″(...) mandatarea unor entități să deruleze operațiuni în numele și în contul statului este un tipar legislativ consacrat - de exemplu, Exim Banca Românească (Legea nr. 96/2000), Fondul Național de Garantare a Creditelor pentrru IMM (OUG nr. 60/2009 și OUG nr. 110/2017), Fondul Român de Contragarantare, Fondul de Garantare a Creditului Rural, Ministerul Finanțelor prin fondul de rise (OUG nr. 64/2007) - creanțele rezultate având, în toate cazurile, aceeași natură de creanțe bugetare ale statului și același regim de recuperare″, se arată în expunerea de motive.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
De ce este important Dacă va fi adoptat și va intra în vigoare în forma actuală, proiectul ar permite, de exemplu, combinatului siderurgic Liberty Galați și subsidiarei sale Liberty Tubular Products Galați, aflate în concordat preventiv, să scape de datorii garantate însumate de circa 1,4 miliarde lei, reprezentând finanțări acordate în numele și în contul statului de Exim Banca Românească a Ministerului Finanțelor, fosta EximBank, proporțional cu valoarea activelor pe care le-ar da în plată. Ulterior, activele preluate vor putea fi date în concesiune de către stat.
De asemenea interesant O altă beneficiară potențială este compania energetică de stat Electrocentrale Craiova, aflată în insolvență, asupra căreia Exim Banca Românească deține, tot în numele și în contul statului, o creanță garantată de peste 257 milioane lei.
Mai este important Banca de stat mai are o creanță garantată în numele și în contul statului, de aproape 1,4 miliarde lei, asupra GSP Offshore, principala companie din grupul omonim de servicii maritime integrate pentru industria de țiței și gaze, controlat de omul de afaceri constănțean Gabriel Comănescu, aflată în insolvență din iulie 2025.
Draftul își propune să completeze ordonanța de urgență din 2019 prin care a fost creată posibilitatea legală de a se șterge datoriile bugetare ale producătorilor de energie electrică considerați vitali pentru siguranța sistemului energetic național și care se confruntau cu probleme financiare, precum fostul Complex Energetic Hunedoara sau CET Palas Constanța, prin darea în plată a activelor acestora către Ministerul Energiei.
OUG-ul a mai fost completat în 2020, pentru a acoperi și activele funcționale industriale și a se permite salvarea în același mod și a platformei fostului Combinat de Oțeluri Speciale (COS) Târgoviște.
De altfel, inițiatorii proiectului depus la Senat la finalul lunii septembrie, toți de la PSD, în frunte cu vicepremierul și ministrul de Interne Marian Neacșu, susțin că acesta nu face decât să clarifice modul de aplicare a OUG din 2019 aflată în vigoare: ″(...) dispozițiile au caracter de clarificare, iar nu de extindere a domeniului de aplicare, și nu creează drepturi noi″.
Proiectul mai introduce o prevedere ce stipulează că, în cazul garanțiilor reale constituite în favoarea statului, bunurile trec în proprietate publică libere de sarcini.
″La data semnării procesului verbal (de predare-preluare, prin care activele trec în proprietatea publică a statului – n.r.) (...), sarcinile constituite în favoarea statului, indiferent de instituția care reprezintă statul, încetează de drept, proporțional cu valoarea bunurilor trecute în proprietatea publică a statului.
Pentru partea de creanță rămasă nestinsă, creditorul își păstrează drepturile de recuperare potrivit legii. Dispozițiile prezentului alineat nu aduc atingere obligației de a obține acordul scris al celorlalți creditori (...). Radierea din cartea funciară și din Registrul Național de Publicitate Mobiliară se efectuează în baza procesului-verbal, fără alte formalități″, mai scrie în draft.
În avizul favorabil cu observații al Consiliului Economic și Social (CES) se atrage atenția că proiectul permite stingerea unor creanțe rezultate din operațiuni derulate în numele și în contul statului exclusiv la cererea operatorilor economici debitori, fără ca textul să reglementeze în mod expres rolul și acordul entității mandatate care efectuează recuperarea creanței.
″În cazul creanțelor provenite din programe de garantare sau finanțare susținute de stat, această omisiune poate genera incertitudine cu privire la participarea creditorului recuperator la procedura de stingere, la modalitatea de valorificare a activelor transferate și la protecția garanțiilor concurente constituite în favoarea altor creditori. Pentru claritate și pentru protejarea intereselor creditorilor implicați în recuperare, considerăm oportună introducerea unei prevederi care să stabilească expres că (...) procedura de stingere se realizează cu participarea și acordul entității mandatate care administrează sau recuperează creanța în numele statului, precum și al băncilor comerciale implicate.
Totodată, extinderea mecanismului de stingere (...) nu reglementează situația în care instituția de credit (banca comercială) deține simultan o creanță proprie împotriva debitorului, garanții asupra activelor acestuia (ipoteca legală/convențională) și obligații de recuperare atât a creanței proprii, cât și a creanței statului rezultate din executarea garanției acordate în numele și în contul statului.
În aceste cazuri, stingerea creanței la cererea operatorului economic, prin transferul activelor către stat, poate afecta drepturile creditorului finanțator și mecanismele de recuperare aflate în derulare, fără ca actul nomativ să stabilească rolul băncii, protecția garanțiilor acesteia, raportul dintre creanța statului și creanța proprie a finanțatorului ori modalitatea în care banca comercială își îndeplinește obligațiile legale și/sau contractuale față de garant.
(Proiectul – n.r.) nu reglementează efectele concrete asupra creditorilor care: (i) dețin creanțe proprii împotriva debitorului; (ii) au ipoteci asupra acelorași active; (iii) recuperează în paralel și creanța statului în baza unui mandat legal sau convențional. Astfel, propunerea legislativă tratează exclusiv raportul dintre stat și debitor, fără a aborda situația specifică a finanțărilor garantate. Transferul activelor în proprietatea publică a statului conduce la ieșirea acestora din patrimoniul debitorului, însă, în practică, aceleași active reprezintă frecvent obiectul ipotecii constituite în favoarea băncii, principala sursă de recuperare a creditului negarantat de stat ori suportul economic al afacerii debitorului.
Deși acordul creditorilor este formal necesar (...), propunerea legislativă nu stabilește condițiile în care creditorul poate refuza acordul, criteriile de evaluare a prejudiciului suferit de creditor ori consecințele refuzului. Acordul ar trebui exprimat anterior aprobării operațiunii și semnării procesului-verbal de predare-preluare, iar lipsa acordului creditorului afectat ar trebui să împiedice includerea în transfer a bunurilor grevate în favoarea acestuia.
Inițiativa legislativă ar trebui să precizeze și posibilitatea fomulării unor obiecții asupra evaluării, asupra activelor incluse și asupra modului de alocare a valorii acestora. În situația în care aceeași instituție de credit are atât calitatea de creditor în nume propriu, cât și atribuții de recuperare a creanței statului, legea ar trebui să reglementeze distinct exercitarea celor două calități. Acordul exprimat în legătură cu modalitatea de stingere a creanței statului nu ar trebui considerat, prin el însuși, acord pentm afectarea creanței proprii sau pentru radierea garanțiilor constituite în favoarea băncii″, se menționează în aviz.
După cum a relatat Profit.ro, Marian Neacșu a mai inițiat un proiect de lege, care stipulează că statul român va putea interveni patrimonial, în condiții de piață, în domenii strategice, pentru menținerea în funcțiune a capacităților economice și industriale cu relevanță sistemică pentru economia națională, respectiv prin dobândirea activelor acestor societăți, cu posibilitatea stingerii creanțelor statului prin transferul de active.
″Necesitatea a fost identificată în raport cu situații în care operatori economici din sectoare industriale și energetice esențiale se află în dificultate financiară, iar instrumentele juridice de care statul dispune în prezent nu permit nici prevenirea pierderii capacității de producție, nici recuperarea creanțelor deținute″, se arată în expunerea de motive.
Conform proiectului, atunci când valoarea activului depășește cuantumul creanțelor, operațiunea este o vânzare-cumpărare cu plata parțială prin compensare cu creanțele deținute, diferența fiind achitată de stat cu titlu de preț. Astfel, statul nu suportă o diferență în calitate de creditor, ci achită, în calitate de cumpărător, prețul părții din activ care excedează creanța sa.
Activele se preiau, ca regulă, în proprietatea privată a statului, iar trecerea în proprietatea publică va fi excepția, justificată de uz sau interes public și dispusă prin hotărâre a Guvernului. Soluția este inversă celei prevăzute de OUG din 2019, unde proprietatea publică este regula, fapt care ar face imposibilă orice valorificare ulterioară și ar contrazice caracterul de piață al intervenției.
Titularul dreptului de administrare este desemnat prin însăși hotărârea de declarare, astfel încât activul nu rămâne în niciun moment fără administrator. Proiectul prevede că statul dobândește, iar operarea se realizează printr-o societate la care statul deține integralitatea capitalului social sau controlul, căreia activul îi este adus ca aport.























