Atenție - Ce trebuie să știți dacă rămâneți fără furnizor de gaze și sunteți preluați de FUI

Atenție - Ce trebuie să știți dacă rămâneți fără furnizor de gaze și sunteți preluați de FUI
scris 8 dec 2020

Consumatorii finali, precum cei ai AIK Energy, rămași, din diverse motive, fără furnizor de gaze vor fi alimentați cu gaze în continuare, dar, cel puțin pentru o lună, vor cumpăra gazul mai ieftin decât de la furnizorul cu care aveau semnat un contract. Bucuria va fi însă de scurtă durată, de cel mult trei luni, după care, în cazul în care nu-și negociază un nou contract cu un furnizor concurențial, ar putea achita o notă de plată mai mare.

Pentru a proteja consumatorii, casnici și non-casnici, care rămân fără furnizor, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a adoptat, la finalul lunii septembrie, un act prin care aceștia să fie preluați “de către un furnizor de ultimă instanță (FUI) doar în situațiile în care nu mai are asigurată furnizarea gazelor naturale din nicio altă sursă, fapt care se poate întâmpla fie din cauza unei probleme pe care o are furnizorul actual, fie din cauză că nu își găsește un furnizor la un moment dat”.

Potrivit președintelui Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, “prețul pe care-l vor plăti consumatorii la gaze la noul furnizor – FUI (dacă clientul este din partea de sud a țării) este de 106,23 lei/MWh în luna noiembrie 2020, probabil aproximativ 109 lei/MWh în luna decembrie 2020 și probabil circa 111 lei/MWh, în luna ianuarie 2021 (prețuri fără TVA). De exemplu, un consumator care a încheiat contract cu AIK în luna iunie 2020, are un contract un preț de aproximativ 112 lei/MWh. Astfel, în perioada următoarelor 3 luni, consumatorii casnici care au fost notificați de AIK de rezilierea contractului, probabil vor avea un preț mai bun decât îl aveau la AIK și vor avea de câștigat”.

CONFIRMARE OFICIALĂ Transgaz a reziliat contractele cu AIK Energy și a solicitat ANRE desemnarea unui FUI care să preia toți clienții importatorului. Primul eșec în sistemul de liberalizare a gazelor CITEȘTE ȘI CONFIRMARE OFICIALĂ Transgaz a reziliat contractele cu AIK Energy și a solicitat ANRE desemnarea unui FUI care să preia toți clienții importatorului. Primul eșec în sistemul de liberalizare a gazelor

Prețul de FUI este variabil, iar furnizarea la acest preț durează maximum 3 luni

Consumatorii trebuie să știe în primul rând că prețul pentru gazul oferit în regim de ultimă instanță este unul variabil, diferit de la lună la lună, și depinde de evoluția prețului pentru ziua următoare (PZU). Acest preț are tendința de a crește pe timp de iarnă și este influențat negativ de orice perturbare de pe piața gazelor.

În a doilea rând, ei trebuie să știe că această situație (furnizarea în regim de FUI) este temporară. “Clienților finali li se asigură furnizarea în regim de ultimă instanță pe perioade cuprinse între 1 lună și 3 luni, în funcție de situația identificată, (automat, cum este cazul foștilor clienți AIK Energy, sau la cerere - n.r.) și de categoria de consum în care se încadrează (un consum anual mai mic sau egal cu 28.000 MWh sau un consum anual mai mare de 28.000 MWh)”, a precizat ANRE într-un răspuns adresat Profit.ro.

“FUI are obligația de a asigura furnizarea gazelor naturale în regim de UI pe o periodă limitată de timp, după cum urmează:

1) pe o durată de 3 luni de la data preluării, în cazul clienților finali cu un consum anual mai mic sau egal cu 28.000 MWh, și pe o durată de o lună de la data preluării, în cazul clienților finali cu un consum anual mai mare de 28.000 MWh, al căror furnizor actual ajunge în una dintre situațiile următoare:

- își pierde calitatea de furnizor ca urmare a retragerii licenței de furnizare a gazelor naturale sau ca urmare a expirării licenței de furnizare a gazelor naturale;

- nu își respectă obligația de a deține un contract de echilibrare și acces în PVT încheiat cu operatorul de transport și de sistem, respectiv în situația neîncheierii acestuia conform prevederilor legale în vigoare, precum și în cazul rezilierii sau suspendării acestuia din cauza neîndeplinirii obligațiilor contractuale (cazul AIK Energy - n.r.);

- nu își respectă obligația de a deține contractul pentru prestarea unui serviciu reglementat, încheiat cu un operator de gaze naturale în vederea vehiculării gazelor naturale până la locul de consum al clientului final, respectiv în situația neîncheierii acestuia conform prevederilor legale în vigoare, precum și în cazul rezilierii acestuia din cauza neîndeplinirii obligațiilor contractuale;

2) de la data preluării și până la data încetării suspendării licenței de furnizare a gazelor naturale a furnizorului actual, în cazul clienților finali al căror furnizor actual i se suspendă licența de furnizare;

3) pe o durată de 3 luni de la data preluării, în cazul clientului final cu un consum anual mai mic sau egal cu 28.000 MWh, și pe o durată de o lună de la data preluării, în cazul clientului final cu un consum anual mai mare de 28.000 MWh, în cazul clienților finali care nu își găsesc la un moment dat un furnizor pe piață și solicită preluarea de către FUI.” (ANRE)

Negocierea rapidă a unui nou contract de furnizare concurențială - recomandată

În trei luni, deci, un consumator casnic sau non-casnic cu un consum anual mai mic de 28.000 MWh rămas fără furnizor ar trebui să semneze un nou contract cu un furnizor concurențial. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, dată fiind evoluția ascendentă a prețurilor pe piața de gaze pe timp de iarnă. Ofertele pe care le-ar putea obține în lunile ianuarie-februarie ar putea unele mai scumpe decât cea pe care ar putea-o negocia în prezent.

În cazul în care vechiul furnizor a avut licența suspendată, consumatorul preluat de FUI, consumatorul poate reveni la statutul de client al vechiului furnizor “odată cu încetarea suspendării licenței de furnizare a acestuia, dacă respectiva companie nu a pierdut calitatea de furnizor”.

Consumatorul rămas fără furnizor nu-și poate alege FUI-ul

Inițial, clientul al cărui furnizor nu mai poate asigura furnizarea gazelor naturale (cum este cazul AIK Energy), este “preluat automat de către un FUI stabilit de către ANRE dintre furnizorii desemnați, pe baza criteriului «costul cel mai mic»”, explică ANRE. Cu alte cuvinte, deși a nominalizat prin regulament 5 FUI, ANRE nu lasă în primă instanță consumatorului opțiunea de a-și alege FUI-ul.

Cum au fost preluați consumatorii casnici ai importatorului AIK Energy CITEȘTE ȘI Cum au fost preluați consumatorii casnici ai importatorului AIK Energy

Dacă, din varii motive (evident, mai puțin prețul), clientul nu agreeagă FUI-ul desemnat, acesta are “posibilitatea de a-și exprima dezacordul privind preluarea de către FUI, în termen de 7 zile de la data informării de preluare transmise de către FUI, urmată de întreruperea alimentării locului de consum în cazul în care nu se încheie un contract aferent furnizării gazelor naturale în regim concurențial cu un furnizor concurențial”.

Numai “în situația în care, după încetarea contractului de furnizare, clientul final nu își găsește la un moment dat un furnizor pe piață, acesta are dreptul să solicite oricărui FUI dintre cei desemnați de ANRE să îi asigure furnizarea gazelor naturale în regim de ultimă instanță”, precizează ANRE.

Concluzia ar fi că, dacă la finalul celor 3 luni, consumatorul nu își găsește un nou furnizor, poate opta pentru oricare dintre cei 5 FUI desemnați, nu îi mai impune obligatoriu ANRE “FUI-ul cu costul cel mai mic”.

Consumatorii casnici nu sunt obligați să semneze niciun contract cu FUI

Însă cel mai important aspect vizează relația contractuală cu noul FUI. Consumatorii (casnici și non-casnici) cu un consum anual mai mic de 28.000 MWh trebuie să știe că nu sunt obligați să semneze niciun document trimis de FUI-ul desemnat de ANRE pentru a putea fi alimentați în continuare cu gaze.

Motivul: “Desfășurarea activității de furnizare a gazelor naturale în regim de ultimă instanță pentru clienții preluați automat se face cu respectarea contractului-cadru de furnizare a gazelor naturale în regim de ultimă instanță fără a fi necesară existența unui contract încheiat cu FUI pentru clienții finali cu un consum anual mai mic sau egal cu 28.000 MWh”, arată ANRE.

Semnarea unui contract de furnizare încheiat cu FUI este obligatorie doar pentru clienții finali cu un consum anual mai mare de 28.000 MWh.

Totodată, consumatorul trebuie să fie atent la corespondența cu FUI-ul. Petru că, potrivit contractului-cadru redactat de ANRE, "FUI-ul are obligația să notifice clientului, în mod corespunzător și gratuit, orice modificare și/sau completare a condițiilor/clauzelor contractuale și să informeze clientul, în momentul notificării, cu privire la dreptul de a denunța în mod gratuit contractul în cazul în care nu acceptă noile condiții".

Atenție la factura finală de regularizare

Un alt aspect la care clienții rămași fără furnizor ar trebui să fie atenți este citirea contorului. Dat fiind faptul că prețul gazelor este unul variabil, este indicat ca ei să transmită lunar indexul noului său furnizor de ultimă instanță, pentru ca acesta să nu facă o regularizare în cea de-a treia lună, care foarte probabil va fi și cea cu prețul cel mai ridicat.

Potrivit contractului-cadru redactat de ANRE, “în termen de maximum 42 de zile de la încetarea contractului, FUI va emite și va trimite clientului o factură finală de regularizare, în baza indexului echipamentului de măsurare transmis de către Operatorul de rețea”.

Regulamentul ANRE nu stimulează semnarea unui nou contract cu un furnizor concurențial

O problemă a Regulamentului adoptat de ANRE este reprezentată de mesajul transmis consumatorilor. În mod normal, preluarea de către un FUI ar trebui să fie o circumstanță extraordinară, iar prețul de FUI să stimuleze consumatorii să-și caute un furnizor concurențial.

Numai că, în condițiile în care un FUI face o ofertă sub cea a pieței, mesajul transmis este unul contrar. Văzând că achită mai puțin decât plăteau înainte, consumatorii s-ar putea culca pe-o ureche și să nu se preocupe de semnarea unui contract cu un nou furnizor concurențial.

Chestionați asupra acestui aspect, oficialii ANRE au susținut că “furnizarea de ultimă instanță este concepută ca un mecanism de asigurare a furnizării clienților care, din motive independente de voința acestora, au rămas fără furnizor, oferind posibilitatea clientului să-și găsească un alt furnizor în acest timp. În consecință, prețurile de FUI nu pot fi comparate cu cele din ofertele-tip concurențiale, care au la bază o analiză economică pe o perioadă mai lungă de timp. Prețul de FUI se determină lunar, fiind în fapt prețul de facturare aferent unei luni calendaristice, care se publică în prima zi lucrătoare a fiecărei luni pentru luna calendaristică anterioară. De asemenea trebuie avut în vedere că o ofertă în regim concurențial nu este caracterizată numai de prețul în regim concurențial, această reflectând și toate condițiile contractuale asociate prețului”.

viewscnt
Afla mai multe despre
fui
anre
aik energy
gaze
furnizor