Guvernul vrea să amâne cu un an, până în 2017, intrarea în vigoare a obligației legale a companiilor de petrol, gaze, minerit și exploatare forestieră de a raporta și publica în detaliu toate plățile efectuate către stat, inclusiv redevențe, obligație prevăzută de legislația europeană și transpusă în cea românească, a cărei implementare ar fi trebuit să înceapă din 2016.
Urmărește-ne și pe Google News
Evenimente
1 aprilie - Profit Health.forum Radiografia cheltuielilor din sănătate - cu sprijinul: Arpim, Bristol Meyers Squibb, Roche, Stada, MSD, UCB Pharma Romania
9 aprilie - Eveniment Profit.ro - Investiții vs Deficit: Provocări și riscuri sub impactul datoriei și deficitelor publice în creștere
23 aprilie - Maratonul de Educație Financiară
Obligația menționată este prevăzută de două ordine de ministru de Finanțe în vigoare privind reglementările contabile, unul destinat companiilor nelistate, iar celălalt – celor listate la bursă. Cele două ordine transpun în legislația națională o Directivă UE din 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi.
Directiva citată impune companiilor din petrol, gaze și minerit, precum și celor de exploatare forestieră, să raporteze și să facă publice toate plățile de peste 100.000 de euro efectuate către autoritățile de stat proprietare ale resurselor respective, pentru fiecare proiect de exploatare de astfel de resurse.
Plățile trebuie dezvăluite defalcat de către companii, pentru fiecare proiect de acest tip și pentru fiecare tip de plată. Tipurile de plăți care trebuie dezvăluite sunt următoarele: cotele-părți din veniturile rezultate din vânzarea producției care se virează către stat, taxele pe profit, dividendele (acolo unde statele dețin participații la proiecte sau la companiile de exploatare), redevențele, bonusurile plătite în avans autorităților înainte de demararea exploatărilor și orice alte tipuri de bonusuri plătite pe parcursul lucrărilor de explorare și exploatare, precum și orice alte beneficii directe plătite autorităților.
Companiile vor și amânare, și clarificări
Potrivit legislației actuale, aceste obligații de raportare și publicare ar fi trebuit să intre în vigoare din 2016, când companiile din industriile extractivă și forestieră ar fi întocmit rapoarte aferente exercițiului financiar al anului curent, 2015. Ministerul Finanțelor Publice (MFP) a elaborat însă un proiect de ordin de ministru potrivit căruia obligația ar urma să se aplice doar începând cu exercițiul financiar al anului 2016, primele rapoarte cuprinzând plățile efectuate către stat urmând, în consecință, să fie publicate în 2017.
"Referitor la aplicarea acestor prevederi, Ministerul Finanțelor Publice a primit solicitări care vizează, pe de o parte, formularea de clarificări tehnice și, pe de altă parte, amânarea aplicării acelor prevederi. Precizăm că până la această dată nu există o practică de raportare sau vreun ghid de implementare la nivelul Uniunii Europene care să se refere, de exemplu, la structura raportului, modalitatea și formatul de publicare a acestuia, aria de cuprindere a plăților sau gradul de agregare a informațiilor prezentate", se arată în referatul de aprobare al proiectului de ordin de ministru citat.
În documentul citat se mai afirmă că, potrivit Directivei europene, statele membre trebuie să asigure până la 20 iulie 2015 intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei. Dispozițiile referitoare la raportarea și publicarea plăților către autoritățile de stat ale companiilor din industria extractivă și de exploatare forestieră sunt prevăzute la Capitolul 10 al Directivei.
"Acestea (actele normative care transpun Directiva în legislațiile naționale – n.r.) pot prevedea că dispozițiile comunitare se aplică în primul rând situațiilor financiare pentru exercițiile financiare care încep de la 1 ianuarie 2016 sau în timpul acelui an calendaristic 2016. Menționăm că există state membre care au decis ca prevederile să se aplice de la 1 ianuarie 2016. În aceste condiții, considerăm că amânarea aplicării prevederilor Capitolului 10 din directivă nu contravine prevederilor directivei", se arată în referatul de aprobare.
Cine trebuie să raporteze și ce
Potrivit legislației naționale în vigoare, care transpune prevederile Directivei europene citate, plățile care trebuie raportate și publicate, și care pot fi fie în numerar, fie în natură, reprezintă drepturi de producție, impozite percepute asupra venitului, producției sau profiturilor societăților (cu excepția impozitelor percepute asupra consumului, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venitul personal sau impozitul pe vânzări), redevențe, dividende, prime de semnare, descoperire și producție, taxe de licență, taxe de închiriere, taxe de înregistrare și alte taxe aferente licențelor și/sau concesiunilor, precum și plăți pentru îmbunătățiri aduse infrastructurii.
Entitățile mijlocii și mari, indiferent de natura acționarilor, precum și societățile/companiile naționale, societățile cu capital integral sau majoritar de stat și regiile autonome, active în industria extractivă sau în sectorul exploatării pădurilor primare, au obligația de a întocmi și a publica anual un raport asupra plăților către guverne.
Raportul trebuie să prezinte suma totală a plăților efectuate către fiecare guvern si suma totală pe tip de plată efectuată către fiecare guvern. Dacă plățile au fost atribuite unui proiect specific, trebuie prezentată suma totală pe tip de plată efectuată pentru fiecare astfel de proiect și suma totală a plăților pentru fiecare astfel de proiect.
Prin "proiect" se înțelege "activități operaționale care sunt reglementate de un singur contract, licență, spațiu, concesiune sau alte acorduri juridice similare și care formează baza pentru o obligație de plată către un guvern". Dacă mai multe astfel de acorduri sunt interconectate pe fond și formează baza pentru o obligație de plată către un guvern, acestea sunt considerate a fi un proiect.
Dacă se efectuează plăți în natură către guverne, ele trebuie raportate în valoare și, dacă este cazul, în volum. De asemenea, trebuie prezentate note justificative pentru a se explica modul în care a fost determinată această valoare.
Informațiile publicate cu privire la plăți trebuie să reflecte substanța mai curând decât forma plății sau a activității în cauză. Plățile și activitățile nu pot fi separate sau agregate în mod artificial, în vederea evitării aplicării prezentelor reglementări, se mai stipulează în legislația citată.
Entuziasm versus reticență
„Aceste reglementări vor ajuta la crearea unui nou standard global de transparență în sectorul resurselor naturale. Având la dispoziție aceste informații, cetățenii țărilor bogate în resurse minerale vor putea trage la răspundere atât companiile, cât și guvernele, cu privire la deal-urile încheiate”, declara, în aprilie 2013, directorul biroului UE al Transparency International, Jana Mittermaier, cu puțin timp înainte de adoptarea Directivei.
„Acordul la care am ajuns va deschide o nouă eră a transparenței, într-o industrie care mult prea adesea a dat dovadă de opacitate, și va ajuta la combaterea evaziunii fiscale și a corupției”, spunea și comisarul european pentru piață internă, Michel Barnier, principalul inițiator al modificării legislative.
Înainte de adoptarea directivei, companiile din sectorul resurselor naturale s-au declarat nemulțumite de gradul de detaliere al informațiilor care trebuie raportate și au susținut că acest lucru ar putea deveni o povară administrativă, în condițiile în care nici măcar contabilitatea lor internă nu este atât de detaliată. În plus, firmele ar fi vrut ca cele mai multe dintre aceste informații să rămână confidențiale, argumentând că este vorba în multe cazuri de secrete de business.
Firmele mai arătau că dezvăluirea plăților efectuate către autoritățile unui stat pentru un proiect de exploatare de resurse naturale ar putea genera tensiuni politice în țările în care operează, întrucât ar scoate în evidență diferențe de sume plătite între diferite regiuni sau în împărțirea banilor între guvernele centrale și autoritățile locale. Subiectul ar fi cu atât mai sensibil în cazul proiectelor derulate pe arii care traversează mai multe țări, cum sunt cele din zona Mării Caspice, susțineau ele.
„Milioane de cetățeni vor putea acum să afle ce bani primesc guvernele lor de la companiile din sectorul resurselor naturale, să întrebe ce se face cu acești bani în interes public și să tragă la răspundere autoritățile dacă nu văd nici un beneficiu de pe urma acestor bani”, susțineau, în schimb, cei de la Global Witness, unul dintre ONG-urile care au militat pentru această reformă.