Poziția FEDBET cu privire la regimul fiscal aplicabil organizatorilor de jocuri de noroc

În contextul declarației recente a președintelui interimar al USR, Dominic Fritz, potrivit căreia organizatorii de jocuri de noroc ar beneficia de un regim fiscal preferențial, fiind scutiți de la plata TVA, afirmație preluată ulterior de mai multe publicații, Federația Organizatorilor de Jocuri de Noroc din România – FEDBET consideră necesar să aducă o serie de clarificări privind modul de taxare a activităților din acest domeniu. Pentru o corectă informare a publicului, atragem atenția asupra următoarelor trei aspecte.

În primul rând, aplicarea mecanismul convențional al TVA organizatorilor de jocuri de noroc este imposibil, întrucât aceștia își pot determina venitul realizat abia după ce distribuie premiile cuvenite participanților.

În al doilea rând, organizatorii de jocuri de noroc NU sunt scutiți ca atare de la plata TVA, ci, practic, din considerentul anterior menționat, în baza art. 135 din Directiva U.E. 2006/112/CE, mecanismul convențional al TVA este înlocuit în cazul organizatorilor de jocuri de noroc cu un mecanism alternativ – aplicarea taxei de autorizare, fără drept de deducere și în cuantum mai are decât TVA, de 21% din venitul realizat.

În al treilea rând, domeniul jocurilor de noroc nu numai că nu beneficiază de un regim preferențial, ci este unul dintre cele mai drastic taxate domenii economice din România, un organizator de jocuri de noroc plătind impozite și taxe anuale cu aproximativ 400% mai mari decât un operator economic comun.

Aparenta scutire de la plata TVA a organizatorilor de jocuri de noroc este o temă care se rostogolește în spațiul public în mod recurent, de ani de zile, aproape de fiecare dată când se abordează tema creșterilor de taxe. În realitate însă, această concluzie este eronată și rezultă din neînțelegerea sau necunoașterea mecanismului specific de taxare a domeniului jocurilor de noroc.

• Mecanismul TVA convențional NU se poate aplica în domeniul jocurilor de noroc.

TVA se calculează procentual prin raportare la venitul realizat de prestator, se specifică distinct pe bonul fiscal și se adaugă la acest venit, formând prețul final al serviciului sau produsului, suportat de consumator.

În cazul jocurilor de noroc, consumatorul (jucătorul) nu plătește contravaloarea unui serviciu prestat direct de organizator, ci o miză în schimbul unei șanse de a câștiga, valoarea serviciului nefiind clară și direct proporțională cu miza în sensul tradițional. La momentul încasării mizei, prestatorul nu poate elibera un bon fiscal pe care să specifice (i) venitul său final, rezultat din prestarea serviciului (acesta poate rămâne identic cu miza jucată, se poate diminua sau poate fi negativ, în funcție de câștigul jucătorului) și, prin urmare, nici (ii) TVA, în lipsa unei baze de impunere determinate în cadrul acelei tranzacții individuale (i.e., venitul prestatorului). Această concluzie a fost reținută în repetate rânduri și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Organizatorul de jocuri de noroc își poate determina venitul abia după ce distribuie premiile cuvenite participanților. Acest venit final este unul cumulat de la toți participanții, făcând imposibilă stabilirea și alocarea TVA individual pentru fiecare jucător (consumator final), așa cum prevede mecanismul convențional.

• Dreptul U.E. interzice aplicarea mecanismului convențional de aplicare a TVA în domeniul jocurilor de noroc, dar lasă posibilitatea statelor de a aplica un mecanism alternativ

Având în vedere realitatea obiectivă descrisă anterior, art. 135 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA prevede explicit că statele membre scutesc jocurile de noroc de la aplicarea mecanismului convențional al TVA, însă art. 401 din aceeași Directivă permite acestora să mențină sau să introducă mecanisme de taxare alternative, specifice organizatorilor de jocuri de noroc. În România, art. 135 din Directivă a fost transpus prin art. 292 alin. (2) lit. c) din Codul Fiscal, scutind jocurile de noroc de la plata TVA, pe când art. 401 din Directivă a fost transpus în cazul acesta specific prin art. 14 alin. (2) lit. b) din OUG nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, care introduce taxa de autorizare, ca mecanism alternativ la TVA.  

Taxa de autorizare nu numai că este mai mare decât TVA (i.e., 21% din venitul realizat), dar, spre deosebire de TVA, aceasta nu este deductibilă.

În plus, spre deosebire de cvasi-totalitatea operatorilor economici, conform legii, toate cheltuielile administrative asociate desfășurării activității operaționale de jocuri de noroc nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA, fiind suportate integral de către organizatori. Cu alte cuvinte, costuri precum TVA-ul aplicabil achizițiilor de autoturisme, echipamente IT, chiria etc reprezintă o cheltuială nerecuperabilă, care contribuie suplimentar la povara fiscală a acestor operatori.

• Organizatorii de jocuri de noroc plătesc impozite și taxe anuale cu aproximativ 400% mai mari decât un operator economic comun

În plus față de impozitele și taxele pe care le plătește orice operator economic comun, organizatorilor de jocuri de noroc li se aplică un regim de taxare specific, care cuprinde mai multe taxe speciale. Însumând toate aceste taxe suplimentare, ajungem la concluzia că organizatorii de jocuri de noroc, nu doar că nu beneficiază de un regim fiscal preferențial, ci este unul dintre cele mai drastic taxate domenii economice din România.

Astfel, dacă vom face o simulare plecând de la două societăți comerciale distincte, care activează în mediul online  – (i) o societate care prestează servicii IT în mediul online și (ii) o societate care organizează jocuri de noroc tot în mediul online – ambele societăți realizând venituri anuale de 2 milioane de euro, vom ajunge la concluzia că societatea care organizează jocuri de noroc plătește anual impozite și taxe cu aproximativ 400% mai mari decât un operator economic din alt domeniu. Simularea concretă o puteți consulta în tabelul de mai jos.

Această diferență se explică prin faptul că, spre deosebire de majoritatea industriilor, care au beneficiat în decursul ultimilor ani de o stabilitate în domeniul fiscal, industria jocurilor de noroc, deși a fost suprataxată inclusiv anterior acestor ani prin raportare la majoritatea industriilor, a făcut obiectul mai multor creșteri succesive de taxe, precum și a unor măsuri dure de restrângere a activității precum interzicerea desfășurării activității în localități având mai puțin de 15.000 de locuitori.

În urma acestor măsuri, piața jocurilor de noroc legală a suferit o contractare semnificativă, lucru evidențiat și în rapoartele INS, și a devenit mult mai puțin atractivă pentru clienți din punct de vedere al premiilor puse în joc. Aceștia au migrat masiv în piața neagră, unde organizatorii nelicențiați își permit acordarea unor premii mult mai mari având în vedere că nu plătesc niciun fel de impozite și taxe, iar jucătorii nu pot beneficia de niciun fel de protecție din partea statului.

În aceste condiții, deși înțelegem situația financiară dificilă cu care se confruntă statul român, atragem atenția asupra faptului că, nu doar că ar fi injust să aplicăm organizatorilor de jocuri de noroc creșteri fiscale mai mari decât operatorilor economici comuni, cărora nu li s-au aplicat astfel de creșteri în decursul ultimilor ani, dar efectul generat ar fi contrar celui urmărit de stat – contractarea și mai puternică a pieței de jocuri de noroc legale, scăderea veniturilor generate la bugetul de stat, dezvoltarea speculasă a pieței negre, vulnerabilizarea jucătorilor și finanțarea economiei subterane.

[1] Exemplul pleacă de la ipoteza că ambele societăți realizează venituri anuale de 2 milioane de euro și niciuna dintre acestea nu are alte cheltuieli în afara impozitelor și taxelor aplicate pe activitatea comercială.

[2] Taxa anuală fixă pentru casino online.

[3] Estimativ 2%, dacă taxa de participare (miza jocului) este de 15.000.000.