Cinci debitori ai Băncii Comerciale Române au mers la Curtea Europeană a Drepturilor Omului să reclame practica inconsistentă în dosarele care vizează clauze abuzive din contractele de credit încheiate cu BCR. Reclamanții consideră că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate.
Dosarul este înregistrat la CEDO sub numele Gheorghe Brădățeanu și alții împotriva României.
Reclamanții au făcut parte dintr-unul din grupurile de clienți, reprezentate de avocatul Gheorghe Piperea, care au chemat BCR în judecată în 2010 pentru clauza discreționară de dobândă din contractele de credit ipotecare în euro.
BCR utiliza, înainte de 2010, o dobândă variabilă internă pentru calculul dobânzii curente, la care se adăuga o marjă fixă de 1-2 puncte procentuale. Dobânda aproape că se dubla după primul an de creditare. Clienții au solicitat instanței să declare abuzivă această clauză și să identifice referința variabilă a băncii cu Euribor, indicator al pieței financiare interbancare din zona euro, care are o valoarea apropiată de zero în prezent, la care să se adauge marja fixă inițială.
Procesul, cu peste 200 de reclamanți inițial, a înaintat anevoios a avut parte chiar de o rejudecare, după o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În octombrie 2015 părea că vin vești bune pentru reclamanți. Într-un alt dosar de grup împotriva BCR a altor circa 200 de clienți reprezentați de Piperea, identic ca acțiune cu primul, ÎCCJ a dat dreptate debitorilor și a declarat abuzivă clauza de dobândă, printr-o decizie definitivă.
În martie 2016, însă, ÎCCJ a respins recursul debitorilor, printre care și cei care au mers acum la CEDO, și dispus plata unor cheltuieli de judecată de 60.000 de lei către bancă. Aceștia au atacat și cu contestație în anulare decizia și au făcut și o cerere de revizuire, ambele căi extraordinare fiind respinse.
Cei mai mulți din grupul celor care au câștigat procesul cu banca au negociat dobânzi noi, considerabil mai mici decât cele anterioare, și primit înapoi sumele încasate în plus. BCR a propus condiții similare și pentru cei care au pierdut procesul.
În cererea depusă, petenții fac trimitere la articolul 6, alineatul 1 și articolul 14 din Convenția drepturilor omului. Primul spune că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] a cauzei sale, de către o instanță [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil [...]” și al doilea interzice discriminarea pe „bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”.
Reclamanții mai întreabă CEDO dacă România a respectat principiul securității juridice, așa cum a fost el definit în alte cazuri, precum cauza Albu și alți vs. România. În acel dosar, Curtea spune că țările semnatare ale Convenției trebuie să aibă mecanisme eficiente prin care să garanteze o oarecare stabilitate în cazurile juridice, care să contribuie la încrederea publicului în instanțe, lucru ce poate fi afectat de hotărârile judecătorești neunitare.
Divergențele pot fi tolerate când sistemul juridic intern este capabil să le facă față, prin mecanisme eficiente care trebuie aplicate în totalitate și în timp util prin intermediul instanțelor superioare însărcinate cu uniformitatea jurisprudenței, pentru a corecta la momentul potrivit neconcordanțele din hotărârile instanțelor interne și a păstra astfel încrederea publicului în sistemul juridic, arată Curtea.
Cauza respectivă a fost deschisă de mai mulți funcționari publici care au cerut includerea unor sporuri în salariul de bază, pe baza unor prevederi legale care au fost interpretate diferit de instanțele naționale. CEDO a respins acțiunea reclamanților, considerând că Înalta Curte de Casație și Justiție a intervenit în timp util, în termen de circa un an, printr-un recurs în interesul legii care a uniformizat practica.
În cauza Gheorghe Brădățeanu și alții care privește aplicarea Legii 193/2000 nu avem până în acest moment o intervenție a ÎCCJ de unificare a practicii printr-o decizie prealabilă sau un recurs în interesul legii.
ÎCCJ a respins, anul trecut, o sesizare prealabilă cu privire la interpretarea Legii 193/2000 în ceea ce privește înghețarea cursului de schimb la rambursarea creditelor în franci elvețieni, considerând că aceasta nu îndeplinește condiția de noutate, pentru că divergențele de interpretare în instanțe au apărut deja.
Înalta Curte arată că există o adresă a a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția judiciară — Serviciul judiciar civil, din care rezultă că la nivelul acestui serviciu se analizează jurisprudența în vederea promovării unui recurs în interesul legii, în problema de drept vizând „admisibilitatea cererilor de stabilire pe cale judiciară a conversiei creditului din franci elvețieni (CHF) în lei. Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 în ceea ce privește caracterul abuziv al clauzei privind suportarea riscului valutar de către împrumutat. Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1.271 din Codul civil în ceea ce privește aplicarea teoriei impreviziunii în ipoteza contractelor de credit încheiate anterior Codului civil”.
Reclamanții din cauza CEDO consideră și că li s-a încălcat dreptul la proprietate, stipulat în articolul 1 al Convenției, prin decizia instanței naționale pe care o consideră discriminatorie, în condițiile în care clauzele reclamate au fost declarate abuzive în unele dosare de aceeași instanță și considerate conforme în cazul lor.
CEDO nu rejudecă fondul cauzelor și nici nu este o instanță supranațională de apel, deci nici nu poate să pronunțe o hotărâre care să schimbe deciziile instanțelor naționale.
Petenții care au accesat procedura ar putea avea posibilitatea de a cere revizuirea dosarului din țară, în cazul în care CEDO va condamna România. Efectele unei astfel de decizii nu sunt, însă, erga omnes, adică nu se aplică tuturor celor aflați în această situație.
Comunicatul CEDO menționează că în acest caz ar fi vorba despre credite în franci elvețieni, lucru ce pare a fi o eroare, în condițiile în care BCR nu a acordat credite în această monedă, cele mai mult împrumuturi ipotecare către persoane fizice fiind în euro.
