Summitul TILIA reunește lideri din administrație, business și urbanism și este dedicat dezvoltării sustenabile a orașelor și proiectelor de regenerare urbană.
„Există o legătură foarte puternică între investițiile în infrastructură — în special în infrastructura de mobilitate de înaltă calitate — și investițiile în dezvoltări imobiliare orientate spre viitor și în crearea de spații urbane. Ceea ce observăm în orașe este că investițiile în infrastructură de foarte bună calitate, confortabilă și cu statut ridicat atrag la rândul lor investiții”, a declarat Charles Montgomery, unul dintre cei mai influenți urbaniști din lume, pentru Profit.ro.
Urbanistul atrage atenția că ordinea investițiilor contează. În unele cazuri, dezvoltările comerciale și spațiile publice apar înainte ca mobilitatea să fie rezolvată, ceea ce creează dezechilibre.
„Există deja o investiție semnificativă într-o combinație foarte reușită de spații comerciale și publice, chiar înainte ca infrastructura de mobilitate de înaltă calitate să fie dezvoltată.
În acest caz, infrastructura de mobilitate trebuie să recupereze decalajul, astfel încât să se poată renunța la parcări și să fie amenajate spații publice frumoase, integrate în parc.
În alte locuri vedem că infrastructura de mobilitate este dezvoltată în paralel, iar orașul colaborează cu dezvoltatorii pentru a crea tranziții urbane armonioase și bine gândite”, a explicat el.
Creșterea accelerată a orașelor vine cu riscuri majore dacă nu este dublată de investiții în calitatea vieții. În lipsa unui plan coerent, dezvoltarea este dictată de capital, nu de nevoile locuitorilor.
„Orașele sunt, în mod natural într-o competiție pentru a atrage investiții și capital. Marele pericol este să facă acest lucru fără să acorde atenție la ceea ce contează cu adevărat pentru locuitori. Dar cum afli ce contează? Începi prin a-i întreba pe oameni — pe toți”, a spus Montgomery.
El subliniază că, fără această abordare, apar orașe fragmentate și ineficiente social.
„În general, oamenii vor să se simtă în siguranță, vor să se simtă confortabil și incluși. De prea multe ori, atunci când orașele se dezvoltă prea rapid doar urmând fluxul banilor, fără un plan clar, ajungem la orașe dominate de infrastructura pentru automobile și de dezvoltări fragmentate, fără legătură între ele. Oamenii ajung să trăiască pe aceste «insule» de dezvoltare și devin foarte izolați”, a avertizat urbanistul.
În Europa, fenomenul nu este la fel de sever, dar există exemple de creștere haotică, inclusiv în Polonia, unde orașe precum Poznań sau Wrocław își regândesc acum strategia.
„Am văzut acest lucru în special în orașe din Orientul Mijlociu, din Asia de Sud și chiar din sudul Statelor Unite.
Nu este la fel de grav în Europa, dar am văzut unele orașe din Polonia crescând prea haotic, deși acum își schimbă direcția. De exemplu, orașe precum Poznań sau Wrocław.
Aceste orașe au înțeles acum cât de important este să construiască mai întâi o infrastructură publică solidă, iar apoi să dezvolte noile cartiere în jurul acestor noduri de infrastructură”, mai spune acesta.
În România, riscul este vizibil mai ales în orașele medii, iar presiunea pentru extinderea infrastructurii auto este considerată o reacție greșită.
„Văd acest risc în orașele mai mici din România. Luați Iașiul, de exemplu. Știu că există o dorință puternică de a construi mai multă infrastructură pentru automobile. Aș vrea însă să ofer un avertisment: această dorință este una reactivă, nu proactivă.
Dacă o urmați, este ca și cum un dependent ar cere mai mult dintr-un drog care, de fapt, îi face rău. Este mult mai bine să cauți un „tratament”, decât să continui să consumi acel „drog”.
Drogul este infrastructura dedicată automobilelor.
Tratamentul este infrastructura care pune pe primul loc oamenii dispuși să împartă spațiul: infrastructură pietonală, piste de biciclete sigure și separate și, mai ales, transport public interconectat, care nu stă niciodată blocat în trafic în spatele mașinilor private”, a explicat el.
Pe lângă mobilitate, direcția investițiilor este un alt risc major. Orașele care atrag capital fără strategii sociale ajung să se confrunte cu crize de locuire.
„O altă greșeală pe care o fac orașele, în special cele atractive pentru investiții, este că, în goana după capital, nu sunt întotdeauna atente la modul în care sunt direcționate aceste investiții.
Spre exemplu, în orașele bogate vedem acum o criză serioasă a locuințelor accesibile. Orașele în dezvoltare trebuie să valorifice noile investiții pentru a continua să construiască locuințe accesibile și să le protejeze pe cele existente”, a spus Montgomery.
În competiția globală pentru talent și capital, calitatea vieții devine un avantaj competitiv major, uneori mai important decât salariile sau numărul de joburi.
„Orașele sunt într-o competiție continuă — nu doar pentru capital, ci și pentru locuitori și forță de muncă.
Atunci când un oraș este cunoscut ca fiind un loc minunat de trăit, el câștigă în fața celorlalte. De exemplu, orașul meu, Vancouver, are probleme, dar atrage oameni din întreaga lume care vor să locuiască acolo, chiar dacă salariile nu sunt foarte mari.
Este cunoscut ca un oraș verde, cu mobilitate bună și sigur.
Și astfel depășim alte orașe din Canada, chiar dacă economia noastră nu oferă neapărat cele mai multe locuri de muncă”, a explicat el.
Urbanistul respinge însă ideea că orașele ar trebui să aleagă între creștere economică și calitatea vieții.
„Cred că este o alegere falsă. Orașele nu trebuie să aleagă între creștere economică și calitatea vieții — ele merg împreună. Pentru că atunci când un oraș începe să se degradeze, să piardă locuri de muncă sau populație, toată lumea are de suferit. Este un echilibru delicat: trebuie să atragi capital, dar în același timp să te asiguri că toată lumea este inclusă”, a declarat Montgomery.
Una dintre cele mai costisitoare greșeli la nivel global rămâne investiția excesivă în infrastructura pentru automobile, de la parcări la autostrăzi urbane.
„Cea mai mare greșeală repetată la nivel global este supra-investiția în infrastructura pentru automobile, inclusiv parcări și autostrăzi urbane. Ce observ însă din ce în ce mai mult este că acest trend începe să fie inversat în orașe din America de Nord. Eliminăm autostrăzile urbane și construim parcuri. Creăm coridoare verzi”, a mai spus Charles Montgomery, dând exemplul orașului Seul, care a transformat o autostradă construită peste un râu într-un spațiu urban valoros.
„Au acoperit un râu urban cu o autostradă acum 40–50 de ani. Astăzi recuperează acel râu, iar zona a devenit cel mai valoros spațiu al orașului. Și nu a dus la haos în trafic, pentru că au oferit alternative de mobilitate”, a explicat Montgomery.
Despre cele mai bune orașe de locuit din Europa, Charles Montgomery afirmă că „fiecare oraș face ceva bine”.
„Însă, Parisul ar trebui urmat pentru modul în care implementează conceptul de «oraș de 15 minute». Barcelona este un exemplu pentru felul în care recuperează spațiul de la mașini și creează centre verzi de cartier. Aș adăuga și Iașiul pe listă, pentru planul de a crea, în următorii cinci ani, o rețea de spații publice și piețe urbane de calitate în centrul orașului, ca un fel de „colier” urban”, a mai spus el.
