspectiva sectorului privat, un PPP poate limita volatilitatea pieței, mai ales atunci când structura veniturilor este bine definită. Așa cum am menționat, cheia este alocarea riscurilor către părțile care sunt cel mai bine poziționate să le gestioneze”, precizează reprezentantul IFC.
Distribuția corectă a riscurilor între stat și privat este esențială pentru succesul proiectelor.
„De exemplu, sectorul public este mai bine plasat pentru a gestiona riscurile de reglementare și politice, în timp ce sectorul privat este mai eficient în gestionarea tehnologiei, datelor, investițiilor de capital (capex) și riscurilor operaționale”, afirmă el.
În aceste condiții, PPP-urile pot deveni chiar mai sigure decât modelele clasice de finanțare. „În acest fel, se construiește o structură care, în final, este mai avantajoasă și mai puțin riscantă pentru toate părțile implicate. În plus, dacă sunt incluse elementele necesare în pachetul de finanțare, acesta devine un semnal clar pentru sectorul public”, precizează acesta.
Experiența IFC arată că detaliile contractuale sunt decisive pentru atragerea investitorilor.
„Din experiența noastră de consultanță pe PPP-uri, observăm adesea că anumite elemente contractuale trebuie bine definite pentru a atrage interesul investitorilor”, subliniază Marcelo Castellanos.
În special în zona de regenerare urbană, PPP-urile pot deveni un instrument-cheie pentru accelerarea investițiilor.
„Aș recomanda cu siguranță instituțiilor publice, în special la nivel subnațional, să ia în considerare PPP-urile pentru proiecte de regenerare urbană. Aceste proiecte sunt intensive din punct de vedere al capitalului, foarte complexe tehnic și necesită o viziune clară asupra beneficiilor urmărite”, adaugă el.
Veolia România prezintă modelul de excelență PPP dintre Apa Nova București, o compania Veolia, și Primăria Municipiului București, unul dintre cele mai longevive și de succes parteneriate public-private din sectorul utilităților publice din Europa.
Semnat în 2000, acest proiect de concesiune a transformat radical infrastructura de apă și canalizare a Capitalei, prin investiții de peste 795 milioane de euro în modernizarea rețelelor, extinderea serviciilor și implementarea celor mai înalte standarde europene de calitate.
Rezultate concrete: creșterea randamentului rețelei de apă de la 50% în anul 2000, la aproximativ 80% în prezent - în linie cu cel din alte capitale europene; extinderea acoperirii serviciilor la peste 2,1 milioane de locuitori; modernizarea stațiilor de tratare și transformarea stației de epurare a apelor uzate de la Glina în cel mai mare producător de energie verde din zona metropolitană a Capitalei.
