Curtea Constituțională (CCR) a respins, joi, două contestații ale Raiffeisen Bank și Banca Românească la Legea privind darea în plată, după ce marți a admis în parte contestațiile băncilor și a stabilit că darea în plată se aplică doar dacă judecătorul constată existența impreviziunii. Într-un dosar era contestatată legalitatea prevederii care dă dreptul debitorului executat silit de a cere ștergerea datoriilor.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Curtea a conexat două dosare (1332 și 1333D/2016) în care Banca Românească ridica excepția de neconstituționalitate împotriva întregii legi și le-a respins ca devenite inadmisibile, după ce CCR a hotărât deja că Legea dării în plată este constituțională, cu excepția unui paragraf ce a fost eliminat și a unei interpretări privind impreviziunea.
CITEȘTE ȘI Curtea Constituțională face precizări suplimentare: Impreviziunea trebuie dovedită și pentru creditele de dinainte de 2011 la darea în plată În cazul contestației Raiffeisen Bank (1397D/2016), erau vizate mai multe articole din lege, pe care CCR deja s-a pronunțat marți.
Banca cu acționariat austriac a contestat prevederile:
art.1 alin.(3) prin care legea se aplică și fideiusorilor și codebitorilor debitorului care dă în plată;
art. 3 care derogă de la noul Cod civil și permite stingerea obligațiilor izvorâte din contractele de credit prin darea în plată;
art.8 alin.(5) care stabilește că și debitorii executați silit au dreptul de a cere în instanță ștergerea datoriilor, chiar dacă au pierdut casa în vânzare silită;
art. 10 potrivit căruia orice datorie a debitorului e stinsă la momentul semnării actului prin care proprietatea trece în favoarea băncii sau la data pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive, inclusiv pentru garantul contractual;
art. 11 care arată că „în vederea echilibrarii riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile”, lege se aplică și contractelor în derulare și celor noi. Sintgma privind devalorizarea bunurilor imobile a fost deja eliminată de Curte ca fiind neconstituțională, pentru că obiectul legii are legătură cu sumele de bani, nu cu valoare imobilelor, în timp ce sintagma privind echilibrarea riscurilor pare să fi fost temeiul pentru care CCR a legat darea în plată de existența impreviziunii.
Impreviziunea intervine, potrivit CCR, când în executarea contractului a intervenit un eveniment excepțional ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de părți la data încheierii contractului, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligației debitorului.
CITEȘTE ȘI Cioloș explică de ce Guvernul a sesizat CC pentru conversia creditelor: Parlamentul nu a ținut cont de noi, orice bancă poate contesta la un moment dat Impreviziunea este definită în Codul civil intrat în vigoare în 2011, dar nu și în cel valabil anterior, scris pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Cu toate acestea, CCR arată că impreviziunea se va aplica și pentru creditele acordate pe vechiul Cod și că urmează să facă precizări în acest sens în motivarea deciziei, potrivit unui comunicat de presă emis miercuri, în care Curtea a explicat mai bine decizia de marți (mai multe aici)
Sunt peste 4.400 de dosare cu obiectul darea în plată înregistrate la nivelul instanțelor din întreaga țară care așteaptă motivarea deciziei CCR, ce ar trebui publicată în termen de 30 de zile.
