Fermierii spanioli renunță la măsline, grâu și vii în favoare fisticului, supranumit și ”aurul verde”, o cultură mai profitabilă și mai rezistentă la secetă, relatează The Guardian, citat de News.ro.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
În timp ce fermierii câștigă între 65 și 85 de cenți pentru fiecare kilogram de măsline pe care îl produc și aproximativ 65 de cenți pentru struguri, fisticul, care aduce 6-8 euro pe kilogram, se află într-o ligă diferită.
”Obișnuiam să cultivam cereale, măsline și viță de vie, dar le-am abandonat pe toate pentru a cultiva fistic. Este mult mai profitabil și mai ieftin de produs și înseamnă că mult mai mulți fermieri pot supraviețui”, spune Gustavo Adolfo Gálvez, care are o plantație de fistic lângă Toledo, în Castilla-La Mancha, în centrul Spaniei.
În 1986, guvernul regional din Castilla-La Mancha a înființat un proiect de cercetare pentru a căuta culturi alternative pe care fermierii săi să le poată cultiva, spune José Francisco Couceiro López, de la institutul regional de cercetare și dezvoltare agricolă.
”Am petrecut următorii 10 ani căutând culturi alternative la cele trei sau patru care sunt deja cultivate aici. Odată ce am trecut de la teorie la practică, am renunțat practic la toate opțiunile în afară de fistic. Fisticul se potrivește aproape magic climei din Castilla-La Mancha. Poate rezista la căldură și frig și poate prospera în soluri sărace și puțin adânci”, spune Couceiro López.
Următoarea etapă, spune el, a fost educarea fermierilor printr-o serie de cursuri și zile deschise. În 2013, Couceiro López a co-scris o carte despre cultivarea fisticului, care a devenit un bestseller în Spania și America Latină.
”Cel mai mare handicap este că fermierii care plantează fistic trebuie să aștepte cel puțin șapte ani înainte de prima lor recoltă decentă”, spune el, deși în mod clar mulți sunt convinși că merită așteptarea, mai ales că cererea continuă să depășească oferta.
Anul trecut, Spania a recoltat 2.800 de tone de fistic de pe 70.000 de hectare, aproape toate în La Mancha, dar este încă un nou venit pe o piață dominată de California, Iran și Turcia, care împreună reprezintă aproape 90% din producția mondială.
Fisticul poate rezista la secetă – un factor important în La Mancha – dar are nevoie de apă din abundență în timpul etapei de formare a nucilor.
În California, seceta severă și restricțiile privind exploatarea apelor subterane amenință deja recolta din acest an.
În Iran, deficitul de apă a redus producția cu 35% anul trecut, în timp ce seceta din jurul Gaziantep, în sudul Turciei, care găzduiește 42 de milioane de fistic, a redus recolta cu 40%.
Deși nu este originar din Spania, fisticul există în Spania încă din epoca romană, spune Fran Figueroa, un ecologist la Arba (asociația pentru recuperarea pădurilor native), care este de acord că se potrivește ideal pentru La Mancha.
”Este recolta viitorului și are nevoie de mai puțină apă decât migdalele, de exemplu”, spune el.
În timp ce Spania este un jucător mic, concurează mai degrabă pe calitate decât pe cantitate. Majoritatea plantațiilor din La Mancha sunt organice, ceea ce conferă culturilor lor valoare adăugată.
”Nu vreau să fiu șovin, dar fisticul nostru este cel mai bun de pe piață. În Iran, produsul nu este la fel de bun și nici în Turcia. Oamenii recunosc asta și sunt pregătiți să plătească pentru asta”, spune Gálvez.
Fisticul este consumat în mare parte ca gustări, dar este folosit pe scară largă în bucătăria din Orientul Mijlociu, precum și în producția de prăjituri, dulciuri, înghețată și produse cosmetice.
Popularizarea preparatelor din Orientul Mijlociu, prin bucătari precum Yotam Ottolenghi, a crescut și cererea de fistic în vest. Pe măsură ce oamenii abandonează în mod constant mediul rural, España vaciada – Spania golită – a devenit o problemă politică care este exploatată de partidul de extremă dreapta Vox.
Ar putea aurul verde al fisticului să atragă oamenii înapoi la țară?
”Oamenii din satul meu au plecat la oraș pentru că nu au putut supraviețui ca fermieri. Dar acum ei văd că chiar și cu doar 10 sau 15 hectare poți să trăiești decent. Suntem hotărâți să ne asigurăm că nu facem aceeași greșeală pe care am făcut-o cu vinul, pentru care am lăsat marketingul altora și noi fermierii nu am obținut niciodată beneficiile. Vrem să ne asigurăm că fermierul este cel care beneficiază de fistic”, spune Gálvez.
