Unele dintre cele mai bogate țări din lume - Franța, Islanda, Norvegia, Elveția și Marea Britanie - au înregistrat creșteri semnificative ale sărăciei în rândul copiilor în perioada 2014-2021, potrivit datelor publicate de UNICEF Innocenti - Biroul global de cercetare și prognoză. Letonia, Lituania, Polonia și Slovenia au înregistrat cele mai mari scăderi, arată datele raportului. În România, 29% dintre copii trăiau încă în sărăcie relativă, în perioada 2019-2021, ceea ce reprezintă cea mai mare rată dintre statele membre ale UE
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie. Parteneri: Garanti BBVA, Gomag.
”Report Card 18: Child Poverty in the Midst of Wealth (Sărăcia copiilor din centrul bunăstării) - cel mai recent raport din seria care analizează bunăstarea copiilor în țările OCDE și UE - constată că Polonia și Slovenia sunt cel mai bine poziționate în ceea ce privește eforturile de combatere a sărăciei în rândul copiilor, urmate de Letonia și Republica Coreea. În schimb, unele dintre cele mai bogate țări incluse în raport rămân în urmă, aproape de coada clasamentului pe țări”, a transmis UNICEF, într-un comunicat de presă.
Raportul prezintă cea mai recentă și comparabilă imagine a sărăciei care afectează copiii în țările OCDE și UE și analizează politicile guvernamentale de sprijinire a veniturilor pentru familiile cu copii, scrie News.ro.
Raportul constată că, în ciuda scăderii generale a sărăciei cu aproape 8% în 40 de țări între 2014 și 2021, la sfârșitul anului 2021 existau încă peste 69 de milioane de copii care trăiau în gospodării cu venituri mai mici de 60% din venitul național mediu.
”Impactul sărăciei asupra copiilor este atât persistent, cât și dăunător. Pentru majoritatea copiilor, acest lucru înseamnă că ar putea crește fără suficientă hrană nutritivă, fără haine, rechizite școlare sau un loc cald pe care să-l numească acasă. Aceasta împiedică respectarea drepturilor și poate duce la o sănătate fizică și mintală precară”, a declarat directorul UNICEF Innocenti - Biroul global de cercetare și prognoză, Bo Viktor Nylund.
Potrivit organizației, consecințele sărăciei se pot întinde pe durata întregii vieți.
”Copiii care se confruntă cu sărăcia au mai puține șanse de a termina școala și câștigă salarii mai mici la vârsta adultă. Potrivit raportului, în unele țări, o persoană născută într-o zonă defavorizată riscă să trăiască cu opt sau nouă ani mai puțin decât o persoană născută într-o zonă bogată”, a mai transmis organizația.
Raportul evidențiază, de asemenea, inegalități uriașe în ceea ce privește riscurile de sărăcie. În 38 de țări în care sunt date disponibile, copiii care trăiesc într-o familie monoparentală au un risc de peste trei ori mai mare de a trăi în sărăcie decât ceilalți copii. Copiii cu dizabilități și cei care fac parte din minorități etnice/rasiale sunt, de asemenea, mai expuși riscului decât media.
”România a înregistrat o evoluție pozitivă în ceea ce privește reducerea nivelului ratei de sărăcie a veniturilor copiilor între perioada 2012-2014 și perioada 2019-2021 (-22,5%). Cu toate acestea, 29% dintre copii trăiau încă în sărăcie relativă în perioada 2019-2021, ceea ce reprezintă cea mai mare rată dintre statele membre ale UE”, a mai transmis organizația.
Potrivit acesteia, în 2022, rata de deprivare materială și socială severă în cazul copiilor era de peste 30% în România. Aceasta este la un nivel de aproape 12 puncte procentuale diferență față de Bulgaria, țară plasată pe poziția a doua în UE în anul respectiv.
”În plus, România are și cea mai mare prevalență a sărăciei persistente a copiilor (perioade prelungite sau episoade repetate de sărăcie) - 25% - dintre țările incluse în studiu. Experiențele persistente de sărăcie de-a lungul copilăriei pot fi asociate cu rezultate deosebit de negative pentru copii, exacerbând dezavantajele pe care sărăcia le creează deja. Unul dintre motivele principale ale ratei ridicate a sărăciei în rândul copiilor din România ar putea fi legat de impactul limitat al beneficiilor de protecție socială în reducerea sărăciei în rândul copiilor”, a mai transmis UNICEF.
În 2021, în medie, sistemul de transfer de venituri a redus sărăcia infantilă cu 42,4% în țările analizate, în timp ce în România impactul protecției sociale a rămas marginal și a redus sărăcia infantilă cu mai puțin de un sfert.
Pentru a eradica sărăcia în rândul copiilor, raportul face apel la guverne și la părțile interesate să urgenteze:
- Extinderea protecției sociale pentru copii, inclusiv a alocațiilor pentru copii și pentru familii, pentru a suplimenta veniturile familiilor.
- Asigurarea accesului tuturor copiilor la servicii de bază de calitate, cum ar fi serviciile de îngriire și educația gratuită, care sunt esențiale pentru bunăstarea lor.
- Crearea de oportunități de angajare cu remunerație adecvată și de politici pentru susținerea familiei, cum ar fi concediul parental plătit, pentru a sprijini părinții și persoanele care îngrijesc copii în concilierea responsabilităților profesionale și de îngrijire.
- Să se asigure că există măsuri adaptate la nevoile specifice ale grupurilor minoritare și ale gospodăriilor monoparentale, pentru a facilita accesul la protecție socială, la servicii esențiale și la muncă decentă și pentru a reduce inegalitățile.
”Prestațiile bănești au un efect imediat în reducerea sărăciei. Factorii de decizie pot sprijini gospodăriile prin prioritizarea și creșterea cheltuielilor pentru prestațiile destinate copiilor și familiilor. Se pot învăța multe din succesele înregistrate în diferite țări. Modul în care vom folosi aceste învățăminte va determina cât de eficient putem asigura bunăstarea copiilor astăzi și în viitor”, a adăugat Nylund.
”Sărăcia copiilor din centrul bunăstării” reia analiza Report Card 12 privind efectul recesiunii din 2008-10 asupra sărăciei în rândul copiilor, publicată în 2014, și examinând progresele înregistrate în ultimul deceniu și ce mai este de făcut pentru a obține rezultate pentru copii.
Report Card 18 ia în considerare unitățile de măsură monetare și nemonetare (deprivare materială) pentru analiza sa. Unitatea de măsură principală a raportului este sărăcia relativă a veniturilor, adică proporția persoanelor care câștigă mai puțin de 60% din venitul mediu. Sărăcia nemonetară măsoară accesul la bunuri și servicii esențiale.
