Prin contrast cu evoluția caracterizată de o volatilitate foarte redusă din ultimii ani, cursul de schimb a evadat cu violență spre noi valori de maximă slăbiciune a monedei naționale a României, probabil ca reacție a pieței la ordonanța de urgență promovată de guvernanți săptămână trecută. Mișcarea a fost puternică, de peste 2%, însă faptul că nivelul de 5 lei pentru un euro este invocat ca țintă în spațiul public indică o relativă epuizare a impulsului de depreciere a leului.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
„Stă leul tolănit. Mai mișcă ușor din coadă”, expresie care a fost folosită în urmă cu 4 ani de guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a caracterizat pe deplin oscilațiile mici ale monedei naționale în raport cu euro. Tocmai pentru că au ca reper de comparație evoluții foarte strânse, graficele pe cursul de schimb euro/leu arată o veritabilă explozie a cotației către noi maxime de slăbiciune ale leului în raport cu euro.
Deși o depreciere cu puțin peste 2%, nu foarte mare în termeni absoluți, mișcarea din punct de vedere tehnic indică o veritabilă evoluție „nebună”. Post-factum, ianuarie 2019 ar putea fi văzută ca etapa în care leul nu numai că nu a stat tolănit, dar chiar „a făcut ca dracul”.
Pe grafic se vede că, într-o mișcare de o zi, pragul de rezistență din zona de 4,67-4,68 lei pentru un euro a fost spulberat pentru o mișcare de 10 bani, către o zonă de 4,78 lei pentru un euro, reper unde par a se fi regrupat de 3 zile cumpărătorii de lei și unde au apărut 2 respingeri ale cotației.
Mișcarea a fost precipitată cel mai probabil de ordonanța de urgență promovată de Guvern în luna decembrie a anului trecut, dar este prematur să spunem dacă este doar o semnalare către bănci a nemulțumirii legate de noua taxă pe activele bancare sau sunt efecte ale unor retrageri de lichiditate ale multinaționalelor în prefigurarea schimbării atitudinii statului în sensul unei taxări mai riguroase a câștigurilor obținute din activitatea în România.
Mișcarea a fost semnalată de Profit.ro încă din prima parte a lunii ianuarie în baza unor argumente de ordin tehnic care indicau o tendință de spargere a norului de rezistențe care a reprezentat maxime pe cursul de schimb euro/leu în anul 2018. Mai jos inserăm graficul publicat atunci de Profit.ro.
Spargerea rezistenței s-a făcut nu numai cu violență, dar și cu foarte puține mișcări de retragere, piața fiind practic verticală. Este o mișcare în discordanță cu postura semeață a leului, aproape de neclintit în raport cu euro în multe etape post-criză, caracterizate de volatilitate mică.
Profit.ro a semnalat, tot în baza unor elemente de ordin tehnic faptul că o țintă de preț ar fi în zona de 4,7300 lei pentru un euro, dată de echivalentul înălțimii canalului de variație conturat anul trecut între 4,62 lei pentru un euro și 4,68 lei pentru un euro, adaugată punctului de breakout. Mai jos, inserăm graficul care semnala ieșirea leului din „cușca” în care a fost închis în 2018, precum și obiectivul de preț rezultat din parametrii tehnici de tranzacționare.
Ținta de la 4,73 lei pentru un euro nu numai că a fost atinsă, dar a fost spulberată într-o mișcare foarte violentă în care leul a avut mai degrabă înfățișarea unui drac înfuriat.
Cât suflu mai are mișcarea pe termen scurt? Nu este exclus ca aceasta să continue chiar și peste reperul de 4,78 lei pentru un euro, dar deja aglomerarea de mesaje din media despre deprecierea euro cu previziuni care mai de care mai pesimiste sugerează că profesioniștii pieței care au ridicat cotația au cam terminat combustibilul din moment ce au nevoie de precipitarea panicată a publicului către casele de schimb pentru menținerea impulsului.
Paradoxal, sub acest aspect, avalanșa de sentimente negative față de leu ar putea fi o veste bună pentru moneda națională. Mișcarea parcurge o fază publică, dar și de exagerare. Aceasta, de regulă, premerge dacă nu o întoarcere a pieței, despre care nu avem semnale că s-ar produce, cel puțin o fază corectivă mai amplă.
Cine și de ce ne spune povestea celor 5 lei
Mesajele ajung chiar și în presa tabloidă: „Curs valutar ȘOC. 1 euro e aproape 5 lei”, „Previziune șocantă: Euro ajunge la 5 lei în curând”, „Val de scumpiri. Euro va ajunge 5 lei”, iar deprecierea leului intră în foclorul urban. Un banc spune că euro a intrat într-un sediu de bancă și întrebat ce vrea, a răspuns: GIVE ME FIVE!
Trimiterea la cursul de schimb de 5 lei pentru un euro a revenit foarte des pe acest puseu de depreciere a monedei naționale. În media, de la analiști și chiar prin mesaje de la Londra. De regulă, în piețele financiare internaționale, când într-o mișcare violentă unidirecțională apar analize care dau ținte de preț încă și mai mari, acesta este un semnal de istovire a tendinței, cel puțin pe termen scurt.
De ce ar vrea cineva să spună românilor pe gratis unde se va duce leul? De unde dintr-odată atâția binevoitori și de ce nu ne-au averizat în luna septembrie, când cursul de schimb era în zona de 4,62 lei pentru un euro? Fără să excludem că trendul multianual de depreciere a leului început în 2007 va duce cotația chiar și către acest reper undeva în viitor, totuși vânturarea publică exagerată a nivelului de 5 lei pentru un euro ar putea fi un semnal de slăbiciune a susținerii mișcării de depreciere a monedei naționale pe termen scurt.
