În cazul normelor privind siguranța infrastructurii, Comisia a deschis proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, prin trimiterea de scrisori de punere în întârziere Franței și României, solicitându-le să alinieze pe deplin legislația națională cu legislația UE privind siguranța infrastructurii.
Directiva 2008/96/CE privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/1936, stabilește măsuri care vizează luarea în considerare a siguranței utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor (pietoni, bicicliști și vehicule cu motor) în toate procedurile de siguranță rutieră, de la evaluarea inițială a impactului noilor proiecte rutiere până la inspecțiile periodice ale infrastructurii construite.
În plus, directiva prevede tratarea celor mai periculoase secțiuni de infrastructură identificate în timpul evaluării siguranței rutiere la nivelul întregii rețele, prin inspecții aprofundate și măsuri de remediere planificate.
De asemenea, prevede acordarea atenției lizibilității și detectabilității indicatoarelor rutiere și a marcajelor rutiere de către șoferii umani și sistemele automate de asistență.
România nu a transpus încă corect aceste prevederi, precizează Comisia.
A doua procedură de infringement împotriva României vizează transpunerea modificărilor aduse Directivei privind caracterul definitiv al decontării și celei de-a doua Directive privind serviciile de plată.
Modificările sunt menite să permită anumitor tipuri de furnizori de servicii de plată nebancare - cum ar fi instituțiile de plată și instituțiile de monedă electronică - să devină participanți la sistemele de plată desemnate în temeiul Directivei privind caracterul definitiv al decontării.
Amendamentele garantează că acești furnizori de servicii de plată nebancare pot deconta plățile într-un mod eficient și competitiv atunci când furnizează servicii precum plăți instantanee clienților lor.
Cea de a treia procedură de infringement a fost deschisă din cauza nerespectării de către România a Regulamentului privind produsele de protecție a plantelor (PPPR -Regulamentul (CE) nr. 1107/2009).
România a acordat în repetate rânduri autorizații de urgență pentru produse de protecție a plantelor care conțin substanțe neonicotinoide, contrar PPPR, arată Comisia.
Neonicotinoidele sunt un grup de insecticide care pot fi dăunătoare polenizatorilor, inclusiv albinelor.
În 2018, Comisia a adoptat, în temeiul PPPR, regulamente de punere în aplicare care au interzis în mod expres utilizarea în exterior pentru trei dintre acestea, și anume imidacloprid, clotianidin și tiametoxam.
În pofida avertismentelor repetate din partea Comisiei, România a acordat, în total, 12 autorizații de urgență temporare în temeiul articolului 53 alineatul (1) din PPPR, în 2023 și 2024, pentru utilizarea în exterior a imidaclopridului și tiametoxamului pentru semințe de cereale, porumb și semințe de floarea-soarelui.
Deși autorizațiile de urgență sunt o posibilitate pentru statele membre în temeiul PPPR în cazul unui pericol grav care nu poate fi ținut sub control prin alte mijloace rezonabile, o hotărâre preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene din ianuarie 2023 a clarificat faptul că autorizațiile de urgență pentru tiametoxam sau imidacloprid pentru tratarea semințelor care urmează să fie semănate în aer liber sunt excluse, având în vedere restricțiile explicite stabilite în regulamentele de punere în aplicare din 2018.
Comisia consideră că autorizațiile de urgență acordate de România sunt, prin urmare, contrare PPPR, astfel cum este interpretat de Curtea de Justiție, potrivit Comisiei, care punctează că acordarea autorizațiilor de urgență poate fi considerată o practică persistentă a autorităților române.
În plus, autoritățile române nu au indicat niciun plan de a înceta acordarea autorizațiilor în cauză pentru perioadele viitoare de semănat, mai arată Executivul UE.
România are la dispoziție două luni pentru a răspunde și a remedia deficiențele semnalate de Comisie.
În absența unui răspuns satisfăcător, Comisia poate decide să treacă la următoarele etape ale procedurii de infringement – emiterea de avize motivate și, ulterior, acționarea statului în judecată la Curtea Europeană de Justiție.
