Ministerul Mediului a elaborat recent un proiect de lege care transpune în legislația națională o Directivă europeană adoptată în decembrie 2016, care înăsprește semnificativ țintele naționale de reducere a emisiilor de anumiți poluanți atmosferici. În urmă cu un an, Guvernul își punea problema de a cere Curții de Justiție a Uniunii Europene anularea Directivei, cu argumentul că ar fi fost adoptată abuziv, fără a se ține cont de interesele altor state, precum România, a căror industrie ar urma să fie afectată grav de măsurile foarte costisitoare impuse de actul normativ comunitar.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Demersul, la care s-a renunțat în cele din urmă, ar fi fost o premieră pentru România, după 10 ani de la aderarea la UE, perioadă în care statul român și-a consolidat o imagine de actor politic mai degrabă pasiv la nivelul instituțiilor europene.
Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici impune ținte extrem de dure în privința reducerii emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie, ceea ce ar însemna creșteri importante de costuri pentru industriile cu emisii semnificative de astfel de substanțe, reprezentând investiții necesare pentru conformarea la noile reguli mai exigente. În Directivă sunt fixate două ținte procentuale de reducere a emisiilor la nivelul UE și al fiecărui stat membru, una pentru perioada 2020-2029 și alta, superioară, pentru 2030.
"În vederea reducerii emisiilor din surse antropice, programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să ia în considerare măsuri aplicabile tuturor sectoarelor relevante, inclusiv agricultura, energia, industria, transportul rutier, transportul pe căi navigabile interioare, încălzirea locuințelor și utilizarea motoarelor cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră și a solvenților. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a decide cu privire la măsurile care trebuie adoptate pentru a respecta angajamentele de reducere a emisiilor prevăzute în prezenta directivă", se arată în actul normativ european.
Statele membre trebuie să transpună Directiva în legislațiile lor naționale până la 30 iunie 2018.
Actul normativ prevede ca ținte pentru România reducerea, față de anul de referință 2005, cu 77% în perioada 2020-2029 și cu 88% după 2030 a emisiilor de dioxid de sulf (generate de încălzire, electricitate și industria alimentară), cu 45% și 60% a celor de oxizi de azot (generate în principal de transportul rutier și de centralele electrice), cu 25% și 45% a celor de compuși organici volatili nemetanici (emise de solvenții din produse și industrie, de vehiculele rutiere, de încălzirea gospodăriilor și de producerea de energie electrică), cu 13% și 25% a celor de amoniac (emise de îngrășăminte și de fermele de animale), respectiv cu 28% și 58% a emisiilor de particule fine în suspensie (generate de arderea cărbunelui și a lemnului, transportul rutier, uzinele și centralele electrice).
Directiva a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene pe 17 decembrie 2016. La circa o lună distanță, în ședința din 27 ianuarie 2017, Guvernul a dezbătut o notă privind acțiunea în anulare a Directivei (UE) 2016/2284, în care Ministerul Mediului a prezentat potențialele efecte negative ale acesteia asupra industriei românești. Cinci ministere au fost notificate aparte în această privință, respectiv ministerele Energiei, Economiei, Agriculturii, Transporturilor și Dezvoltării, după cum Profit.ro a scris în exclusivitate la acel moment.
"Aceste cinci ministere trebuie să analizeze și să decidă o eventuală declanșare a unei acțiuni în anulare a Directivei (UE) 2016/2284 la Curtea de Justiție a Uniunii Europene", au declarat atunci, pentru Profit.ro, surse guvernamentale, precizând că speța se afla încă în studiu și că la acel moment nu fusese luată nici o decizie.
Proiectul de Directivă a fost inițiat în timpul președinției olandeze a Consiliului Europei, iar acordul Consiliului și Parlamentului European asupra conținutului acesteia a fost obținut în ultima zi în care Olanda a deținut această prerogativă, 30 iunie 2016.
"Olanda, care este foarte ambițioasă în privința măsurilor de protecție a mediului, a ținut neapărat ca acordul asupra textului Directivei să fie obținut în mandatul său la președinția UE. Directiva a fost adoptată abuziv, fără a se ține cont de interesele altor state, precum România, a căror industrie ar fi afectată negativ în mod semnificativ de prevederile acestui act normativ, care impune măsuri foarte costisitoare", mai precizau sursele guvernamentale.
Executivul ar fi avut timp să conteste Directiva la Curtea de Justiție a Uniunii Europene până pe 17 februarie 2017, însă în cele din urmă n-a mai făcut-o. Acum, recent, Ministerul Mediului a elaborat un proiect de lege pentru transpunerea acesteia în legislația națională.
Proiectul preia și așa-numitele "mecanisme de flexibilitate" prevăzute de Directivă, respectiv derogările temporare, acordate în condiții speciale, de care pot beneficia statele membre în ceea ce privește încadrarea în țintele de reducere a poluării decise la nivel european.
Astfel, se stipulează că va fi tolerată timp de 3 ani neîncadrarea în ținte "în situația în care nerespectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor pentru poluanții relevanți rezultă dintr-o întrerupere bruscă și excepțională sau din pierderea capacității în sistemul de furnizare sau producție a energiei și/sau căldurii care nu ar fi putut fi prevăzută în mod rezonabil și dacă se îndeplinesc următoarele condiții", cum ar fi aceea de a se demonstra că "aplicarea unor măsuri și politici suplimentare ar genera costuri disproporționate, ar periclita în mod substanțial securitatea energetică națională sau ar prezenta un risc considerabil de insuficiență energetică pentru o parte semnificativă a populației".
Potrivit unui document recent al companiei, înăsprirea unor norme de mediu la nivel european riscă să oblige Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din România, să oprească 1 an, pentru retehnologizare, grupuri energetice cu o putere instalată însumată de până la 1.500 MW, reprezentând aproape jumătate din puterea instalată totală a Complexului, cifrată la 3.240 MW, ceea ce ar avea un impact "substanțial" asupra sistemului energetic național. Este vorba despre o altă reglementare europeană, din 2017, respectiv o Decizie de punere în aplicare privind cele mai bune tehnici disponibile pentru instalațiile de ardere de dimensiuni mari, în temeiul Directivei europene privind emisiile industriale.
