Cererea pentru lemn de foc a fost mai mare decât oferta în perioada august 2016 – august 2018, ceea ce a condus la creșteri semnificative ale prețurilor și la disfuncționalități în aprovizionarea populației, a constatat Consiliul Concurenței în urma derulării unei analize pe piața din județele Brașov, Brăila, Ialomița și Hunedoara.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Astfel, deși cantitatea de lemn de foc comercializată la nivelul celor 4 județe a crescut de la 163.583 mc la 235.977 mc, respectiv cu 44,25%, aceasta nu a acoperit necesarul și, ca urmare, prețul lemnului de foc a înregistrat o creștere de peste 50%.
Disfuncționalitățile în aprovizionarea cu lemn de foc au determinat populația să achiziționeze lemn de lucru, mai scump, direct sau prin intermediari, schimbându-i destinația în lemn de foc și privând astfel industria specifică de resursa necesară.
Cu privire la masa lemnoasă recoltată ilegal, există dificultăți ca aceasta să fie integrată în industrie având în vedere obligațiile în vigoare privind trasabilitatea, fiind mult mai ușor ca aceasta să fie utilizată ca lemn de foc.
Prețul lemnului de foc este influențat de operațiunile de tăiere, de prelucrare, de transport, de depozitare, precum și de alte de alte elemente precum specia, gradul de uscare etc.
La nivelul lunii august 2018, pentru cele 4 județe analizate, prețurile medii pentru lemnul de foc erau de 220 lei/tonă la producătorii de masă lemnoasă, de 300-450 lei/tonă în depozitele comercianților și 600-650 lei/tonă în rețelele de bricolaj.
Dintre cele 4 județe, cel mai mic preț mediu de comercializare a lemnului de foc se înregistrează în județul Brăila, județ care deține mici suprafețe împădurite, dar cei doi producători locali își comercializează produsele, cu precădere, direct la locul recoltării lemnului (fasonat la cioată).
În același timp, iar cel mai mare preț mediu se înregistrează în județul Ialomița, un județ care, de asemenea, deține suprafețe împădurite mici, dar unicul producător de masă lemnoasă pentru foc (Direcția Silvică Ialomița) își comercializează produsele, cu precădere, din depozit.
În județele Hunedoara și Brașov, având suprafațe împădurite mari și medii, își desfășoară activitatea mai mulți producători care comercializează lemnul de foc atât la locul recoltării, cît și la drum auto și din depozite, prețul variând în funcție de modul în care lemnul este pus în vânzare.
Lemnul de foc este principala sursă de încălzire în România, numărul gospodăriilor care se utilizează lemnul de foc ca mijloc de încălzire este de 3,415 milioane, reprezentând 45,71%, din totalul gospodăriilor înregistrate la nivel național, conform datelor Institutului Național pentru Statistică.
În ceea ce privește mediul rural, numărul locuințelor care utilizează lemnul de foc drept mijloc de încălzire este de 2,773 milioane, ceea ce reprezintă 85% din totalul locuințelor înregistrate în mediul rural.
Consumul de lemn de foc este influențat de dimensiunile locuinței, condițiile meteorologice, cu randamentul instalației de încălzire, precum și cu gradul de izolație termică al gospodăriei.
Astfel, randamentul de transformare al lemnului de foc în energie termică pentru sobe uzuale este, în general, foarte scăzut, respectiv între 20- 40%, în timp ce randamentul de transformare al energiei electrice și a gazului metan în energie termică ajunge la 99%.
Costul pentru obținerea unei gigacalorii folosind lemnul de foc variază între 200 și 349 lei, în timp ce costul pentru gaz metan este între. 169,3 – 178,7 lei, în situația unor instalații pentru obținerea energiei termice utilizate, în general, de către populație.
Astfel, lemnul de foc este o materie primă scumpă, utilizată preponderent în sobe ineficiente, poluante, încălzirea locuinței fiind de obicei, parțială, iar confortul termic redus, iar înlocuirea dispozitivelor de încălzire cu unele mai eficiente ar putea constitui o primă etapă a procesului de diminuare a cantității de lemn de foc utilizată pentru încălzire.
Ca urmare, Consiliul Concurenței recomandă extinderea rețelei de distribuție a gazelor naturale astfel încât să se renunțe treptat la încălzirea cu lemne, ceea ce va conduce la la diminuarea poluării, la economisirea aceste materii prime și, implocit la reducerea tăierilor ilegale.
Reamintim că, în acest an, Consiliul Concurenței a sancționat trei companii (Forestar SA, Nico Paul SRL și Saniral SRL cu amenzi totale de 2.315.077 lei (aprox. 497.866 euro) pentru trucarea unei licitații derulate de Romsilva prin Direcția Silvică Neamț, stabilind prețurile ofertelor cu care au participat la licitația în plic închis pentru 94 de loturi de lemn fasonat.
De asemenea, Autoritatea de Concurență are în derulare o investigație privind posibile înțelegeri între companii active pe piața prelucrării lemnului în vederea împărțirii pieței, surselor de aprovizionare, precum și adjudecării partizilor (volum de lemn destinat comercializării) la un preț minimal în cadrul licitațiilor organizate de Direcțiile Silvice Alba și Hunedoara. În cadrul acestei investigații, Consiliul Concurenței a efectuat inspecții inopinate la sediile companiilor Holzindustrie Schweighofer SRL, Egger Romania SRL, Kronospan Romania SRL, Kronospan Sebeș SA, Silva Logistic Services SRL, Alredia SRL și Lacul Codrilor SRL.
Consiliul Concurenței a finalizat, în 2017, o anchetă sectorială pe piața primară a lemului și a elaborat o serie de propuneri și recomandări pentru îmbunătățirea concurenței în acest domeniu, care au și fost preluate în reglementările din domeniu. Astfel, autoritatea de concurență a recomandat Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva să elimine posibilitatea acoperirii, din alte activități, a unor costuri legate de prelucrarea masei lemnoase în instalațiile proprii. De asemenea, cu privire la modalitatea de selectare de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, a partizilor care vor fi recoltate tot de către aceasta, Consiliul Concurenței recomandă că aceasta ar trebui să se realizeze într-un mod nediscreționar, în baza unei reglementări interne distincte.
