România e în situația foarte dificilă în care trebuie să ducă deficitul bugetar de la 10% din PIB la sub 3% în câțiva ani. Problema cea mai mare nu vine din efectele generate de pandemia COVID-19, ci din măsurile luate începând cu 2015, care au dus cheltuielile cu salariile de la stat, asistența socială și pensiile cât toate încasările din taxe și impozite, arată economistul șef al Raiffeisen Bank.
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie. Parteneri: Garanti BBVA, Gomag.
Anul trecut a fost unul cu un deficit bugetar record de 10% din produsul intern brut. La aproape 4 lei cheltuiți de stat, unul a fost proaspăt împrumutat în 2021. Anul acesta deficitul fiscal ar trebui să scadă la circa 7,2% din PIB, evoluție ce ar trebui să vină mai ales pe fondul creșterii încasărilor și a revenirii economiei. Până în 2024 ar trebui ca finanțele publice să vină cu deficitul la sub 3% din PIB.
“Ca să reducem la sub 3% din PIB e necesar un efort foarte important, pentru că deficitul de 10% de anul trecut a fost generat nu neapărat din cauze legate de criza COVID ci mai degrabă de cauze structurale, creșterile de salarii, de pensii din ultimii câțiva ani de zile, începând cu 2015, 2016, reducerile de taxe, în special de TVA, au dus deficitul la un nivel foarte înalt. Criza nu a făcut decât să exacerbeze acel deficit. Începând cu 2021 trebuie să venim cu niște măsuri structurale. Revenirea pe creștere economică nu reduce semnificativ deficitul bugetar, avem nevoie de măsuri discreționare, care să reducă cheltuielile și să crească veniturile bugetare astfel încât deficitul să scadă până la sub 3% până în 2024”, spune Ionuț Dumitru, care a ocupat în trecut și poziția de președinte a Consiliului Fiscal, la emisiunea Profit Live de la Profit TV, transmisă începând cu ora 18.30 și în care mediul de business vorbește despre situația actuală.
Și ajustarea din acest an este una dificilă, pentru că în același timp nu pot fi retrase toate măsurile de sprijin de anul trecut, având în vedere că sunt încă domenii afectate de pe urma măsurilor luate pentru combaterea pandemiei, arată Dumitru.
“Dat fiind deficitul foarte mare pe care îl avem, evident că efortul de ajustare este însemnat, ceea ce înseamnă că nu este suficient să te gândești la o singură măsură, pentru că nu ai cum să acoperi întregul decalaj între ce-ți dorești și unde suntem în momentul de față. Va trebui să analizăm toate categoriile și de venituri și de cheltuieli, astfel încât cumulat să reducem deficitul bugetar într-un ritm care să nu pună în pericol foarte mult nici recuperarea economică”, spune economistul.
Nu există o rezolvare ușoară a problemei deficitului și pentru că în partea de cheltuieli sunt multe care nu mai pot fi reduse, deși au crescut foarte rapid în ultimii ani. În timpul majorității din jurul PSD salariile din sectorul public au crescut rapid și plata bugetarilor a ajuns că ocupe mare parte din buget. Salariile bugetarilor, mai ales a celor din administrație, sunt mult mai mari decât cele din privat, inclusiv în comparație cu țările comparabile din regiune.
“Problema majoră a bugetului nu ține de impactul COVID, ci ține de impactul măsurilor din ultimii câțiva ani de zile, începând cu 2015. Noi am crescut foarte repede salariile, salariile din sectorul public au crescut de la sub 8% din PIB la aproape 12% din PIB, mult peste media europeană, care e de 10% din PIB, în condițiile în care noi avem venituri 27% din PIB, europenii 40% din PIB. A crescut foarte mult factura socială, astfel încât anul trecut toate veniturile din taxe și impozite nu ne ajungeau pentru a putea plăti factura socială, adică salarii și asistență socială, inclusiv pensii. Problema bugetului este structura foarte rigidă a cheltuielilor, în proporție covârșitoare cheltuielile bugetare sunt cheltuieli sociale, iar aceste cheltuieli sociale sunt extrem de rigide, de tăiat salarii, să fie clar, nu mai taie nimeni”, spune Dumitru.
Guvernul PNL-USR-UDMR a început să atace de departe problema cheltuielilor la stat. Au fost anunțate înghețări ale lefurilor la stat și tăieri de vouchere, iar acum sunt puse în discuție și diversele sporuri de care beneficiază bugetarii.
“Trebuie gândită o strategie pe termen mediu – și ați văzut că deja reacțiile sunt negative la aceste măsuri de înghețare a salariilor -, care vine după o perioadă de 3-4 ani de zile în care salariile de sectorul public au crescut cu peste 20% pe an. Este așteptat ca și în anii următori factura de salarii să crească mai încet decât activitatea economică, pentru că asta trebuie să facem, să ținem pe loc sau să creștem mult mai încet factura socială decât ne crește activitatea economică și ne cresc veniturile bugetare, pentru că problema acolo s-a produs și acolo trebuie să facem ajustările”, arată Dumitru.
Economisitul mai atrage atenția și la cheltuielile cu achizițiile cu bunuri și servicii, care sunt mai mari decât în țările din regiune ca pondere în PIB.
În privința veniturilor sunt mult de făcut, dar rezultatele nu pot veni prea rapid.
“Este nevoie să nu punem în pericol nici recuperarea economică. În contextul acesta absorbția de fonduri europene capătă o importanță foarte mare, pentru că trebuie să substitui cheltuieli din surse proprii cât mai mult cu fonduri europene, dar nu în ultimul rând trebuie să încercăm să colectăm și mai bine. Nu putem să supraviețuim cu 27% față de 40% media UE. Nu ne comparăm cu media UE, că ei au taxe mai mari, dar putem să ne comparăm cu Bulgaria, care are pe alocuri taxe mai mici și încasează 30%”, arată economistul Raiffeisen.
Creșterea încasărilor ar trebui să vină dintr-o reformă a Fiscului, așa cum au arătat că pot face alte țări, cum ar fi Polonia, care a digitalizat administrația fiscală și a reușit să încaseze mai mulți bani din taxa pe valoare adăugată, unde România are un gap de colectare de circa o treime. Dar rezultatele se vor vedea în câțiva ani.
“Dacă ne uităm la experiența Poloniei, ei au obținut un 2-3% din PIB în plus la taxe și impozite în decurs de câțiva ani de zile, 2-3-4 ani de zile. E nerealist să credem că și dacă avansăm mult în direcția digitalizării anul acesta vom vedea efecte semnificative anul acesta, ci mai degrabă în 2-3 ani de zile ar trebui să vedem efecte mai semnificative. Nu e suficient să ne bazăm pe termen scurt pe îmbunătățirea colectării”, spune Dumitru.
În criza precedentă, în 2009, când aveam un deficit similar celui din 2020, guvernul PDL-PSD de la acel moment n-a luat măsuri pentru a ține în frâu finanțele publice. România a fost retrogradată și în cele din urmă taxele au fost crescute în 2010, concomitent cu o reducere ce s-a dovedit temporară a lefurilor în sectorul public. Economia și-a revenit abia începând cu 2012.
“Din perspectiva veniturilor, opțiunea creșterii taxelor trebuie să fie de ultimă instanță, nu e de dorit așa ceva”, spune Dumitru. “În sistemul fiscal din România sunt foarte multe scăpări legislative, foarte multe regimuri preferențiale de taxare pentru diverse sectoare, se pot face optimizări fiscale foarte ușor, lucru care ar trebui să nu se întâmple. Înainte de creșterile de taxe ar trebui să ne gândim la cum închidem acest gap de colectare și la cum închidem portițele fiscale care diluează mult baza de impozitare”.
Chiar dacă situația fiscală e grea, investitorii cotează mai bine datoria României decât o făceau anul trecut. Și BNR a redus dobânda cheie cu așteptarea unei politici fiscale mai strânse.
“Încheierea ciclului electoral anul trecut a condus la un risc politic perceput de investitori mult mic și la un risc fiscal mult mai mic. Declarațiile care au venit din partea Guvernului în ultima vreme au fost percepute ca raționale de investitori, care așteaptă o reducere a deficitului bugetar. În acest context prima de risc au scăzut, dobânzile au scăzut și la titluri de stat și în piața monetară. Cumva reducerea dobânzii de politică monetară de către BNR a venit în mod natural ca urmare a acestor factori”, spune Dumitru.
Raiffeisen Bank prognozează că BNR va mai reduce dobânda cheie încă o dată în acest an, după patru tăieri consecutive de la 2,5% la 1,25%. Dar situația este complicată de perspectiva inflației, după ce liberalizarea pieței de curent electric a dus la creșterea facturilor cu 15-17% în ianuarie, ceea ce înseamnă o creștere a inflației cu 0,75 pp la 3%, având în vedere ponderea electricității de 5% în coșul de consum.
În sectorul financiar lucrurile stau mai bine decât era anticipat, având în vedere că șomajul a crescut doar ușor. Câtă vreme debitorii au salarii, atunci ar trebui să aibă și bani pentru plata ratelor.
“Deteriorarea condițiilor din piața muncii au fost sub așteptări pentru că a fost un răspuns destul de puternic din partea politicilor economice. Veniturile disponibile, chiar dacă au scăzut în perioada de lockdown, au recuperat ulterior și chiar la finele anului trecut era mai mare decât înainte de pandemie. Să vedem ce se va întâmpla când aceste moratorii vor expira. Dacă economia își revine, nu cred că ar trebui să fie efecte negative semnificative asupra calității portofoliilor de credite”, spune Dumitru.
Rata șomajului era de 4,9% la finele anului trecut, față de 4% în decembrie 2019.
