În ultimii 30 de ani, a înregistrat o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și creștere economică mai rapide decât media UE, dar a fost ajutată de un cumul de factori, precum prăbușirea industriei de după 1989 și dezvoltarea energiei nucleare și a regenerabilelor.
România este prezentată într-o analiză publicată de The Guardian drept una dintre țările europene care au reușit să reducă masiv (-88%) emisiile de gaze cu efect de seră, iar în același interval, 1990 – 2023, să-și dubleze Produsul Intern Brut în termeni reali.
Un indicator folosit în articol este “intensitatea emisiilor”, adică nivelul de poluare raportat la valoarea produsă în economie, arată BiziDay.
Asta înseamnă că, pentru fiecare unitate de valoare economică produsă astăzi, România generează de aproape zece ori mai puține emisii decât în 1990.
În timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu, România s-a industrializat, dar a devenit și poluantă. Au fost înființate numeroase fabrici, iar acestea consumau mai multă energie decât puteau furniza centralele electrice. Astfel, țara s-a orientat către lignit de calitate inferioară și petrol pentru a menține fabricile în funcționare, arată The Guardian. În anii ’90, după căderea regimului comunist, economia industrială s-a prăbușit. Multe fabrici mari, energofage și poluante, s-au închis sau și-au redus drastic activitatea. Minele de lignit au fost închise, iar producția de energie din cărbune și păcură a scăzut puternic. Prima reducere majoră a emisiilor a fost, potrivit unuia dintre experții citați, consecința restructurării economice forțate, nu a unor politici de mediu deliberate.
Concret, este vorba despre faptul că liderii mondiali au început să conștientizeze faptul că emiisile de dioxid de carbon încălzeau planeta și trebuiau să scadă, dar și de faptul că țările în curs de dezvoltare meritau o șansă de creștere economică. Prin Protocolul de la Kyoto din 1997, primul acord global care a impus ținte obligatorii de reducere a emisiilor pentru statele industrializate, s-a stabilit ca progresul să fie măsurat raportat la anul 1990.
Pentru România, acest lucru este relevant deoarece 1990 surprinde o economie puternic industrializată și intens poluantă, bazată pe industrie grea și combustibili fosili ieftini. Prăbușirea economică din anii următori a dus automat la o scădere abruptă a emisiilor, astfel încât o parte semnificativă din reducerea de 75% raportată astăzi reflectă restructurarea post-comunistă, nu exclusiv politici climatice adoptate ulterior.
Aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, a impus norme mai stricte privind poluarea și a dus la închiderea fabricilor neprofitabile, subvenționate de stat. România a finalizat încă un reactor al centralei nucleară de la Cernavodă, care fusese pusă în funcțiune sub Ceaușescu, iar guvernul a introdus o schemă de certificate verzi pentru a finanța energiile regenerabile. În cei 17 ani de după căderea regimul comunist, intensitatea emisiilor de carbon din sectorul energetic – CO2 emis per kWh de electricitate generat – a scăzut cu 9,2%. În următorii 17 ani, scăderea a fost de 52%.
De asemenea, în România au fost dezvoltate mai multe parcuri eoliene și fotovoltaice. The Guardian dă exemplu unui parc fotovoltaic care se dezvoltă în apropiere de București, cel mai mare din Europa, despre care publicația britanică scrie că nu va deține mult acest titlu deoarece, în nord-vestul României, autoritățile au aprobat construirea unui alt parc, cu o putere instalată de 1 GW.
În acești ani au fost dezvoltate parcuri eoliene mari, inclusiv unul care a fost, pentru o perioadă, cel mai mare din Europa. Producția nucleară de la Cernavodă a devenit un pilon important al sistemului energetic. În prezent, sunt în construcție sau autorizare proiecte solare de mari dimensiuni, inclusiv un parc de 760 MW în sudul țării și unul de 1 GW în nord-vest. Prima scădere a emisiilor din România a fost ”un eveniment istoric, nu o decarbonizare activă, bazată pe politici. Dar a continuat, din fericire, pentru că România a aderat la UE”, a declarat Ioana-Maria Petrescu, fost ministru de Finanțe al României, pentru The Guardian.
Schimbările nu au vizat doar energia. Economia României s-a transformat treptat dintr-una bazată pe industrie grea într-una dominată mai mult de servicii, care consumă mai puțină energie pe unitatea de valoare produsă. În agricultură, efectivele de animale au scăzut, iar unele terenuri abandonate s-au reîmpădurit. Datele oficiale citate arată că suprafețele forestiere au absorbit cu 77% mai mult carbon decât în trecut.
Articolul arată însă că această transformare a României a avut costuri sociale ridicate. În multe zone miniere și industriale, pierderea locurilor de muncă a dus la depopulare și la migrație externă masivă. Comunități întregi au fost afectate de închiderea fabricilor și minelor, iar beneficiile creșterii economice nu au fost distribuite uniform. În același timp, direcția viitoare nu este lipsită de controverse, arată The Guardian. România dezvoltă noi proiecte de exploatare a gazelor naturale, inclusiv Neptun Deep în Marea Neagră, și transformă unele foste centrale pe cărbune în centrale pe gaz. Unele organizații de mediu avertizează că investițiile în gaz ar putea deveni neviabile economic în următorii ani, în contextul politicilor climatice europene. Datele preliminare pentru 2024 arată și o ușoară creștere a emisiilor.
The Guardian scrie că dacă țările industrializate și-ar putea decupla economia de poluare la fel de repede ca România – fără consecințe sociale – lupta pentru stoparea schimbărilor climatice ar putea să nu fie de lipsită de speranță. Zeci de țări și-au decuplat complet economiile de emisii, chiar și ținând cont de poluarea cu bunuri importate, iar multe altele au reușit să se îmbogățească în timp ce emisiile cresc într-un ritm mai lent, ceea ce oamenii de știință numesc decuplare relativă.
O analiză realizată de Unitatea de Informații pentru Energie și Clima (ECIU) luna trecută a constatat că țările care reprezintă 92% din economia mondială au atins una dintre aceste etape importante.
Totuși, ritmul schimbării este încă lent, arată publicația britanică. În 2023, un studiu realizat pe 36 de țări bogate a constatat că 11 au rupt complet legătura dintre PIB și emisiile de CO2, dar niciuna nu a făcut-o suficient de repede pentru a-și respecta partea din obiectivul Acordului de la Paris.
