De la apă și canalizare, la rețele de gaze naturale, infrastructură rutieră locală și sisteme pluviale, proiectele devin tot mai complexe, iar presiunea pe termene, costuri, coordonare și forță de muncă este tot mai mare. Călin Bichir, Director General ACVATOT, vorbește despre direcțiile care marchează anul 2026, despre criteriile de selecție a proiectelor și despre ce înseamnă un portofoliu sănătos într-o piață cu multe oportunități, dar și cu presiuni tot mai mari pe execuție.
Cum vedeți evoluția proiectelor de infrastructură edilitară și locală în 2026? Unde se vor concentra investițiile?
Piața rămâne activă, pentru că nevoile comunităților locale sunt în continuare foarte mari. Vedem proiecte importante în apă și canalizare, extinderi de rețele de gaze naturale, infrastructură rutieră locală și sisteme de gestionare a apelor pluviale – domenii care răspund unor nevoi reale și care vor continua să atragă finanțare.
În România, prioritatea pornește în continuare de la extinderea accesului la utilități esențiale în comunitățile unde aceste servicii sunt încă insuficient dezvoltate. Datele INS arată clar această nevoie. Concret, dacă ne uităm doar la rata de conectare la sistemul de canalizare, în 2025, populația conectată la sistemele de canalizare reprezenta 61,1% din populația rezidentă a României, iar în mediul rural procentul era de doar 20,4%. Diferențele regionale sunt, de asemenea, importante: în București-Ilfov, ponderea populației conectate la canalizare era de 97,1%, în timp ce în Nord-Est era de 41,1%, iar în Sud-Muntenia de 42,8%.
Aceste diferențe ne indică de ce investițiile în extinderea rețelelor de apă și canalizare vor continua să fie relevante în următorii ani. Mai mult, prin PNRR, Componenta 1 – Managementul apei are un buget total de 1,462 miliarde euro, iar investiția dedicată extinderii sistemelor de apă și canalizare în aglomerări de peste 2.000 de locuitori echivalenți are o alocare de 780 milioane euro și vizează peste 1.280 km de rețele de alimentare cu apă și peste 2.000 km de rețele de canalizare.
În paralel, în zonele unde infrastructura există deja, accentul se mută pe modernizare, eficiență și adaptarea sistemelor la nevoile actuale de consum, mobilitate și reziliență urbană. Datele Eurostat clarifică foarte bine această diferență de etapă: în 2023, 80,7% din populația Uniunii Europene era conectată la sisteme de tratare a apelor uzate cel puțin secundare, în timp ce România era la 54,7%. De aceea, nu vorbim doar despre mai multe proiecte, ci despre proiecte tot mai complexe, care trebuie planificate, coordonate și executate într-un context cu presiune mare pe termene, costuri și forță de muncă.
Din punctul de vedere al constructorilor, problema nu mai este lipsa proiectelor. Proiecte sunt. Lucrările devin tot mai complexe, iar diferența o face disciplina operațională, capacitatea companiilor de a mobiliza resurse, de a gestiona costurile și de a livra proiecte complexe în condițiile asumate.
Pentru ACVATOT, această realitate se vede în diversitatea proiectelor pe care le avem în execuție – de la apă și canalizare la infrastructură rutieră, rețele de gaze și lucrări de canalizare pluvială. Un exemplu este proiectul de înființare a rețelei de gaze naturale din comuna Islaz, județul Teleorman, care presupune realizarea a aproape 55 km de rețea și minimum 1.850 de branșamente. Este genul de investiție care contribuie direct la creșterea accesului la utilități esențiale și la dezvoltarea economică locală.
Cum se construiește astăzi un portofoliu sănătos de proiecte de infrastructură, într-o piață cu presiuni tot mai mari pe execuție?
ACVATOT și-a început activitatea în 1991, iar de atunci, portofoliul nostru a crescut constant, odată cu diversificarea constantă a ofertei de servicii oferite, dar și cu creșterea cererii de lucrări de modernizare și extindere a infrastructurii din România. În această vară, am împlinit 35 de ani de activitate neîntreruptă, dintre care ultimii 9 ani sub directa coordonare a Grupului Veolia România. Acest fapt se reflectă în creșterea de la o cifră de afaceri de 61,7 milioane lei și un număr de 160 de angajați la finalul lui 2016, la o cifră de afaceri de 486,2 milioane lei și o echipă de 625 de colegi la finalul anului 2025.
Pentru a ne angaja în noi proiecte, începem cu o selecție atentă a lucrărilor în care dorim să ne implicăm. Un portofoliu sănătos nu se construiește prin numărul de contracte câștigate, ci prin echilibrul dintre complexitatea lucrărilor, resursele necesare și capacitatea de a gestiona corect execuția. În infrastructură, multe proiecte sunt multianuale, presupun resurse importante și sunt influențate de factori care pot schimba ritmul de implementare, precum avize, condiții din teren, relocări de utilități, disponibilitatea forței de muncă sau termene de decontare.
De aceea, noi ne uităm atent la sursa de finanțare, la calendarul de implementare, la riscurile operaționale și la capacitatea reală de mobilizare. Cred că aceasta este una dintre lecțiile importante ale ultimilor ani: profitabilitatea vine din disciplină operațională și din selecția proiectelor potrivite, nu din creștere cu orice preț.
Dincolo de extinderea accesului la utilități, ce tip de proiecte vor deveni tot mai importante pentru comunități în următorii ani?
Pe lângă extinderea accesului la utilități esențiale, vor deveni tot mai importante proiectele care cresc performanța infrastructurii existente și capacitatea ei de a răspunde unor cerințe mai stricte de mediu, eficiență și reziliență. În zona de apă și canalizare, discuția progresează spre calitatea tratării apelor uzate, reducerea pierderilor, modernizarea conductelor și capacitatea sistemelor de a funcționa mai bine în perioade de presiune climatică sau urbană.
Această direcție este întărită și de Directiva revizuită privind tratarea apelor urbane uzate, intrată în vigoare în anul 2025, care impune colectarea și tratarea apelor uzate în toate zonele urbane de peste 1.000 de locuitori, tratamente mai stricte, reducerea poluării, recuperarea resurselor din apele uzate, reducerea emisiilor stațiilor de epurare și adaptarea infrastructurii la ploi abundente.
Aceeași tendință apare și în infrastructura pluvială, unde autoritățile sunt tot mai preocupate de capacitatea sistemelor de a face față episoadelor meteo extreme. Strategia Europeană pentru Reziliența Apei și programul de finanțare al Băncii Europene de Investiții, care mobilizează peste 15 miliarde de euro în perioada 2025-2027, confirmă această direcție. Ceea ce înseamnă că infrastructura de apă și canalizare trebuie să fie nu doar mai extinsă, ci și mai performantă, mai eficientă și mai rezilientă.
Pentru constructori, asta înseamnă proiecte mai complexe: lucrări de apă și canalizare, stații de tratare, modernizări sau redimensionări de rețele, canalizare pluvială și proiecte urbane integrate, în care infrastructura edilitară trebuie coordonată cu drumurile, mobilitatea și celelalte utilități.
După ce criterii selectați proiectele în care intrați?
Ne uităm, în primul rând, la cât de realist este proiectul din perspectiva execuției. Analizăm complexitatea lucrării, condițiile din teren, sursa de finanțare, termenele și resursele pe care trebuie să le alocăm și desigur, dacă acestea se încadrează în valoarea estimată. În infrastructură, un contract mare nu înseamnă automat un proiect bun. Contează dacă ai capacitatea să îl duci la capăt în condițiile asumate și fără să afectezi celelalte proiecte aflate deja în execuție.
Experiența tehnică este un alt criteriu important. Sunt lucrări care necesită soluții specializate și tehnologii specifice, cum este forajul dirijat, iar aici experiența acumulată în timp face diferența. În practică, niciun proiect nu seamănă perfect cu altul. Oricât de bine ar fi pregătită documentația, apar situații care trebuie rezolvate în teren. De aceea, contează foarte mult capacitatea echipei de a lua decizii rapide și de a adapta execuția fără compromisuri în ceea ce privește calitatea lucrării.
Care este astăzi cea mai mare provocare pentru constructorii de infrastructură?
Nu există o singură provocare. Dificultatea apare atunci când mai multe presiuni se suprapun.
Deficitul de personal, întârzierile în obținerea avizelor, relocările de utilități, fluctuațiile de costuri și ritmul de decontare pot influența simultan evoluția unui proiect. De fapt, aceasta este o provocare pe care o vedem în întreaga Europă. Există finanțare și există proiecte, însă capacitatea de execuție a devenit principalul factor de diferențiere.
De multe ori, construcția propriu-zisă nu este cea mai complicată parte a proiectului. Mai dificilă este coordonarea tuturor elementelor care influențează execuția.
Ce va face diferența între companiile care vor crește și cele care vor stagna?
Cred că diferența o va face, în primul rând, capacitatea de execuție. Piața va favoriza companiile care pot transforma contractele în proiecte finalizate la timpul și la standardele asumate. În infrastructură, reputația se construiește în șantier, nu în prezentări.
În același timp, proiectele devin tot mai complexe, iar beneficiarii sunt mult mai atenți la performanță, la trasabilitate și la controlul costurilor. Din acest motiv, digitalizarea a devenit o necesitate, nu doar un avantaj competitiv. Companiile care investesc în oameni, tehnologie și eficiență operațională vor fi mai bine pregătite să răspundă acestor cerințe, într-o piață aflată într-o continuă schimbare.
