Interesul oamenilor de a deveni prosumatori este în creștere, inclusiv pentru cei care locuiesc la bloc. Acoperișul blocurilor este folosit cu succes în alte țări pentru alimentarea cu electricitate a locatarilor, însă, în România, acest lucru se poate face doar pentru spațiile comune, precum iluminatul scării și funcționarea liftului. Aceasta deoarece nu există în legislație prevederi prin care energia produsă pe acoperișul comun să poată fi folosită și în apartamentele oamenilor.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Pe acoperișul blocurilor din România, s-ar putea monta sisteme fotovoltaice cu capacități între 5 și 20 de kW, a afirmat, pentru HotNews.ro, Dan Pîrșan, președintele Asociației Prosumatorilor și Comunităților de Energie din România (APCE).
Ca să înțelegem mai bine, un sistem de 5 kW este unul de dimensiuni medii pentru un loc de consum.
Costurile unui astfel de sistem pot varia între 750 și 900 de euro pe kW, în funcție de materialele alese și de geometria acoperișului.
„La un acoperiș de 100 de metri pătrați, cred ca se poate monta un sistem cu o putere de 6-7 kW. Dar, la aceasta oră, din punctul meu de vedere sunt doar bani aruncați. Atata timp cat doar sub 10% poate fi consumat realmente, adică doar pentru ascensor, dacă există, și pentru iluminat interior și exterior, adică mai nimic. Energia va fi doar o linie de credit anuală pentru furnizorii de electricitate, în loc sa fie de real folos pentru locatari”, spune el.
Aceasta deoarece restul energiei produse nu poate fi consumată în apartamentele oamenilor și este injectată în rețea.
Din acest motiv, în România sunt mai puțin de 50 de blocuri care și-au montat astfel de sisteme pe acoperiș.
Cum poate ajunge energia să fie consumată și în apartamente?
Pentru acest lucru este nevoie de schimbarea legislației și introducerea unui așa-numit Virtual Net Metering, cum se procedează și în alte țări, mai spune Pîrșan.
Pe înțelesul tuturor, furnizorul respectivei clădiri compensează energia livrată în rețea de panourile de pe acoperiș cu consumul fiecărui locatar.
„Fără Virtual Net Metering, este imposibil de cuantificat câți consumatori folosesc - și cât - o energie produsă de la soare pe un acoperiș comun fără o dublă contorizare.
Dar mai există o soluție: dacă locatarii aleg ca furnizor sau se înscriu ca și consumatori la o comunitate de energie. Ei pot pune la comun energia produsă de panourile montate pe acoperișul blocului în respectiva comunitate și pot beneficia toți locatarii de tarife reduse la energia electrică cu până la 62% fiecare. Adică enorm.
Aceasta ar putea fi o explicație despre reziliența în a se da o legislație clară și susținută comunităților de energie în România. O bună felie de tort ar dispărea din portofoliul producătorilor și furnizorilor de energie”, consideră Pîrșan.
În acest moment, nu există în legislația românească nicio mențiune legată de comunitățile de energie.
Aceasta deși în toată Europa au apărut peste 9.000 de comunități de energie, care au atras peste 4% din populația Europei.
„Nefiind orientate către profit, aceste comunități au oferit prețuri chiar și cu 62% mai mici față de prețurile furnizorilor tradiționali.
Aceste comunități de energie vor fi noul mod de organizare a prosumatorilor și nimic nu ne va opri să folosim energia noastră în comunități delimitate zonal mai mari sau mai mici. Sistemul național va trebui să se reformeze, este foarte clar”, susține reprezentantul prosumatorilor.
Comunitățile de energie ar putea reforma total piața de energie
Și specialiștii din ANRE au arătat necesitatea acestor modificări legislative.
Viorel Alicuș, director în cadrul Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE), admite că este foarte importantă această trecere de la prosumatorul care strict evacuează energie în rețea la prosumatorul care se poate compensa cu alți prosumatori sau se poate compensa el însuși dacă are mai multe puncte de consum.
„Practica în Europa este să se facă tranzacții de acest tip între prosumatori sau comunități de energie în spatele postului de transformare, adică între cei 10-15-20 de prosumatori și consumatorii din zonă”, spunea Alicuș, la finalul anului trecut, într-o conferință pe tema prosumatorilor.
El a arătat că Portugalia este cea mai avansată țară din acest punct de vedere, însă cel mai bun model pentru noi ar putea fi Grecia, care a reușit în ultimii cinci ani să pună pe picioare aproape 1.000 de astfel de comunități.
„Există anumite stimulente, dar trebuie introduse prin lege. Acolo tarifele de distribuție a energiei în cadrul comunității nu există, ceea ce duce evident la ieftinirea energiei. E necesar să fie modificat cadrul legal pentru acordarea acestor stimulente”, a susținut Alicuș.
Practic, este vorba de o reorganizare totală a pieței de energie așa cum o știm acum, când toată lumea plătește tarife de distribuție celor care dețin rețeaua la care se branșează.
În acest moment, în România există peste 120.000 de prosumatori, cu o capacitate instalată de aproximativ 1.500 de MW, mai mult decât cele două reactoare nucleare de la Cernavodă, care au 1.400 de MW în total.
Ca să ne facem o idee despre amploarea fenomenului, la începutul anului 2023 existau doar 44.000 de prosumatori, cu o capacitate instalată de 478 de MW.
