Asta pentru respectarea noului Cod de Guvernanță Corporativă al Bursei de Valori București (Codul BVB).
Pe lângă alte modificări, Directoratul OMV Petrom a propus și ″preluarea în Regulile Interne ale Consiliului de Supraveghere a competențelor Consiliului de Supraveghere de a aproba anumite categorii de tranzacții, operațiuni sau acte juridice, incluse în prezent în Regulile Directoratului″.
Grupul austriac OMV deține 51,1568% din capitalul OMV Petrom. Statul român, prin Ministerul Energiei, este cel mai mare acționar minoritar individual, cu o deținere de 20,698%.
Din această postură, Ministerul Energiei are 3 reprezentanți propuși în Consiliul de Supraveghere, dintr-un total de 9.
OMV Petrom a propus ca Regulile Interne ale Consiliului de Supraveghere să includă și următoarea prevedere:
″Conducerea Societății revine exclusiv Directoratului, care desfășoară actele necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al Societății. Cu toate acestea, pentru următoarele hotărâri, tranzacții și măsuri, Directoratul necesită aprobarea Consiliului de Supraveghere sau a unui comitet înființat și autorizat în mod corespunzător de către acesta.
Cerința obținerii acestei aprobări se aplică atât hotărârilor, tranzacțiilor și măsurilor Societății cât și celor ale societăților din Grup (sub rezerva obligațiilor contractuale față de co-acționari sau parteneri în asocieri în participațiune, caz în care Președintele Consiliului de Supraveghere va fi informat cu privire la aceasta dacă și în măsura în care este posibil, fără întârzieri nejustificate, înainte de luarea deciziei sau înainte ca tranzacția sau măsura este decisă), dacă nu se stabilește altfel.
Dacă o aprobare (cu excepția aprobărilor de proiecte) nu este utilizată în termen de 18 luni de la acordare, implementarea sa este permisă numai dacă temeiul pentru decizia respectivă nu s-a modificat în aspectele esențiale. În orice situație, aprobările neutilizate vor expira la 36 de luni de la acordare.
Aprobarea unui proiect expiră dacă implementarea respectivului proiect nu a început în decurs de 18 luni de la aprobarea acestuia. În acest caz, trebuie să se introducă o nouă cerere de aprobare către Consiliul de Supraveghere, în afară de cazul în care aprobarea nu stipulează altfel.
Aspectele pentru care Directoratul trebuie să obțină aprobarea Consiliului de Supraveghere sunt:
(...)
20. Încheierea de contracte de cumpărare și vânzare de petrol și gaze naturale, precum și de contracte de acoperire a riscurilor legate de prețul mărfurilor (cu excepția cazului în care se încadrează la orice alt punct al articolului 1 alin. (4) nr. 1.- 19), în fiecare caz excluzând tranzacțiile intra-Grup, indiferent de durată, cu o obligație neactualizată în valoare de peste 1.000 milioane de euro (pe durata contractului pentru contractele pe durată determinată sau până la prima posibilitate de denunțare unilaterală pentru contractele pe durată nelimitată). Pentru tranzacțiile intra-Grup, se va aplica Politica privind Tranzacțiile cu Părțile Afiliate″.
Potrivit informațiilor Profit.ro, acest prag de 1 miliard de euro al valorii vânzărilor de țiței și gaze pentru care șefii executivi ai OMV Petrom au nevoie de aprobarea Board-ul companiei este în vigoare și în momentul de față, spre nemulțumirea statului român, care ar dori reducerea sa semnificativă, o variantă alternativă luată în calcul de Ministerul Energiei fiind 100 de milioane de euro.
OMV Petrom a început deja să vândă în avans din cota sa de 50% din producția viitoare de gaze naturale a celui mai mare zăcământ offshore din Marea Neagră românească, Neptun Deep, la care este partener de concesiune cu compania de stat Romgaz, după cum a relatat Profit.ro aici și aici.
În plus, OMV Petrom și acționarul său majoritar austriac vor eliminarea din legislația primară a prevederii potrivit căreia statul român are preemțiune la cumpărare în privința cantităților prevăzute de contractele bilaterale de vânzare încheiate de producătorii de gaze naturale offshore.
Legea offshore prevede că, ″În vederea protejării siguranței energetice a României, contractele bilaterale de tranzacționare a cantităților de gaze exploatate din perimetrele reglementate de prezenta lege (offshore – n.r.) vor fi notificate, pentru monitorizare, Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei cel târziu înainte de data intrării în vigoare a acestora. Cantitățile comercializate prin contractele menționate (...) vor fi oferite în prealabil spre vânzare, cu prioritate, statului român, prin Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, denumită în continuare ANRSPS. ANRSPS va accepta sau refuza oferta în termen de 7 zile de la recepția acestei oferte, absența unui răspuns echivalând cu un refuz al ofertei. În caz de refuz, titularii acordurilor au dreptul să continue cu vânzarea acestor cantități către terți. În situația în care cantitățile oferite prioritar către ANRSPS sunt comercializate către terți, prețul de vânzare al gazelor naturale nu va fi mai mic decât prețul oferit către ANRSPS″.
Un alt alineat stipulează că, ″Prin excepție (...), Guvernul, prin hotărâre, la propunerea Ministerului Energiei, poate introduce restricții temporare de preț și vânzare pentru cantitățile necesare în vederea asigurării consumului clienților casnici și producătorilor de energie termică destinată populației, precum și a celor necesare îndeplinirii obligațiilor subsumate mecanismelor europene de solidaritate prevăzute de reglementările europene″, cu precizarea că ″Aceste măsuri vor fi limitate în timp și scop și se vor aplica în mod proporțional cantităților totale de gaze naturale de producție internă″.
Pe circuitul parlamentar există și un proiect de modificare a Legii offshore inițiat de mai mulți deputați neafiliați, care înăsprește semnificativ fiscalitatea impusă producătorilor de gaze naturale din Marea Neagră și le limitează libertatea de vânzare a volumelor offshore extrase.
