„A venit prim-ministrul la mine la birou!”. Cum a ajuns Dacia să aibă a doua fabrică, dezvăluire Carlos Ghosn, fost CEO Renault Group

Fostul CEO al Renault Group, Carlos Ghosn, era în funcție când compania franceză care deține și marca Dacia a decis să investească în Maroc, într-o nouă fabrică, dedicată preponderent mărcii românești. Multă lume s-a întrebat de ce a ales Renault să ridice o nouă uzină când Dacia avea deja o fabrică competitivă, cu o capacitate de 350.000 de mașini.

Ghosn vorbește acum într-un interviu despre ce înseamnă „strategie globală” cu „abordare locală”.

„Trebuie să-ți stabilești strategia și să iei decizii la nivel global. Dar când iei această decizie, trebuie să te adaptezi pe piața locală. Vreau să vă dau un exemplu. La un moment dat, când conduceam Renault, aveam nevoie de o nouă capacitate, capacitate suplimentară pentru piața low-cost, în special pentru marca Dacia”, explică fostul CEO al grupului Renault, care a condus inclusiv marca Nissan și Alianța Renault Nissan.

„Într-o zi, prim-ministrul Marocului a venit la biroul meu și mi-a spus: Vrem prima noastră fabrică mare în Maroc. Vă rugăm să ne spuneți care sunt condițiile pentru ca acest lucru să devină realitate”, povestește Ghosn, care arată la ce nivel a fost implicarea autorităților marocane, pentru a-și pune în aplicare planul de transformare a Marocului într-un centru regional și chiar global al industriei auto.

„Trei luni mai târziu, am luat decizia de a construi cea mai mare fabrică din Africa lângă portul Tanger. Aceasta a fost o strategie globală. Aveam nevoie de capacitate la nivel global, pentru că această fabrică nu era doar pentru Maroc. Era în principal pentru a alimenta piața africană către țările din Golf și și Europa. Deci era o strategie globală. Acum, cu o mentalitate locală, când am înființat această fabrică, am lucrat local pentru a ne asigura că Renault va fi brandul numărul unu pe piața marocană și am avut succes. Așadar, strategia globală trebuie să fie întotdeauna asociată cu mentalitatea locală”, explică Carlos Ghosn.

CITEȘTE ȘI "Măsuri pentru menținerea Dacia și Renault Group în România". BNS a mers la Mioveni și se implică în protejarea uzinei Automobile Dacia, după modelul IG Metall din Germania

În urma investiției de peste un miliard de euro realizată de Renault în Maroc, compania a reușit să inaugureze în 2012 o unitate de producție care a ajuns acum la o capacitate instalată de 380.000 de vehicule, 82% din producție fiind exportată către 63 de țări, marea majoritate fiind autovehicule Dacia destinate Uniunii Europene. Anul trecut au fost asamblate aproape 300.000 de vehicule (inclusiv Sandero – cel mai vândut automobil din Europa), mai multe decât la Mioveni, România, unde conducerea reclamă condiții dificile de piață care scad competitivitatea în raport cu alte uzine ale grupului.

În România, Dacia trebuie să plătească impozit pe cifra de afaceri, cel mai mare tarif la energie, salarii care se apropie de media europeană, la o investiție de circa 4 miliarde euro, și este nevoită să transporte vehiculele cu camionul, pe Valea Oltului, în timp ce în Maroc, cu doar un sfert investiție, primește scutiri și alte facilități, pentru a menține exporturile de autovehicule la un nivel ridicat, iar vehiculele ajung în trei ore în orice port important din Europa.

La Dacia Mioveni discuțiile se poartă pe tema "nu avem alocat niciun model până în 2030" și "încercăm să păstrăm Duster și Bigster", în timp ce în Maroc producția va primi din 2028 cel puțin un model electric al mărcii Dacia și va urca, probabil, către 350.000 de vehicule.

Proiectul industrial din Tanger s-a născut la dorința Casei Regale a Marocului și include și construcția portului, care a reușit să ajungă în 20 de ani unul dintre cele mai mari porturi din lume și primul din Mediterana, cu o cifră de afaceri de 20 de miliarde de dolari, respectiv 200 de milioane de tone de mărfuri operate care generează o cifră de afaceri consolidată de 1.400 miliarde dolari. Parte din aceste cifre sunt vehiculele Dacia, care asigură activitate pentru circa 250 de furnizori locali (2,5 miliarde euro achiziții locale) și salarii pentru circa 6.000 de persoane.