Pacienții care suferă de cancer sau de alte boli grave realizează rareori că soarta lor poate depinde de înțelegeri secrete privind prețurile de decontare încheiate între reprezentanții statelor și cei ai companiilor farmaceutice. O investigație publicată săptămâna aceasta de Investigate-europe.eu, la care s-a lucrat opt luni, dezvăluie mecanismul prin care se formează prețurile de decontare pentru medicamentele inovative în statele membre ale Uniunii Europene și cum ajung statele mici, în special cele din estul blocului comunitar, să suporte costuri mult mai mari decât țările bogate din vest.
„Negocierea este total secretă. Totul se transmite în plicuri sigilate, care se înapoiază după ce contractele sunt semnate”, dezvăluie un negociator dintr-o țară de dimensiune medie din UE, citat în investigație. „Nici măcar nu îl punem în sistemele noastre electronice pentru că nu vrem ca firma care asigură mentenanța acestor sisteme să aibă acces”, menționează aceeași sursă.
Chiar dacă oficial sunt oferite disconturi, guvernele ajung deseori să suporte costuri exorbitante pentru medicamentele noi care salvează vieți sau ajung să nu aibă acces la ele, potrivit investigației realizate pe parcursul a opt luni de către Investigate Europe și partenerii săi.
5 noiembrie - Gala Profit – Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Potrivit investigației, producătorii de medicamente aleg să-și lanseze produsele în acele țări în care este mai profitabil. „Avem prima, a doua și a treia clasă de cetățeni europeni atunci când vine vorba de acces la medicamente, este un adevărat scandal”, afirmă Clemens Auer, fost director în cadrul Ministerului Sănătății din Austria până în 2018.
Producătorii de medicamente cer prețuri mai mari în fiecare an, adesea cu reduceri deja prevăzute, spune Joerg Indermitte de la Oficiul Federal de Sănătate Publică din Elveția. „Ultimul exemplu pe care îl am este de 50.000 de franci (51.800 de euro) pe lună pentru un nou medicament oncologic. Nu am avut niciodată un preț atât de mare. Deși doar 10-20 de pacienți sunt tratați cu acest nou medicament, este extrem de scump.”
Reporterii Investigate Europe au vorbit cu zeci de oficiali implicați în stabilirea prețurilor confidențiale. Acerștia au descris un sistem „absurd”, care îi obligă să negocieze prețurile medicamentelor cu ochii legați. „Secretul prețului este considerat o valoare de bază a industriei”, spune Wim van Harten, un oncolog olandez care a petrecut ani de zile căutând adevăratele costuri ale terapiilor pentru cancer în Europa.
Națiunile bogate plătesc, în general, mai puțin decât cele din Europa Centrală și de Est pentru anumite medicamente, arată ancheta. Dezvăluie o prăpastie alarmantă de acces în întreg blocul la multe medicamente inovatoare, în timp ce firmele de medicamente obțin profituri uriașe din sistemele de sănătate.
Prețul oficial al unui medicament – prețul său de „listă” – poate fi găsit cu ușurință online sau pe spatele pachetelor de medicamente. Dar aceste prețuri sunt adesea artificiale și este în interesul industriei ca acestea să fie ridicate, arată investigația citată. Motivul este simplu: zeci de țări își stabilesc prețurile uitându-se la ceea ce alte state spun public că plătesc - fie că este vorba despre tratamente pentru cancer cu prețuri de listă în șase cifre sau medicamente rare în doză unică comercializate în milioanele lor. Prețurile de listă ridicate sunt poarta de intrare a industriei pentru profituri fulgerătoare.
În realitate, există un sistem paralel.
Agenția Europeană pentru Medicamente aprobă anumite categorii de medicamente pentru utilizare în toată Europa. Companiile aleg apoi dacă vor să comercializeze un medicament într-o țară sau nu. Prețul oficial este stabilit de fiecare țară separat și apoi încep negocierile individuale pentru a conveni asupra eventualelor reduceri secrete, arată sursa citată.
Potrivit acesteia, firmele farmaceutice obțin efectiv miliarde în ceea ce experții numesc „împrumuturi fără dobândă”, deoarece majoritatea statelor le plătesc la început prețul oficial mai mare al medicamentelor. Apoi, în timp, companiile returnează discret diferența dintre prețul oficial și prețul real, negociat. Numai în Belgia, aceste profituri s-au ridicat la 1,5 miliarde EUR în 2023. Pe piețele mai mari, reducerile sunt mai mari, iar sumele de bani publici împrumutate temporar industriei și mai mari.
Industria este „hotărâtă să păstreze secrete rezultatele acestor negocieri”, spune avocatul și avocatul pentru sănătatea publică Ellen 't Hoen. „Pentru că toate sunt exprimate în secret, le oferă o putere enormă de a juca un joc împărțit și guvernat.”
Țările încheie acorduri secrete în speranța de a limita costurile în creștere ale noilor medicamente – dar prețurile medicamentelor inovatoare cresc peste tot. În Țările de Jos, partea din bugetul național al spitalelor cheltuită pentru aceste medicamente a crescut de la 0,6% la 10% în ultimii 15 ani, spune oncologul olandez van Harten.
Autoritățile norvegiene spun că au trebuit să-și reconstruiască baza de date pentru a oferi loc pentru mai multe zerouri la prețuri cu cifre de ordinul milioanelor. Compania Novartis a doborât recordul cu Zolgensma, un tratament pentru atrofia musculară spinală, pe care l-au stabilit la 27 de milioane NOK (2,3 milioane EUR) – un preț „absolut lipsit de etică”, spune Anja Schiel de la Agenția de Produse Medicale din Norvegia. În cele din urmă, o reducere „confidențială” a fost convenită în 2021.
Analiza Investigate Europe indică faptul că țările din Europa plătesc prețuri extrem de diferite pentru medicamentele „miracol” pentru fibroza chistică. Vertex Pharmaceuticals, firma de biotehnologie din SUA cu monopol asupra tratamentelor, poate cere peste 200.000 de euro per pacient pe an pentru tratamentul său inovator Kaftrio/Kalydeco – de peste 40 de ori costul estimat de producție, potrivit cercetătorilor britanici, precizează Investigate Europe.
Firma contestă acest lucru, spunând că prețurile nu sunt determinate de costurile de producție, ci de investiția făcută în dezvoltarea lor, de riscul asumat și de valoarea lor pentru comunitate.
Medicamentele au fost lăudate pentru că ajută pacienții cu această boală rară, care înfunda progresiv plămânii și poate duce la moarte prematură. Cu toate acestea, pentru Vertex, care a avut vânzări de aproape 10 miliarde de dolari în 2023, pare că națiunile mai sărace plătesc prețuri mai mari decât unii dintre vecinii lor mai bogați, arată Investigate Europe.
Analiza evidențelor corporative și a datelor privind bugetul și sănătatea de la autoritățile naționale oferă pentru prima dată o privire asupra disparității în ceea ce țările plătesc pentru aceste medicamente care salvează vieți. În Europa de Vest, Investigate Europe a comparat veniturile locale ale Vertex cu numărul oficial de pacienți care luau medicamentele companiei în 2022. Media, fără TVA, a fost estimată la aproximativ 71.000 euro în Franța, 81.000 euro în Italia, 87.000 euro în Spania și 87.000 euro în Spania. 88.000 euro în Olanda.
În comparație, cheltuielile medii per pacient în unele țări din Europa Centrală și de Est pare mai ridicate. În Republica Cehă, costul anual estimat în 2022 a fost de 140.000 de euro, potrivit datelor de la VZP, cel mai mare asigurător public din țară. „Acesta este costul real plătit pentru acest tip de tratament”, a spus VZP, deși nu este clar dacă se ia în calcul vreo taxă.
Autoritățile lituaniene au petrecut ani de zile încercând să negocieze cu Vertex, pe fondul presiunii crescânde din partea mass-media și a grupurilor de pacienți. Guvernul a declarat în aprilie că este gata să plătească până la 8,4 milioane de euro pentru a furniza Kaftrio și Kalydeco unui număr de până la 48 de pacienți. Aceasta ar putea echivala cu 175.000 de euro de persoană.
„Corelația inversă dintre numărul de pacienți și prețuri reflectă probabil diferențele în puterea de negociere”, spune Valérie Paris, economist la OCDE, care a lucrat intens la stabilirea prețurilor farmaceutice. „Mi se pare că ați făcut toate eforturile posibile pentru a obține prețuri nete, dar numai compania care vinde produsul sau autoritățile naționale ar putea confirma cu adevărat aceste date”, a declarat acesta pentru Investigate Europe.
Monika Luty, în vârstă de 27 de ani, a fost forțată să părăsească Polonia în 2020, deoarece medicamentul nu a fost rambursat acolo. Ea a postat un videoclip online, implorând Vertex să-i dea Kaftrio. „Am simțit o mare dezamăgire”, spune ea. "Trăind în UE, fiind polonez, am fost discriminat pentru că nu eram german sau de altă naționalitate unde era disponibil tratament. Nu ar trebui să existe discriminare în UE".
Prietenii ei au ajutat-o să strângă peste 200.000 de euro, iar tatăl ei și-a vândut mașina pentru a putea cumpăra medicamentele din Germania. Văzând cât de eficiente erau, ea a trecut definitiv granița. „Am plătit zero euro, așa că plângeam pentru că a fost atât de ușor”, își amintește ea. „Pentru a lua medicamentele în Germania, tot ce aveam nevoie era asigurarea, un loc de muncă și să locuiesc acolo”.
Ulterior, Polonia a încheiat un acord de rambursare cu Vertex și Investigate Europe estimează că prețul per pacient în 2023 a fost de 109.000 EUR fără TVA. Mult mai ieftin decât prețul de listă Vertex, dar totuși mai scump decât în alte părți din Europa.
„Prețul medicamentelor noastre se bazează pe inovația lor și pe valoarea pe care o aduc comunității cu FC, îngrijitorilor și sistemelor de asistență medicală”, a spus un purtător de cuvânt al Vertex. „Prețurile rambursate indicate în cererea dumneavoastră sunt inexacte.” Compania a refuzat să comenteze despre țări individuale sau pentru a preciza inexactitățile A adăugat că în ultimul deceniu mai mult de 70% din bugetul său de funcționare a fost cheltuit pentru cercetare și dezvoltare.
În ciuda veniturilor sale uriașe, Vertex nu face parte din principalul organism industrial al Europei, Efpia. Întrebată despre prețurile confidențiale, Federația Europeană a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice nu a răspuns direct la întrebarea dacă țările mai bogate plătesc mai mult decât cele mai sărace.
„Există un consens larg că prețurile trebuie să reflecte capacitatea unei țări de a plăti pentru medicamente. Efpia și membrii săi propun un sistem pentru Europa în care țările care își permit să plătească mai puțin pentru medicamente, plătesc mai puțin”, spune Nathalie Moll, directorul său general.
O strategie tipică de menținere a status quo-ului secret este amenințarea cu boicotarea piețelor. „Am făcut sute de aceste negocieri”, spune Francis Arickx, șeful politicii farmaceutice la Institutul Național Belgian pentru Asigurări de Sănătate și Invaliditate. „Amenințarea că compania nu va sta la masa negocierilor, o auzim tot timpul și o auzim peste tot.”
KCE, un institut finanțat de stat din Belgia, a încercat în 2016 să examineze ofertele secrete de reduceri semnate de autoritățile naționale. Au vrut să prezinte rezultate fără a divulga date protejate despre anumite tranzacții. Cu toate acestea, după presiunile Asociației Farmaceutice Belgiene, a fost lansat un studiu limitat, excluzând orice analiză a acestor tranzacții. Totuși, studiul a arătat că asociația a amenințat că va da în judecată înainte de publicarea acestuia.
Când un mare producător de medicamente elvețian a cerut un preț mai mare în Austria, Clemens Auer susține că un reprezentant i-a reamintit de investițiile pe care le-au făcut acolo, dând de înțeles că acestea erau în pericol dacă nu se ajungea la un acord favorabil. „Este întotdeauna același joc stupid, foarte primitiv”, spune el.
Danemarca și Germania, două țări care permit companiilor să stabilească inițial liber prețurile oficiale, sunt de obicei primele puncte de intrare în Europa. În practică, Danemarca stabilește niște limite „voluntare” de preț, în timp ce Germania revizuiește fiecare medicament la un an de la introducere și poate cere apoi modificări de preț. Între timp, prețurile mari inițiale sunt folosite ca referință de către alții, stabilind în același timp propriile prețuri oficiale. Ceea ce se întâmplă mai departe în cele două țări este învăluit în secret. Spitalele daneze achiziționează cele mai scumpe medicamente cu reduceri confidențiale, dar aceste oferte nu apar pe Euripid, baza de date europeană a prețurilor, spun oficialii danezi.
Germania este si mai opaca. A respins o rezoluție a Organizației Mondiale a Sănătății privind transparența prețurilor și nici măcar nu face parte din Euripid.
„Întotdeauna întrebăm companiile „spuneți-ne, vă rog, prețul real în Germania”. Ei spun că nu știu”, spune un negociator european, care a cerut anonimatul. „Nu pot să cred [că nu există reduceri confidențiale], pentru că au o piață foarte puternică, ar putea obține cele mai bune prețuri din Europa. Poate că este posibil, dar chiar nu-mi vine să cred.”
Restul Europei începe cu un pas în urmă. Un farmacist care lucrează pentru o filială din Ungaria a unui producător de medicamente multinațional spune clar: „Pentru o companie precum Novartis sau Pfizer, piața maghiară este doar o eroare de rotunjire”.
Investigate Europe a constatat că Ungaria se numără printre câteva state care nu au acces la medicamentele esențiale.
Institutul german de cercetare IQWiG a întocmit o listă de 32 de medicamente pentru Investigate Europe și partenerii săi germani NDR, WDR și Süddeutsche Zeitung. Aceste medicamente, conform oamenilor de știință, au un beneficiu suplimentar „semnificativ” sau „considerabil” față de terapiile existente. Acestea au inclus tratamente pentru afecțiuni, inclusiv cancerul de sân, leucemia și fibroza chistică.
Datele colectate din întreaga Europă dezvăluie că, în șase țări UE, unul din patru dintre aceste medicamente importante lipsește. Fără acorduri de cumpărare între țări și companii, care stau la baza rambursării, autoritățile din domeniul sănătății trebuie să recurgă la alte metode costisitoare pentru a obține un medicament sau să piardă cu totul accesul.
Situația este deosebit de dramatică în Ungaria, unde 25 din 32 de medicamente nu sunt în general rambursate, și în Malta și Cipru, unde 19 și, respectiv, 15 medicamente sunt indisponibile. Pacienții din Cipru și Ungaria pot obține unele medicamente solicitând acces individual – dar adesea cu costuri exorbitante pentru stat.
În statele baltice și în România, un număr mare de medicamente importante sunt, de asemenea, indisponibile, menționează Investigate Europe.
Chiar și atunci când medicamentele sunt puse la dispoziție statelor mai mici, prețurile pot fi excesive. Giorgos Pamboridis, fostul ministru al Sănătății din Cipru, a descoperit ocazional că prețurile lor erau „duble, triple sau chiar de cinci ori mai mari decât cele plătite de alte țări”. El este consternat că UE permite industriei să-și trateze membrii atât de diferit. „NDA [acordurile de nedivulgare] sunt instrumente pentru abuzul de poziție dominantă pe care o are industria față de clienții săi, statele. Fără nici cea mai mică considerație, UE renunță la singurul său avantaj, dimensiunea sa.”
Negocierile izolate amplifică inegalitatea, spune un fost oficial irlandez din domeniul sănătății: „Cele 27 de state membre care negociază pentru ele însele sunt uimitor de ineficiente și duc la inegalitate pentru cetățenii europeni”.
Când Cipru, Grecia, Italia, Malta, Portugalia și Spania și-au unit forțele și au semnat Declarația de la Valletta pentru a coopera în materie de achiziții de medicamente în 2017, industria nu a arătat interes, au declarat mai mulți participanți pentru Investigate Europe.
Mai la nord, colaborarea Beneluxa – Austria, Belgia, Irlanda, Luxemburg și Țările de Jos – a negociat prețuri pentru câteva medicamente cu preț ridicat, mai ales cu firme mici. Doi negociatori implicați au spus că companiile mai mari sunt reticente să se alăture.
„Companiile mici spun „da, cu o singură negociere pot accesa mai multe piețe, deci sunt de acord”, în timp ce marile companii par să boicoteze acest tip de inițiativă”, spune Paolo Pertile, profesor de economie la Universitatea din Verona.
Singura dată în care marile companii au negociat la nivelul UE a fost pentru vaccinuri Covid. Ea a arătat că, dacă este presată, industria poate fi de acord să nu joace o țară împotriva celeilalte. Dar prețurile erau din nou secrete. „Dacă UE și-ar fi folosit forțele unite pentru a nu fi de acord cu clauzele de confidențialitate, acest lucru ar fi putut schimba jocul”, spune Sabine Vogler, șeful departamentului de farmacoeconomie la Institutul Național de Sănătate Publică din Austria.
Companiile farmaceutice sunt capabile să „șantajeze guvernele”, spune Luca Li Bassi, fostul șef al Agenției Italiene pentru Medicamente, care a militat pentru dezvăluiri mai mari de prețuri. „Dacă se cere transparență, companiile farmaceutice amenință că nu vor da medicamentul”.
Între timp, suspiciunea că de fiecare dată când există un acord de confidențialitate, altcineva este înșelat, s-a dovedit a avea dreptate atunci când s-a scurs prețul vaccinului AstraZeneca Covid. În Africa de Sud a fost dublu față de UE.
„Colaborarea oricăror state membre... ar trebui să garanteze confidențialitatea acordurilor de preț și rambursare”, spune Moll de la Efpia. „Participarea industriei la colaborarea oricăror state membre privind prețurile, rambursarea și problemele legate de acces ar trebui să fie voluntară.”
Ideea că industria este singurul câștigător real al acestui secret este răspândită printre negociatori precum Francis Arickx, care spune că Belgia a încercat și nu a reușit să limiteze clauzele confidențiale. „De fapt, se întâmplă contrariul; vedem o forță foarte clară a industriei de a menține contractele până când sosesc medicamentele generice sau biosimilare.”
Comisarul UE pentru sănătate, Stella Kyriakides, este conștientă de nenumăratele probleme. „Unde locuiești nu ar trebui să determine dacă trăiești sau mori”, a spus ea când a prezentat un nou set de legi anul trecut. Dar legislația planificată a UE privind „pachetul farmaceutic” a fost întâmpinată cu rezistență. Nu include măsuri de combatere a secretului sau a prețurilor confidențiale. Chiar și o încercare de a reduce exclusivitatea pe piață a firmelor farmaceutice a fost întreruptă de lobbyul industriei și al statelor membre.
„Prețurile medicamentelor sunt un domeniu de competență națională și sunt legate de bugetele naționale pentru sănătate”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene pentru Investigate Europe. „Cu toate acestea, așa cum se recunoaște în Strategia farmaceutică pentru Europa, o mai mare transparență în ceea ce privește informațiile despre prețuri ar putea ajuta statele membre să ia decizii mai bune de stabilire a prețurilor și de rambursare.”
Purtătorul de cuvânt a spus că Comisia sprijină activitatea Euripid, baza de date europeană a prețurilor. Cu toate acestea, atunci când a fost contactată, Euripid a refuzat să furnizeze date despre numărul tot mai mare de acorduri confidențiale dintre state și companiile farmaceutice.
Acum vălul secretului ar putea deveni și mai gros. O nouă lege pentru „Cercetarea medicală” este în discuție în Parlamentul Germaniei. Dacă va trece, de fiecare dată când autoritățile ordonă o reducere de preț pentru că un medicament nu funcționează conform promisiunii, restul lumii nu va ști. Prețurile „oficiale” artificial ridicate sunt tot ce vor vedea.
Industria va fi încântată dacă se va întâmpla, spune Josef Hecken, șeful comitetului național pentru aprobarea noilor medicamente. „Medicamentele care beneficiază de reduceri mari aici vor fi vândute în altă parte ca aur”, spune el. „Șampaniile vor apărea în multe birouri corporative.”
