Presiunea de a reduce deficitul bugetar deschide o fereastră de oportunitate unică pentru România. Statul are ocazia să inițieze reforme reale și să valorifice expertiza mediului privat, inclusiv prin parteneriate transparente în zona recuperării creanțelor. Este concluzia lui Bogdan Roșu, expert în creditare și managementul creanțelor, care subliniază că „România trebuie să treacă de la logica amnistiilor fiscale la parteneriate eficiente cu sectorul privat, bazate pe comision de succes și rezultate clare”. În viziunea sa, implicarea agențiilor private de colectare poate aduce viteză, transparență și resurse suplimentare într-un domeniu unde statul se confruntă cu limitări.
Într-un context economic tensionat, marcat de creșterea taxelor și de presiunea agențiilor de rating, Bogdan Roșu consideră că România are în sfârșit ocazia să facă „lucrurile diferit”. În opinia sa, momentul actual nu ar trebui risipit, pentru că există atât presiune din partea finanțelor publice, cât și sprijin public pentru reforme reale.
„Există o realitate pe care cu toții o cunoaștem și anume presiunea statului pe a diminua deficitul. Și atunci, în acest context provocator, se caută soluții. Eu văd și o oportunitate a acestui context și anume faptul că există o dorință în societate exprimată foarte clar în diferite feluri, inclusiv la alegeri, de a se face o reformă profundă. Pe acest val de susținere a unor reforme, cred că statul are cel mai bun moment să acționeze. Și să acționeze nu doar aplicând aceleași metode ca înainte, ci încercând și inovația, încercând și metode noi care să-i accelereze creșterea de rezultate”, a declarat Bogdan Roșu, expert în creditare și managementul creanțelor, la emisiunea Profit Live, realizată pe Prima News TV de Profit.ro, de luni până joi, de la ora 11.00.
El consideră că măsurile recente privind creșterea taxelor au oferit doar o amânare temporară, un răgaz pentru reforme mai consistente.
„O amânare, dar pentru moment ne oferă un răgaz să facem și alte reforme semnificative astfel încât poziția noastră să se consolideze, nu să se deterioreze. Deci cred că este o oportunitate la momentul acesta să arătăm că vrem să facem lucrurile diferit, că vrem într-adevăr să aducem rezultate mai bune și că vrem să arătăm după 35 de ani că vrem să acordăm încredere mediului privat și că vrem să privim mediul privat nu doar ca pe un contributor la taxe, ci ca pe un partener potențial care să ajute inclusiv în interesul public.”
Deși ANAF-ul face „o treabă bună” pe partea de scoatere la lumină a veniturilor, limitările de resurse și personal creează blocaje evidente.
„Această capacitate limitată ține și de nivelul de angajări de personal, de alte resurse, inclusiv tehnice, pe care nu le poate angrena, într-un termen foarte scurt, ANAF. Dar ele există în piață. Suficiente resurse, din punctul meu de vedere, să acopere toate situațiile, toate tipurile de creanțe”, a spus Roșu. În aceste condiții, agențiile private de colectare, cu peste 20 de ani de experiență, pot aduce o contribuție reală prin expertiză, tehnologie și soluții amiabile, menținând relația dintre contribuabil și stat.
Un astfel de parteneriat ar putea fi construit simplu, spune specialistul: prin contracte clare, transparente și bazate pe comision de succes.
„Dacă statul decide să dea o putere de negociere pe debitul total companiei private, asta este decizia statului. Dacă nu, poate să-l mandateze să recupereze integral debitul respectiv. În schimbul acestei acțiuni, compania specializată poate primi un comision de succes. În final, acesta nu reprezintă un cost net pentru stat. El se acordă doar din suma recuperată efectiv. Deci, în final, statul este un câștigător devenit net suplimentar”, mai spune acesta.
Alternativa clasică – amnistiile fiscale – transmite însă un semnal periculos către contribuabilii corecți.
„Amnistia nu este de încurajat pentru că nu încurajează bunele comportamente în privința plății taxelor, ci dimpotrivă”, avertizează Roșu.
În opinia sa, pilotarea unor proiecte este esențială. Statul ar trebui să înceapă cu creanțe certe, clare, cu șanse mari de recuperare pe cale amiabilă.
„Eu unde cred că pot să aducă valoare agențiile specializate de colectare de creanță este în primul rând pe partea aceasta de intensitate mare a lucrării cazurilor, respectiv zona amiabilă, deci recuperarea pe care e amiabilă pentru creanțe certe, clare, cu diferite vechimi până la prescripție, bineînțeles, astfel încât cu această capacitate suplimentară ANAF să poată să se concentreze pe celelalte situații care sunt mult mai complexe”, precizează Bogdan Roșu.
El recunoaște că ideea nu este nouă – s-a discutat și în 2005 – dar atunci a eșuat din cauza profilului nepotrivit al creanțelor. Astăzi însă contextul este diferit: „La momentul acesta, cred că există deschidere din partea autorităților spre genul acesta de colaborare. Dacă într-adevăr dorim rezultate rapid, mediul privat asta îți oferă: transparență, viteză și rezultate.”
Întrebat despre nivelul de comision pe care ar putea să-l accepte statul, Roșu a precizat că nu există o valoare fixă, ci o piață care poate fi consultată.
„Cel mai simplu pentru stat ca să ia astfel de informații este să lanseze o cerere de oferte neangajante, acest request for information, așa cum se practică în general, inclusiv de către multe companii de stat, prin care sondează piața, sondează actorii principali. Din acest request for information statul află cam unde se află piața pe anumite profile de creanțe.”
În ceea ce privește situațiile în care statul este debitor față de companii private, expertul recunoaște că agențiile de colectare au pârghii limitate.
„Există situația particulară în care statul este debitor. Și acolo leverage-ul pe care îl are o companie asupra statului este limitat. Agențiile de recuperări creanțe, în general, se concentrează pe a recupera în primă fază pe calea amiabilă, astfel încât să se evite recuperarea pe cale legală, care este și consumatoare mare.”
Pentru a crește eficiența ANAF, Roșu propune o guvernare colaborativă și modernizarea proceselor.
„Cred că în final ar trebui să avem o guvernare colaborativă. Nu ar trebui să privim statul de pe o poziție și privații de pe altă poziție. Cred că trebuie să găsim o soluție prin care, chiar și pornind de la un proiect într-o etapă pilot, să arătăm credit, să dăm credit și mediului privat, că are expertiză și poate să contribuie la rezultatele statului. ANAF întotdeauna va rămâne suveran și va avea întotdeauna controlul acestor procese.”
Un alt punct sensibil este creșterea insolvențelor și dificultățile economice cu care se confruntă companiile.
„Atunci când o firmă se apropie de insolvență, sunt foarte puține lucruri pe care le mai poți face. Sigur că, teoretic, se poate aproba în perioada respectivă planul de reorganizare, astfel încât să se evite falimentul. Dar rata de ieșire a firmelor din insolvență este foarte mică, este single digit. Și atunci e clar că e o situație care trebuie evitată, pentru că dacă ai ajuns la momentul acela, șansele de recuperare sunt foarte mici.”
Soluția, spune el, este monitorizarea preventivă și identificarea semnalelor de risc în timp util.
„Cred că activitatea ar trebui concentrată pe a monitoriza realmente aceste companii, a monitoriza printr-un sistem integrat, nu cu oameni care să se uite în Excel-uri, a observa acele semnale red flags pe care niște companii le pot da și a interveni în timp util. Pentru că dacă le ignorăm, ajungem să constatăm starea de insolvență și din momentul acela toată lumea are de pierdut.”
