Fișiere confidențiale obținute de The Guardian ar fi dezvăluit povestea secretă a modului în care gigantul tehnologic Uber ar fi încălcat legile, ar fi păcălit poliția, ar fi exploatat violența împotriva șoferilor și ar fi făcut lobby în secret pe lângă guverne în timpul expansiunii sale globale agresive.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Scurgerea fără precedent către The Guardian a peste 124.000 de documente, cunoscute sub denumirea de fișiere Uber, scoate la iveală practicile discutabile din punct de vedere etic care au alimentat transformarea companiei într-una dintre cele mai faimoase afaceri provenită din Silicon Valley, scrie News.ro.
Documentele care se referă la o perioadă de cinci ani, în care Uber a fost condusă de co-fondatorul său Travis Kalanick, care a încercat să extindă serviciul de transport de taxi în orașe din întreaga lume, chiar dacă asta a însemnat încălcarea legilor și a reglementărilor privind taxiurile.
În timpul reacției negative la nivel global, datele arată cum Uber ar fi încercat să atragă sprijin prin atragerea discretă a prim-miniștrilor, președinților, miliardarilor, oligarhilor și baronilor mass-media.
Informațiile scurse sugerează că directorii Uber nu își făceau, în același timp, iluzii cu privire la încălcarea legii de către companie, un director glumind că au devenit ”pirați”, iar altul recunoscând: ”Suntem doar al naibii de ilegali”.
Cache-ul de fișiere, care se întinde între 2013 și 2017, include peste 83.000 de e-mailuri, mesaje iMessage și mesaje WhatsApp, inclusiv comunicări deseori sincere între Kalanick și echipa sa de directori de top.
Într-o ocazie, Kalanick a respins îngrijorările altor directori conform cărora trimiterea șoferilor Uber la un protest în Franța îi punea în pericol în fața violenței din partea oponenților furioși din industria taxiurilor.
”Cred că merită. Violența garantează succesul”, a răspuns el.
Într-o declarație, purtătorul de cuvânt al lui Kalanick a spus că ”nu a sugerat niciodată ca Uber să profite de violență în detrimentul siguranței șoferului” și orice sugestie că a fost implicat într-o astfel de activitate ar fi complet falsă.
Scurgerea de informații conține și texte între Kalanick și Emmanuel Macron, care a ajutat în secret compania în Franța, când era ministrul economiei, permițând Uber acces frecvent și direct la el și la personalul său.
Macron, președintele francez, pare să fi făcut eforturi extraordinare pentru a ajuta Uber, spunându-i chiar companiei că a intermediat o ”înțelegere” secretă cu oponenții săi din cabinetul francez.
În mod privat, directorii Uber și-au exprimat disprețul abia deghizat față de alți oficiali aleși care erau mai puțin receptivi la modelul de afaceri al companiei.
După ce cancelarul german, Olaf Scholz, care era primarul orașului Hamburg la acea vreme, a respins lobbyiștii Uber și a insistat să plătească șoferilor un salariu minim, un director le-a spus colegilor că este ”un adevărat comediant”.
Când vicepreședintele american de atunci, Joe Biden, un susținător al Uber la acea vreme, a întârziat la o întâlnire cu compania la Forumul Economic Mondial de la Davos, Kalanick a trimis un mesaj unui coleg: ”Am pus oamenii mei să-l anunțe că fiecare minut întârziat este un minut mai puțin pe care îl va avea cu mine.”
După ce s-a întâlnit cu Kalanick, Biden pare să-și fi modificat discursul pregătit la Davos pentru a se referi la un CEO a cărui companie ar oferi milioanelor de muncitori ”libertatea de a lucra câte ore doresc, de a-și gestiona propriile vieți după cum doresc”.
The Guardian a condus o investigație globală asupra fișierelor scurse despre Uber, împărtășind datele cu organizațiile media din întreaga lume prin intermediul Consorțiului Internațional de Jurnaliști de Investigație (ICIJ).
Peste 180 de jurnaliști de la 40 de instituții media, inclusiv Le Monde, Washington Post și BBC, vor publica în zilele următoare o serie de rapoarte de investigație despre gigantul tehnologic.
Într-un comunicat care răspunde la scurgerea de informații, compania a recunoscut ”greșeli și pași greșiți”, dar a spus că Uber a fost transformată din 2017, sub conducerea actualului său șef executiv, Dara Khosrowshahi.
”Nu am și nu vom găsi scuze pentru comportamentul din trecut, care nu este în mod clar în conformitate cu valorile noastre prezente. În schimb, cerem publicului să ne judece după ceea ce am făcut în ultimii cinci ani și ce vom face în anii următori”, arată comunicatul.
Purtătorul de cuvânt al lui Kalanick a spus că inițiativele de expansiune ale Uber ”au fost conduse de peste o sută de lideri din zeci de țări din întreaga lume și în orice moment sub supravegherea directă și cu aprobarea deplină a grupurilor solide juridice, de politici și de conformitate ale Uber”.
”Îmbrățișează haosul”
Documentele scurse dezvăluie metodele folosite de Uber pentru a pune bazele imperiului său. Una dintre cele mai mari platforme de lucru din lume, Uber este acum o companie de 43 de miliarde de dolari (36 de miliarde de lire sterline), care efectuează aproximativ 19 milioane de călătorii pe zi.
Fișierele acoperă operațiunile Uber din 40 de țări într-o perioadă în care compania a devenit un gigant global, dezvoltând serviciul său de transport cu taxiul în multe dintre orașele în care își desfășoară activitatea și astăzi.
De la Moscova la Johannesburg, finanțată cu fonduri de capital de risc fără precedent, Uber a subvenționat puternic călătoriile, seducând șoferii și pasagerii să acceseze aplicația cu stimulente și modele de prețuri care nu ar fi sustenabile.
Uber a subminat piețele consacrate de taxiuri și și a făcut presiuni asupra guvernelor pentru a rescrie legi care să ajute la deschiderea drumului pentru un model de economie bazat pe aplicații de muncă, care de atunci a proliferat în întreaga lume.
În încercarea de a înlătura reacția acerbă împotriva companiei și de a obține modificări ale legislației privind taxiurile și munca, Uber a plănuit să cheltuie 90 de milioane de dolari în 2016, pentru lobby și relații publice, sugerează un document.
Strategia sa a implicat adesea trecerea peste capetele primarilor orașelor și autorităților de transport și direct la sediul puterii.
Pe lângă întâlnirea cu Biden la Davos, directorii Uber s-au întâlnit față în față cu Macron, premierul irlandez, Enda Kenny, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, și George Osborne, cancelarul Regatului Unit la acea vreme.
O notă de la întâlnire l-a descris pe Osborne drept ”un susținător puternic”.
Într-o declarație, Osborne a spus că politica explicită a guvernului la acea vreme era să se întâlnească cu firmele globale de tehnologie și ”să le convingă să investească în Marea Britanie și să creeze locuri de muncă aici”.
În timp ce întâlnirea de la Davos cu Osborne a fost făcută publică, datele arată că șase miniștri conservatori din Marea Britanie au avut întâlniri cu Uber care nu au fost dezvăluite. Nu este clar dacă întâlnirile ar fi trebuit să fie declarate, expunând confuzia cu privire la modul în care sunt aplicate regulile de lobby din Regatul Unit.
Documentele indică că Uber era pricepută să găsească rute neoficiale către putere, să exercite influență prin intermediul prietenilor sau intermediarilor sau să caute întâlniri cu politicieni la care nu erau prezenți asistenți și oficiali.
Compania ar fi obținut sprijinul unor figuri puternice din locuri precum Rusia, Italia și Germania, oferindu-le mize financiare prețuite de Uber și transformându-i în ”investitori strategici”.
Și, în încercarea de a modela dezbaterile de politică, ar fi plătit unor profesori proeminenți sute de mii de dolari pentru a produce cercetări care să susțină afirmațiile companiei cu privire la beneficiile modelului său economic.
În ciuda unei operațiuni de lobby bine finanțate și obținute, eforturile Uber au avut rezultate mixte. În unele locuri, Uber ar fi reușit să convingă guvernele să rescrie legile, cu efecte de durată. Dar, în altă parte, compania s-a trezit blocată de industriile de taxiuri înrădăcinate, depășită de rivalii locali care ofereu servicii de transport cu taxiul sau respinsă de politicieni de stânga care pur și simplu au refuzat să cedeze.
Când s-a confruntat cu opoziție, Uber ar fi încercat să o transforme în avantajul său, profitând de aceasta pentru a alimenta narațiunea că tehnologia sa perturbă sistemele de transport învechite și îndemnând guvernele să-și reformeze legile.
Pe măsură ce Uber s-a lansat în India, directorul de top din Asia i-a îndemnat pe manageri să se concentreze pe stimularea creșterii, chiar și atunci când ”ncendiile încep să se aprindă”.
”Să știți că aceasta este o parte normală a afacerii Uber. Îmbrățișați haosul. Înseamnă că faci ceva semnificativ”, a spus el.
Kalanick părea să pună în practică acest etos în ianuarie 2016, când încercările Uber de a răsturna piețele din Europa au dus la proteste furioase în Belgia, Spania, Italia și Franța, din partea șoferilor de taxi care se temeau pentru mijloacele lor de existență.
Pe fondul grevelor taximetriștilor și revoltelor din Paris, Kalanick le-a ordonat directorilor francezi să riposteze, încurajând șoferii Uber să organizeze un contra-protest cu nesupunere civilă în masă.
Avertizat că acest lucru riscă să-i pună pe șoferii Uber în pericol de atacuri din partea ”bătușilor de extremă dreaptă” infiltrați în protestele taxiurilor și ”erau nerăbdători să se bată”, Kalanick părea să-și îndemne echipa să continue.
”Cred că merită”, a spus el. ”Violența garantează succesul. Și acestora trebuie să li se opună, nu? Am fost de acord că locul și timpul potrivit trebuie gândite.”
Decizia de a trimite șoferii Uber la proteste potențial volatile, în ciuda riscurilor, a fost în concordanță cu ceea ce un fost director senior a declarat pentru The Guardian că este o strategie de ”transformare în arme” a șoferilor și de exploatare a violenței împotriva lor pentru ”a menține controversa aprinsă”.
A fost un manual care, sugerează e-mailurile scurse, a fost repetat în Italia, Belgia, Spania, Elveția și Țările de Jos. Când bărbații mascați, despre care se spune că ar fi șoferi de taxi furioși, i-au întors pe șoferii Uber cu o armă albă și un ciocan în Amsterdam, în martie 2015, angajații Uber au încercat să folosească acest lucru în avantajul lor pentru a câștiga concesii de la guvernul olandez.
Victimele șoferilor au fost încurajate să depună rapoarte de poliție, care au fost împărtășite cu De Telegraaf, principalul cotidian olandez.
Ele ”vor fi publicate fără implicarea noastră, pe prima pagină, mâine. Menținem narațiunea despre violență timp de câteva zile, înainte de a oferi soluția”, a scris un manager.”
Purtătoarea de cuvânt al lui Kalanick a pus sub semnul întrebării autenticitatea unor documente. Ea a spus că Kalanick ”nu a sugerat niciodată ca Uber să profite de violență în detrimentul siguranței șoferului” și orice sugestie că ar fi implicat într-o astfel de activitate ar fi ”complet falsă”.
Purtătorul de cuvânt al Uber a recunoscut, de asemenea, greșelile trecute în tratamentul companiei față de șoferi, dar a spus că nimeni, inclusiv Kalanick, nu a dorit violență împotriva șoferilor Uber.
”Există multe spuse de fostul nostru director general în urmă cu aproape un deceniu, pe care cu siguranță nu le-am accepta astăzi. Dar un lucru despre care știm și simțim cu tărie este că nimeni de la Uber nu a fost vreodată mulțumit de violența împotriva unui șofer”, a spus ea.
”Comutatorul de ucidere”
Șoferii Uber au fost, fără îndoială, ținta unor atacuri vicioase și uneori a crimelor comise de șoferii de taxi furioși. Iar aplicația de transport taxi, în unele țări, s-a trezit în luptă cu flote de taxiuri înrădăcinate și monopolizate, cu relații confortabile cu autoritățile orașului.
Uber și-a caracterizat adesea oponenții de pe piețele reglementate de taxiuri că ar opera ”un cartel”.
Cu toate acestea, în mod privat, directorii și angajații Uber par să fi avut puține îndoieli cu privire la natura adesea necinstită a propriei operațiuni.
În e-mailurile interne, personalul s-a referit la ”altul decât statutul legal” al Uber sau la alte forme de nerespectare activă a reglementărilor, în țări precum Turcia, Africa de Sud, Spania, Republica Cehă, Suedia, Franța, Germania și Rusia.
Un director executiv a scris într-un e-mail: ”Nu suntem legali în multe țări, ar trebui să evităm să facem declarații antagoniste”.
Comentând tacticile pe care compania era pregătită să le implementeze pentru ”a evita aplicarea legii”, un alt director a scris: ”Am devenit oficial pirați”.
Nairi Hourdajian, șeful de comunicații globale al Uber, a spus asta și mai direct, într-un mesaj către un coleg în 2014, pe fondul eforturilor de a închide compania în Thailanda și India: ”Uneori avem probleme pentru că, ei bine, suntem pur și simplu ilegali.”
Contactat de The Guardian, Hourdajian a refuzat să comenteze.
Purtătorul de cuvânt al lui Kalanick i-a acuzat pe reporteri că ”își promovează agenda falsă” că el a ”condus o conduită ilegală sau necorespunzătoare”.
Purtătorul de cuvânt al Uber a spus că, atunci când a început, ”regulamentele privind transportul în comun nu existau nicăieri în lume” și legile privind transporturile erau depășite pentru era smartphone-urilor.
Peste tot în lume, poliția, oficialii din transporturi și agențiile de reglementare au încercat să restrângă Uber. În unele orașe, oficialii au descărcat aplicația și au comandat curse pentru a putea combate călătoriile fără licență cu taxiul, amendând șoferii Uber și confiscându-le mașinile. Birourile Uber din zeci de țări au fost atacate în mod repetat de autorități.
