Războiul măștilor s-a transformat, în ultimul timp, dintr-unul științific într-unul cultural, statele nordice fiind cele care conduc opoziția la mișcarea de conformare guvernamentală la nivel global și nu se tem să refuze introducerea lor obligatorie în spațiile publice, cu unele excepții. Liderii mișcării anti-măști nu sunt “conspiraționiști”, ci oameni de știință din Olanda și Scandinavia, iar cei care fac presiuni în favoarea purtării obligatorii a măștilor sunt politicieni și o parte a opiniei publice.
De exemplu, confruntate cu presiunea opiniei publice care dorește, potrivit ultimelor sondaje de opinie, introducerea obligativității purtării măștilor în mijloacele de transport în comun, autoritățile suedeze sunt în continuare sceptice și susțin că argumentele în favoarea purtării universale a măștilor sunt șubrede.
„Este important să identificăm spațiile publice în care utilizarea măștilor să nu aibă efecte secundare negative. Și suntem în mod clar de părere că utilizarea generală în rândul populației ca măsură nu este una durabilă”, a declarat Johan Carlson, directorul general al Agenției de Sănătate Publică din Suedia, citat de Bloomberg.
El a adus și argumente în acest sens, prezentând exemplul statelor în care purtarea măștilor a fost impusă ca obligatorie și care se confruntă cu o majorare considerabilă a cazurilor noi.
„În Spania, Franța și în alte părți, cazurile au crescut semnificativ, în pofida utilizării obligatorii a măștilor pentru față. Este dificil să înțelegem ce se întâmplă. Sunt măștile folosite greșit? Probabil că da. Ar putea măștile să creeze un fals sentiment de securitate și să descurajeze adoptarea celorlalte măsuri de distanțare socială? Și acest lucru este posibil”, a afirmat Carlson.
Cu toate acestea, șeful DSP-ului suedez nu a exclus introducerea la nivel local a unei astfel de măsuri.
"Vom lua o decizie în câteva săptămâni. Și vom discuta cu unitățile regionale de prevenire a bolilor dacă ar putea fi o metodă bună în unele regiuni”, a spus Carlson.
De altfel, vecinii lor nordici au făcut deja unele concesii. Astfel, potrivit Financial Times, în Norvegia, măștile sunt recomandate în momentul folosirii transportului în comun la ore de vârf, iar în Danemarca sunt obligatorii în mijloacele de transport în comun, dar nu și în alte spații publice.
Ca și în cazul carantinării universale a populației, suedezii sunt cei mai sceptici.
"Este extrem de periculos să crezi că măștile sunt decisive, că vor schimba soarta jocului atunci când este vorba de Covid-19”, a declarat epidemilogul șef suedez Anders Tegnell, pentru Financial Times.
Jonas Ludvigsson, profesor de epidemiologie la Institutul Karolinska din Stockholm, susține că strategia adoptată de Suedia poate fi explicată prin diferențele de guvernare comparativ cu restul statelor, inclusiv cele nordice vecine. În Suedia, susține acesta, instituțiile de specialitate independente joacă un “rol foarte pronunțat”, iar oficialii aleși le ascultă.
Cafenea din Stockholm la finalul lunii mai (Sursa: Bloomberg)
“În Danemarca și în Norvegia, politicienii au un rol mai puternic. Politicienii vor ca, în aceste vremuri de criză, să pară puternici și nu întotdeauna iau decizii fundamentate pe dovezi solide”, susține Ludvigsson, citat de Financial Times.
În plus, eficiența purtării măștii, chiar și în mod corect, este una discutabilă. Soren Riis Paludan, profesor de infecții virale al Universității din Aarhus, susține că, la actuala rată de infectare din Danermarca, ar trebui ca 100.000 de danezi să poarte mască, și nu oricum, ci corect și timp de o săptămână, pentru a fi evitată o singură infectare suplimentară. Cu alte cuvinte, dacă toată populația Danemarcei, de la sugari la persoanele în vârstă, ar purta corect măști timp de o săptămână, numărul de noi cazuri s-ar reduce cu 58.
“Dacă ai o concentrare de viruși redusă în comunitate, efectul este limitat. Dacă ești însă în mijlocul unui focar, atunci totul sugerează că ar putea avea un efect. În Danemarca, am ajuns la un compromis și susținem că măștile ar putea fi o altă unealtă în trusa cu scule”, susține Paludan.
Mall din Stockholm la finalul lunii mai (Sursa: Bloomberg)
Un alt motiv care poate explica reticența de care dă dovadă Suedia, potrivit experților, este încrederea mare a populației în autorități. "Atunci când DSP-ul spune că nu există niciun motiv să poarte măști, oamenii nu poartă măști. În alte țări, unde există mai puțină încredere și nu se recomandă purtarea măștilor, oamenii le-ar purta oricum”, explică Ludvigsson.
Profesul danez Paludan este de acord cu acest lucru, însă a mai adăugat un element suplimentar în cazul Danemarcei: importanța ca oamenii să-și poată vedea fețele, element ce poate ajuta la stabilirea încrederii. Mai ales după ce parlamentul danez a interzis în urmă cu doi ani burka islamică, niqabul și alte modalități de a acoperi complet fața, invocând tocmai acest argument.
Experții nordici indică, de asemenea, o lipsă de dovezi categorice aduse în susținerea eficacității măștilor.
Ludvigsson a atras atenția că, din 29 de studii care au fost utilizate într-o meta-analiză realizată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care susținea că măștile de față sunt eficiente, doar trei au vizat utilizarea lor în afara spitalelor și niciunul dintre aceste studii nu implicau persoane infectate cu Covid-19, ci cu alți viruși. Cu toate acestea, Ludvigsson a recunoscut că și-a schimbat poziția personală și că acum crede că utilizarea măștilor ar trebui recomandată în mijloace de transport în comun, însă numai pentru o perioadă limitată.
„Ar crește conformarea voluntară dacă oamenii ar ști că este doar pentru trei luni”, a adăugat acesta.
Suedezi așteptând metroul la finalul lunii mai (Sursa: Bloomberg)
Și epidemiologul șef suedez, Anders Tegnell, rămâne deschis în fața unei astfel de posibilități.
"Măștile pot reprezenta o măsură complementară atunci când celelalte măsuri sunt respectate. Dar să începi direct cu măștile și să crezi că, dacă ai impus purtarea măștilor, poți aglomera autobuzele sau centrele comerciale - asta este cu siguranță o greșeală", a explicat Tegnell, adăugând că țări precum Belgia și Spania, cu o utilizare pe scară largă a măștilor, au încă rate în creștere de infectare.
Ben Coates, autorul volumului „De ce sunt olandezii diferiți”, a spus că purtarea măștilor a devenit o problemă „totemică” și este legată de o dezbatere mai extinsă despre libertatea personală în Olanda. „Există o tendință libertariană în opinia publică din Olanda, care apreciază libertatea personală, potrivit căreia oamenii nu trebuie instruiți de către guvern cum să se comporte, acesta având încredere că ei vor acționa voluntar pentru binele public”, explicat acesta pentru Financial Times.
Paludan pare de acord, susținând că în nordul Europei, conformarea voluntară a populației a fost crucială și că, de exemplu, impunerea obligativității purtării măștii pe stradă ar fi întâmpinat rezistență. „Pentru danezi și scandinavi, lucrurile trebuie să aibă sens pentru a putea fi impuse”, a adăugat profesorul de la Universitatea din Aarhus.
Chiar dacă, la prima vedere, pozițiile adoptate de statele nordice par non-conformiste, totuși se apropie mai mult decât cele ale statelor care au impus purtarea măștii în aer liber de poziția oficială a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care recomandă utilizarea măștilor numai în spațiile în care distanțarea socială nu este posibilă.
