Scriitorul este cunoscut pentru frazele lungi, sinuoase, și pentru teme distopice, fiind adesea comparat cu Franz Kafka.
Laszlo Krasznahorkai s-a născut în 1954, în orașul Gyula, din sud-estul Ungariei – aproape de granița cu România, și este cunoscut pentru stilul său unic – fraze lungi, fluide, șerpuitoare, aproape fără punct final – și viziunea sumbră, temele distopice și melancolice și pentru intensitatea sa neobosită, care i-a adus comparații cu Gogol, Melville și Kafka, arată BiziDay.
Krasznahorkai a debutat cu romanul “Sátántangó” (1985), care a fost foarte apreciat în Ungaria și i-a adus recunoașterea internațională. Cartea descrie viața unui grup de locuitori abandonați la o fostă fermă colectivă, în perioada de dinaintea prăbușirii comunismului. Tăcerea și așteptarea domină, până când două dintre personaje – Irimiás și tovarășul său Petrina, despre care toți credeau că sunt morți, apar brusc în scenă. Pentru locuitorii care îi așteaptă, ei par a fi mesageri ai speranței sau ai judecății de apoi. Elementul “satanic” la care face referire titlul cărții se regăsește în moralitatea lor de sclavi și în prefăcătoriile lui Irimiás care, deși eficiente, sunt înșelătoare și îi lasă pe aproape toae personajele încurcate în propriile iluzii.
Romanul a fost transpus într-un film remarcabil, ce durează șapte ore, realizat în 1994 în colaborare cu regizorul Bela Tarr.
Criticul american Susan Sontag l-a numit pe Krasznahorkai “maestrul apocalipsei” după lectura romanului “Melancolia rezistenței” (1989) – al doilea roman al său, o alegorie întunecată despre haos, violență și prăbușirea ordinii într-un orășel izolat.
În romanul “Háború és háború” (1999, în traducere “Război și Război”), Krasznahorkai își îndreaptă atenția dincolo de granițele Ungariei, urmărindu-l pe Korin, un arhivist modest care decide, ca ultim act al vieții sale, să plece din suburbiile Budapestei spre New York, dorind ca, măcar pentru o clipă, să se afle “în centrul lumii”. În această carte, stilul lui Krasznahorkai ajunge la semnătura sa literară. În perioada în care scria această operă literară, a călătorit prin Europa și a locuit o vreme în apartamentul newyorkez al poetului Allen Ginsberg, al cărui sprijin l-a considerat esențial pentru finalizarea romanului.
Viața și cariera lui Krasznahorkai au fost, de altfel, profund influențate de călătorii. După ce a părăsit Ungaria în 1987 pentru un stagiu la Berlinul de Vest, Krasznahorkai a găsit inspirație în Asia de Est, în special în Mongolia și China, pentru opere precum “The Prisoner of Urga” și “Destruction and Sorrow Beneath the Heavens“.
