Un acord de limitare a programului nuclear între Iran și statele occidentale ar duce la ridicarea sancțiunilor asupra sectorului său petrolier, dar ar putea dura câteva luni până la creșterea livrărilor de petrol iranian și, chiar și atunci, ar putea oferi doar un răgaz pe termen scurt pentru piețele de petrol, unde oferta este strânsă, au spus analiști citați de Reuters.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Prețul petrolului Brent a urcat săptămâna aceasta la aproape 120 de dolari pe baril pentru prima dată într-un deceniu, după ce Occidentul a impus sancțiuni împotriva Rusiei din cauza invadării Ucrainei, înainte ca speranțele că un acord cu Iranul ar putea fi anunțat în câteva zile să determine revenirea prețului țițeiului sub maximele record, scrie News.ro.
Discuțiile nucleare au părut să se apropie de apogeu vineri, existând discuții privind o reuniune ministerială iminentă.
Dar chiar dacă săptămâna viitoare ar fi încheiat un acord cu Iranul, ar putea dura câteva luni pentru a se confirma conformitatea Iranului, astfel încât sancțiunile să poată fi ridicate, ceea ce înseamnă că este puțin probabil ca petrolul iranian suplimentar să ajungă pe piață până în mai sau iunie, au spus analiștii.
Când primul acord între marile puteri mondiale și Teheran a fost semnat în 2015, de exemplu, sancțiunile au fost ridicate în totalitate abia șase luni mai târziu, odată ce măsurile nucleare ale Iranului au fost verificate de agenția de supraveghere atomică a ONU.
Majoritatea rafinăriilor din întreaga lume au evitat petrolul iranian timp de câțiva ani și ar avea nevoie de două până la trei luni pentru a finaliza aranjamentele tehnice care să permită reluarea importurilor din Iran, au spus analiștii.
Totuși, nu ar fi nevoie ca Iranul să aștepte pentru a crește producția din câmpurile petroliere pentru a exporta mai mult, deoarece ar putea elibera țiței în depozite și ar putea ajuta la compensarea presiunii asupra prețurilor petrolului cauzate de scădere livrărilor de petrol din Rusia, din cauza sancțiunilor impuse Moscovei.
Firma de date Kpler estimează că Iranul avea 100 de milioane de barili de petrol în rezervoare plutitoare, la jumătatea lunii februarie, ceea ce înseamnă că ar putea adăuga 1 milion de barili pe zi (bpd), sau 1% din aprovizionarea globală, timp de aproximativ trei luni, dar asta ar fi doar un impuls de scurtă durată.
Este așteptat ca Iranul să-și intensifice producția în urma unui acord nuclear, dar analiștii avertizează că ar putea dura trei până la șase luni pentru a crește exporturile cu 1 milion până la 1,3 milioane de barili pe zi - creșterile suplimentare ale producției urmând să dureze ani de zile, în funcție de investițiile majore în infrastructura petrolieră îmbătrânită.
Cu toate acestea, țițeiul iranian aflat în rezervoare plutitoare ar putea ajunge rapid pe piață, au spus analiștii.
”Am observat o creștere notabilă a petrolului iranian deținut în rezervoare plutitoare în apele chineze, de la 7,8 milioane de barili la începutul lunii ianuarie la 14 milioane de barili în prezent. Locația lor pare să indice că este așteaptată descărcarea în următoarele zile sau săptămâni”, a spus Homayoun Falakshahi, analist senior la Kpler.
Iranul și-a mutat, de asemenea, unele dintre rezervoarele sale plutitoare de condensat de la ancorare la terminalul său petrolier de pe insula Kharg, în așteptarea exportului iminent, a declarat Sara Vakhshouri, președintele SVB Energy International.
”Acesta este de aproximativ 20 de milioane de barili în prezent și cel puțin încă 50 de milioane de barili de lichid stocat sunt disponibile pentru export imediat”, a spus ea.
Kpler și compania de consultanță energetică FGE estimează că, dacă se ajunge la un acord nuclear la începutul lunii martie și sancțiunile sunt ridicate imediat după aceea, creșterea exporturilor s-ar observa în principal din mai și iunie.
Ehsan Khoman, analist la MUFG Bank, se așteaptă, de asemenea, la cel puțin două-trei luni pentru verificarea conformității Iranului, urmate de încă o lună pentru adoptarea diplomatică a acordului și implementarea acestuia.
O sursă comercială europeană a spus, totuși, că procesul ar putea fi mai rapid decât în 2015 ”întrucât există un impuls din cauza crizei din Ucraina” și a perturbărilor exporturilor rusești de petrol.
Iranul se află pe locul patru în lume în funcție de mărimea rezervelor de petrol și se bazează în mare măsură pe veniturile din petrol.
Exporturile de petrol ale Iranului, principala sursă de venit a guvernului, au scăzut de la un vârf de 2,8 milioane bpd în 2018 la 200.000 bpd, după ce președintele american Donald Trump s-a retras din acordul nuclear din 2015 și a reimpus sancțiunile.
Ministrul petrolului iranian Javad Owji a promis joi că țara ”va atinge cea mai mare capacitate de export de petrol în decurs de una sau două luni” după orice acord nuclear, potrivit agenției de presă a Ministerului Petrolului, SHANA.
Iranul a mărit treptat producția în ultimele șase luni ca urmare a creșterii exporturilor către China și, de asemenea, în așteptarea ridicării sancțiunilor.
În prezent, se estimează că Iranul produce aproximativ 2,5 milioane de barili pe zi, dar numai aproximativ 700.000 de barili sunt disponibili pentru export, odată ce cererea internă este luată în considerare, cea mai mare parte fiind destinată Chinei.
Bjornar Tonhaugen, director pentru piețe petroliere la Rystad Energy, a declarat că se așteaptă ca exporturile de țiței ale Iranului să crească cu 1 milion de bpd într-o perioadă de șase până la nouă luni, odată ce procesul de ridicare a sancțiunilor s-a încheiat.
FGE a mai spus că va fi nevoie de timp pentru ca producția și exporturile să crească.
”Iranul își va putea crește din punct de vedere tehnic producția la aproximativ 3,4 milioane bpd până în august/septembrie 2022... și apoi la 3,7 până la 3,8 până la sfârșitul anului 2022”, a spus FGE.
Pe termen mai lung, Iranul speră că marile companii petroliere se vor întoarce în Iran după ridicarea sancțiunilor și vor contribui la creșterea producției în câmpurile sale petroliere învechite.
