Cine-i ține pe români în beznă (4) Racordarea - misiune imposibilă pentru casele construite la mai mult de 100 metri de rețea

Cine-i ține pe români în beznă (4) Racordarea - misiune imposibilă pentru casele construite la mai mult de 100 metri de rețea
scris 1 dec 2015

Racordarea la rețelele de utilități reprezintă o problemă nu numai pentru persoanele juridice, ci și pentru cele fizice. Dacă pentru firme durata și costul reprezintă principalele probleme, în cazul persoanelor fizice accesul la rețea devine aproape imposibil dacă și-au construit o casă la o distanță mai mare de 100 de metri de rețea.

Dacă un contribuabil s-a săturat de aglomerațiile urbane, de riscurile pe care acestea le implică (incendii, cutremure) și a decis să-și construiască propria casă la o distanță cât mai mare de zonele locuite ale unei localități, va avea o mare problemă. Nu doar că nu va avea acces la rețelele de apă, canalizare sau de gaze, deficitare în mediul rural, ci nu va avea acces prea lesne nici la curentul electric, cu care intenționa să compenseze absența celorlalte utilități. Problema apei o rezolva cu un puț și o pompă submersibilă, iar cea a încălzirii cu convectoare, aer condiționat sau cu o centrală pe lemne (care la rândul său funcționează cu curent electric).

Ordinul celor 100 de metri

Numai că, deși cetățeanul respectiv își poate construi casa în 6 luni, ca să locuiască în ea va trebui să aștepte mult mai mult. Motivul: un ordin al președintelui ANRE, nr. 59/2013, care impune o limită de 100 de metri de la rețea peste care lucrurile se complică foarte mult. În cazul în care distanța de rețea este mai mare de 100 de metri, “la înregistrarea cererii de racordare pentru o locuință individuală având o putere solicitată mai mică de 30 kVA, operatorul de distribuție concesionar are obligația să comunice solicitantului printr-o scrisoare de răspuns informații cu privire la demersurile efectuate până în momentul respectiv în scopul dezvoltării rețelelor de distribuție pentru electrificarea localității sau pentru extinderea rețelelor de distribuție în zona respectivă, inclusiv calendarul de realizare a lucrărilor.” Cu alte cuvinte, cetățeanul respectiv va fi informat despre planurile companiei în zonă și va putea să estimeze câte luni/ani/decenii mai are de așteptat până va avea acces la curent (până când rețeaua va ajunge la mai puțin de 100 de metri de casa sa).

Cine ar trebui să suporte costurile?

Ceea ce nu-i spune nimeni este faptul că, potrivit aceluiași ordin ANRE, autoritățile locale care i-au dat autorizația de construcție și distribuitorii sunt cele două entități care ar trebui să suporte cheltuielile de extindere a rețelei. Numai că pentru aceasta este nevoie de colaborarea autorităților locale, care ar trebui să depună o cerere de extindere a rețelei către distribuitor. În cazul în care contribuabilul persoană fizică nu are pile la “primărie” (și nu orice fel de pile), nu va depune nimeni nici o cerere. Cu banii necesari extinderii rețelei, autoritățile locale pot împodobi străzile de Crăciun sau organiza “paranghelii”, evenimente care aduc mult mai multe voturi decât cele ale unui sau eventuali mai mulți lupi singuratici care au decis să-și construiască casă la 150 de metri de rețea.

Ordinul președintelui ANRE pare să excludă posibilitatea ca persoana fizică să suporte costurile extinderii rețelei

Însă cel mai frustrant pentru contribuabilul persoană fizică este că ordinul președintelui ANRE nu-i oferă altă soluție, ba chiar sugerează că nu poate suporta din propriul buzunar cheltuielile cu extinderea rețelei. Pentru că, probabil, acest ordin a fost unul “cu dedicație” pentru dezvoltatorii persoane fizice cu relații excelente la autoritățile locale, ca acestea să suporte costurile extinderilor de rețea, invocând faptul că “nu există alternativă, așa spune legea”.

Ordinul președintelui ANRE este foarte clar: “dezvoltarea rețelelor electrice de distribuție pentru electrificarea localităților sau pentru extinderea rețelelor de distribuție se finalizează de operatorul de distribuție concesionar și de autoritățile administrației publice locale sau centrale”. Contribuabilul utilizator final nu apare nicăieri, nu are are nimic de spus. Sau cel puțin așa i se comunică de către firmele autorizate să facă lucrări de extindere de rețea, dar numai la câteva luni după ce i s-au luat banii pentru proiect și i s-a emis din partea distribuitorului un aviz tehnic de racordare (ATR) neclar, prin care i se solicitau alte documente și apoi altele…

Distribuitorii se ascund în spatele legislației neclare și extrem de tehnice

De altfel, aceasta este tactica distribuitorilor (Electrica, ENEL, E.On sau CEZ, după caz) de a trage de timp. Invocă neclarități legislative, fac trimitere la diferite texte normative imposibil de înțeles de către un contribuabil obișnuit, pentru a solicita “completarea” documentației. Distribuitorii evită să acorde un aviz de racordare negativ pentru un motiv pe care ei îl cunosc foarte bine, însă contribuabilul n-are de unde să-l știe: ANRE recunoaște că propriul ordin este incomplet și îi obligă pe distribuitori să racordeze orice contribuabil, dacă acesta dorește să cofinanțeze lucrarea de extindere în locul autorităților locale.

“Deși reglementările în vigoare nu prevăd posibilitatea finanțării de către utilizatori a lucrărilor de dezvoltare a rețelelor de distribuție, apreciem că, în cazul în care aceștia solicită în mod expres acest lucru, poate fi acceptată modalitatea de cofinanțare a lucrărilor prevazută în Metodologia menționată mai sus, co-finanțator fiind utilizatorul în locul autorităților administrației publice. Operatorul de distribuție are obligația de a suporta investiția rezultată ca eficientă în urma calculelor efectuate conform respectivei Metodologii.”, se precizează într-un răspuns oferit de ANRE unuia dintre distribuitori și care, mai mult ca sigur, a fost transmis și celorlalți.

Realizarea extinderii pe bani proprii poate dura luni, dacă nu chiar ani

Chiar dacă la prima vedere contribuabilului i s-a rezolvat problema, în realitate este nevoie de încă cel puțin jumătate de an pentru ca acesta să poată aprinde becurile în casă. Și asta pentru că, în primă fază, va trebui să ia o hârtie de la Primărie, prin care aceasta refuză să suporte cheltuielile de extindere. Obținerea acestei hârtii poate dura o lună. Apoi va trebui să elaboreze în locul primăriei o cerere care să cuprindă mai mult de 5 documente, printre care diferite planuri de urbanism (PUZ, PUG), autorizații de construcție, număr de locuințe, autorizații existente, număr de locuițe final, număr de utilizatori, puteri necesare, etc, documente pe care trebuie să le obțină tot de la primărie. În cazul fericit în care le poate obține, va trebui să depună o cerere la distribuitor (Electrica, Enel, E.On sau CEZ, după caz). Distribuitorul are termen de 60 de zile să elaboreze un studiu de fezabilitate și un altul de 90 de zile pentru a trimite către ANRE cererea însoțită de studiul de fezabilitate. Ulterior informării ANRE, distribuitorul va transmite cetățeanului care se substituie autorității publice în termen de 90 de zile de la depunerea cererii rezultatele studiului de fezabilitate, un deviz al lucrărilor estimate și suma cu care va trebui să participe la proiect. Această sumă reiese din studiul de fezabilitate și este egală cu valoarea totală a investițiilor minus cea care reiese din studiul de fezabilitate ca investiție eficientă a distribuitorului.

Distribuitorii umflă devizele pentru a descuraja autoritățile/persoanele fizice

Investiția eficientă a distribuitorului este aceea pentru care valoarea actualizată netă (VAN) este mai mare ca zero, iar durata de recuperare a investiției (DRI) nu depășește 20 de ani și rata de rentabilitate a distribuitorului. Acesta poate fi explicația faptului că, la emiterea ATR (avizului tehnic de racordare), distribuitorii estimează o valoare a lucrărilor mult mai mare. Astfel, partea distribuitorului din respectiva investiție va fi mai mică, iar cea care trebuie suportată de autorități/persoane fizice mult mai mare. Costul mare al proiectelor de racordarea îi descurajează pe mulți să vină cu bani de acasă (doar o treime din ATR-urile emise sunt puse în executare), ceea ce micșorează și “investițiile eficiente” la care sunt obligate respectivele companii (Electrica, ENEL, E.On sau CEZ), potrivit legii.

O soluție cu costuri “colaterale”: înființarea unei firme și închirierea clădirii

Dacă dorește să mai evite așteptarea unei alte jumătăți de an (după ce în primă fază a mai așteptat alte câteva luni până a primit răspunsurile distribuitorilor și autorităților locale referitoare la ordinul celor 100 de metri), contribuabilul nostru persoană fizică mai are o soluție: să-și înființeze o firmă și să-și închirieze casa acesteia. Și astfel poate suporta tot costul extinderii de rețea, pentru că ordinul ANRE cu “suta de metri” se referă doar la persoane fizice și nu juridice. În cazul acesta o ia de la zero, depune o cerere de emitere aviz de racordare, după 30 de zile îl primește, firma sa angajează o firmă specializată care să-i elaboreze proiectul, obține autorizații pentru fiecare stâlp ca și cum ar construi o casă (locale, de construcție, de mediu, CNANDR etc). Distribuitorul îi avizează pozitiv proiectul (poate să nu o facă și să ceară refacerea acestuia - alte luni întârziere), după care se semnează două contracte (contractul între firma contribuabilului și distribuitor, și între distribuitor și firma angajată să implementeze proiectul) și se efectuează lucrarea. Aceasta este verificată de experții distribuitorului după care se semnează contract de furnizare și după minim 3 luni, contribuabilul ar putea să-și aprindă becurile în casă. Problemele lui însă de-abia acum apar, pentru că va trebui să se se descurce în hățișurile contabile aferente costurilor suportate de firmă cu racordarea. Instalația este cedată distribuitorului, deci nu poate fi vorba de nici o amortizare a activelor. Este doar un tarif de racordare, de o valoare mare e adevărat (cam 10.000 de lei pe suta de metri de extindere, dar poate ajunge la zeci de mii de euro dacă implică și un transformator), pe care ar face bine să și-l refactureze pe persoană fizică. Pentru că, pe de o parte, orice încheiere a contractului de închiriere sau orice închidere a firmei înainte de sfârșitul termenului de deductibilitate (25 de ani) implică recalculări de taxe și impozite achitate către ANAF. Pe de altă parte, începând de anul viitor, impozitul pe proprietăți în cazul celor închiriate firmelor va fi suportat de persoana fizică sau juridică care plătește utilitățile. Iar impozitul pe clădiri aplicat firmelor este mult mai mare decât cel aplicat persoanelor fizice.

Și pe întuneric și cu banii luați!

În concluzie, dacă o casă se poate construi și în șase luni, racordarea la rețea poate dura 3 luni (dacă rețeaua e la poartă), 3-6 luni (dacă e la sub 100 de metri de casă) sau peste 6 luni, în cazul în care rețeaua se află la peste 100 de metri de noua construcție. În acest ultim caz, poate dura ani buni, pentru că, în primă fază, nimeni, nici distribuitorul, nici firma contractată pentru realizarea proiectului, nici ANRE, nu-ți spune nimic, în a doua fază ți se comunică că nu se poate, fiind invocat ordinul celor 100 de metri, în a treia, autoritatea locală și distribuitorul trag de timp luni de zile, dacă nu cumva ani, în a patra distribuitorul umflă devizul pentru a descuraja utilizatorul, iar în a cincea vor umfla devizele firmele autorizate. Dacă optezi pentru rapiditate și-ți înființezi o firmă, nu mai umflă facturile numai distribuitorii și firmele autorizate, ci și autoritățile locale care vor percepe un impozit local mult mai ridicat, locuința fiind închiriată firmei. Din aceste tărăgănări și umflări de prețuri, toată lumea câștigă, mai puțin cetățeanul!

viewscnt

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Afla mai multe despre
curent
electric
retea
racordare
enel
electrica
cez
e.on
anre
100 metri
atr