Incapacitatea de plată a importatorului de produse petroliere Petrolexportimport, intrat direct în faliment, la propria cerere, în toamna anului trecut, este indicată, într-un document analizat de Profit.ro, ca fiind generată de faptul că Ministerul Finanțelor i-a impus la plată un credit pe care l-a contractat însă în numele actualului OMV Petrom, aceasta fiind soluția la acel moment găsită chiar de stat. Profit.ro a mai relatat acest caz în primăvara anului 2016, atenționând atunci că "stafia importurilor de țiței pe datorie din anii ’90" provoacă Petrolexportimport mari pierderi.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
În perioada regimului comunist, compania era cel mai mare jucător prin intermediul căruia erau derulate afacerile cu petrol. Până în 1997, Petrolexportimport a deținut monopolul importului de țiței și exportului de produse petroliere pentru sistemul de rafinare din România.
Acum, însă, compania a intrat în faliment fără a parcurge o procedură de insolvență, iar situația este explicată prin același caz, definit drept un "context policito-economic", obligarea companiei de catre Ministerul Finanelor la plata unei sume totale de 110,5 milioane lei fiind indicată ca sursă principală a incapacității de plată.
"Pentru perioada aprilie 1996 – martie 1997, în vederea aducerii la îndeplinire a Programului Energetic Național, era necesară asigurarea unui import de țiței de minim 9 milioane de tone, valorând la momentul respectiv aproximativ 112.000.000 dolari. În vederea finanțării importurilor, Chemical Bank a formulat o ofertă către societatea Rafirom de acordare a unui credit extern în valoarea de 200.000.000 de dolari, garantat de către Ministerul Finanțelor. Oferta a fost preluată de către Compania Română de Petrol (ce urma să devină Petrom și ulterior privatizării, OMV Petrom ) și a fost negociată cu Chase Manhattan Bank (succesoarea Chemical Bank).
Având în vedere că, la momentul negocierilor, Compania Română de Petrol era angajată în litigii cu privire la înființarea sa din partea unor societăți concurente, banca finanțatoare a solicitat nominalizarea unui alt agent economic care să preia creditul până la soluționarea litigiilor. Astfel, în vederea ducerii la îndeplinire a Programului energetic național de la acea vreme, prin H.G. 907/1996 s-a dispus înlocuirea Companiei Române de Petrol cu
Petrolexportimport, ce a fost autorizată să contracteze creditul", este relatat într-un document oficial.
La 9 ianuarie 1997, între Petrolexportimport, în calitate de comisionar, și Compania Română de Petrol, în calitate de comitent, a fost încheiat Contractul de Comerț Exterior având că obiect derularea operațiunilor de import de țiței în nume propriu și pe seama CRP. Totodată, la 30 ianuarie 1997, între societatea debitoare și Ministerul Finanțelor a fost încheiată Convenția prin care s-a stabilit ca ministerul să garanteze 100% linia de credit în sistem revolving în valoareade 200 milioane dolari în favoarea Chase Manhattan, autorizând Petrolexportimport să contracteze creditul facilitate. Drept urmare, la 4 februarie 1997 a fost încheiat contractul privind facilitate de emitere acreditive revolving, Petrolexportimport având calitate de împrumutat, iar Ministerul Finanțelor Publice, care acționa în numele statului, calitate de garant.
"În ceea ce privește țițeiul importat în baza împrumutului, beneficiar al acestuia este Compania Română de Petrol și rafinăriile prelucrătoare, ce aveau obligația solidară de a achita în întregime și la termen costul Facilității de credit și a oricăror penalități, dobânzi și daune, în caz de nerespectare a clauzelor convenite. Astfel, între Petrolexportimport, în calitate de creditor și CRP în solidar cu mai multe rafinării prelucrătoare din subordine, în calitate de beneficiar-debitor, a fost semnat Acordul ce stipula condițiile derulării Facilității de acreditive revolving, respectiv achitarea în întregime a împrumutului extern.
Ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către și a rafinariilor din subordine, Ministerul Finanțelor a achitat, în calitate de garant toate sumele restante. În vederea recuperării sumelor avansate, ce depășeau 69 de milioane de dolari, prin O.U.G. 249/2000, Guvernul a dispus constituirea Fondului special pentru produse petroliere livrate, fondurile urmând a fi obținute de la producători prin aplicarea taxei de 0,01 dolari/litru. Prin chiar textul ordonanței de urgență se arată că fosta CRP a acumulat datorii către mai mulți agenți economici, printre care și Petrolexportimport, acestea urmând a fi stinse integral prin Fondul special pentru produse petroliere livrate. Mai mult de atât, prin Legea nr. 555/2004, Societatea Națională a Petrolului Petrom (fosta Companie Română de Petrol) a fost scutită de plata tuturor sumelor neacoperite prin Fondul special pentru produse petroliere livrate", arată sursa citată.
În acest context, Ministerul Finanțelor a emis înscrisuri prin care imputa Petrolexportimport 110,49 milioane lei, reprezentând majorări pentru neplata debitului din ratele de capital și dobânzi aferente acestuia, că urmare a achitării de către Ministerul Finanțelor a sumei de 69 milioane dolari către Chase Manhattan, sumă ce reprezenta obligație de plată a Companiei Române de Petrol și de care a fost scutită prin instituirea fondului special, și 46.350,24 lei reprezentând penalități datorate pentru neplata comisionului datorat la Fondul de Risc, comision în cuantum de 400.000 dolari (0,2% din valoarea garanției de 200.000.000 dolari), sumă ce reprezenta obligație de plată tot a Companiei Române de Petrol.
"Cu toate că principalul beneficiar al liniei de credit și implicit a importurilor de țiței a fost Compania Română de Petrol, iar datoria reprezentând creditul principal a fost acoperită în totalitate prin O.U.G. 249/2000 și ulterior prin Legea nr. 555/2004, majorările și penalitățile au fost imputate Petrolexportimport. Ulterior introducerii de acțiuni în instanță, Curtea de Apel București a reținut că datoriile aparțin fostei Companii Române de Petrol. Prin Decizia irevocabilă, ca urmare a recursului formulat de Ministerul Finanțelor, ICCJ a casat sentința Curții de Apel și a respins acțiunea formulată de Petrolexportimport
Astfel, întreagă suma indicată anterior a fost impusă în sarcina debitoarei, nivelul datoriilor și implicit al pierderilor cumulate și înregistrate în contabilitate fiind pe întreagă perioadă într-un trend ascendent, fapt ce a dus la nașterea stării de insolvență a societății", se mai arată în document.
Compania a fost privatizată în anul 2000 și este controlată în prezent indirect de către omul de afaceri Alexandru Popescu, prin intermediul firmei Laird Resources Ltd., care deține peste 76% din acțiunile Petrolexportimport. Alexandru Popescu, în vârstă de 31 de ani, a moștenit business-ul de la tatăl său, Ovidiu Popescu, decedat în anul 2011.
În perioada regimului comunist, compania era cel mai mare jucător prin intermediul căruia erau derulate afacerile cu petrol.
Compania a fost înființată în anul 1948, având ca principal obiect de activitate exportul petrolului și al tuturor derivatelor petrolifere. La 1 ianuarie 1991 a fost transformată în societate pe acțiuni, fiind principalul agent de comerț exterior în domeniul importului de petrol și exportului produselor petroliere pentru sistemul de rafinare românesc.
Până în 1997, Petrolexportimport a deținut monopolul importului de țiței și exportului de produse petroliere pentru sistemul de rafinare din România.
La 9 mai 2000, societatea a fost complet privatizată. Până în prezent, Petrolexportimport a importat și comercializat produse petroliere, petrochimice și aditivi pentru rafinăriile românești, precum și pentru alți clienți interni, printr-o rețea de distribuție.
În timp, însă, afacerile companiei s-au prăbușit, de la 521,2 milioane lei în 2001 la doar 54.698 lei în 2017. În acel an, pierderea a fost de 3,6 milioane lei, la jumătate față de anul precedent, dar datoriile totale au urcat la 184,7 milioane lei.
