Dincolo de locul stategic ocupat de Groenlanda în viitorul transportului arcitc, încurajat de încălzirea globală, Groenlanda deține rezerve estimate la 1,5 milioane de tone de pământuri rare și nu are producție comercială, adică sunt întregi, neexploatate.
Deși poziția strategică a insulei este invocată, o altă motivație de fond este tot mai legată de potențialul său mineral vast. În special, rezervele de pământuri rare ale Groenlandei au devenit un punct central într-o lume care aleargă să își asigure accesul la resurse critice.
Acest grafic, făcut de VisualCapitalist, compară producția și rezervele de pământuri rare din mine la nivel global. Datele provin de la U.S. Geological Survey (USGS), la nivelul anului 2024.
Controlul Chinei
China rămâne cel mai mare deținător de pământuri rare. În 2024, a produs aproximativ 270.000 de tone , reprezentând cu mult peste jumătate din producția globală.
China controlează și cele mai mari rezerve, estimate la 44 de milioane de tone. Această combinație de scară și integrare oferă Beijingului o pârghie semnificativă asupra industriilor, de la vehicule electrice până la sisteme de apărare.
Rezerve mari, producție limitată în restul lumii
În afara Chinei, multe țări cu rezerve importante joacă un rol minor în producție.
Brazilia deține aproximativ 21 de milioane de tone de pământuri rare, dar produce aproape nimic în prezent. India, Rusia și Vietnam prezintă tipare similare.
De ce contează Groenlanda
Rezervele estimate ale Groenlandei, de 1,5 milioane de tone , depășesc pe cele ale unor țări precum Canada și Africa de Sud. Cu toate acestea, insula nu a avut niciodată producție comercială de pământuri rare.
Protecția mediului, lipsa infrastructurii și opoziția politică locală au încetinit dezvoltarea. Totuși, pe măsură ce securitatea lanțurilor de aprovizionare devine o prioritate pentru marile economii, poziția Groenlandei devine tot mai greu de ignorat.
Interesul lui Trump pentru Groenlanda nu este doar simbolic. Pământurile rare sunt esențiale pentru industria avansată, tehnologiile de energie curată și echipamentele militare.
În condițiile în care China este ferm instalată ca furnizor dominant, factorii de decizie de la Washington se concentrează tot mai mult pe identificarea unor surse alternative.
Amenințarea reînnoită a lui Trump de a afirma controlul SUA asupra teritoriului arctic a generat reacții dure din partea liderilor europeni și a Danemarcei, de care Groenlanda aparține ca teritoriu autonom.
