DOCUMENT Ample modificări la Codul de Procedură Fiscală - Notificare înainte de inspecție fiscală, termen mai scurt la achitarea restanțelor care nu fac obiectul eșalonării, noi plafoane sub care nu se acordă eșalonare

DOCUMENT Ample modificări la Codul de Procedură Fiscală - Notificare înainte de inspecție fiscală, termen mai scurt la achitarea restanțelor care nu fac obiectul eșalonării, noi plafoane sub care nu se acordă eșalonare
scris 30 sep 2022

Ministerul Finanțelor a pregătit un proiect amplu de modificare a Codului de Procedură Fiscală, printre schimbările pregătite fiind prevederi în sensul întăririi accesului la dosar în cadrul inspecției, introducerea unei notificări de conformare care urmează să fie transmisă înainte de selectarea firmei sau persoanei pentru efectuarea inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale, informarea contribuabilului prin avizul de inspecție că poate corecta, doar până la data începerii inspecției, declarația de impunere aferentă perioadei și creanțelor care vor face obiectul inspecției, precum și reducerea perioadei în care contribuabilul trebuie să achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, precum și creanțele stabilite de alte organe decât organele fiscale și transmise spre recuperare organelor fiscale, precum și amenzile de orice fel, pentru care au fost comunicate somații după data comunicării deciziei de eșalonare la plată, de la 180 de zile la 90 de zile. De asemenea, proiectul vizează creșterea plafoanelor aferente obligațiilor fiscale sub care nu se acordă eșalonare la plată, atât pentru firme, cât și pentru persoane fizice.

Proiectul este disponibil aici

Modificări ale Codului de procedură fiscală

  • Dreptul de acces la dosarul administrativ în cadrul procedurilor de inspecție și de determinare a bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată
    Se propune completarea art. 1 din Codul de procedură fiscală cu definița dosarului administrativ al controlului fiscal precum și cu definiția dosarului fiscal în vederea conformării cu cerințele legii, dar și pentru alinierea cu prevederile jurisprudenței Curții de Justiție a UE. Această propunere are în vedere și necesitatea respectării dreptului la apărare al contribuabilului în cadrul procedurilor de administrare, astfel cum a fost statuat prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în Cauza C- 430/19, context în care Curtea a arătat că „ Principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că, dacă, în cadrul procedurilor administrative naționale de inspecție și de determinare a bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, o persoană impozabilă nu a avut posibilitatea să aibă acces la informațiile care figurează în dosarul său administrativ și care au fost luate în considerare la adoptarea unei decizii administrative care i‑a impus obligații fiscale suplimentare, iar instanța sesizată constată că, în lipsa acestei neregularități, procedura ar fi putut avea un rezultat diferit, acest principiu impune ca această decizie să fie anulată.”
EXCLUSIV Campania ANAF dă roade - CFR Marfă a plătit peste 22 de milioane lei restanțe care intrau sub incidența reincriminării penale CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Campania ANAF dă roade - CFR Marfă a plătit peste 22 de milioane lei restanțe care intrau sub incidența reincriminării penale
  • Comunicarea către contribuabili/plătitori, la cerere, a clasei/subclasei de risc, prin sistemul de comunicare electronică dezvoltat de Ministerul Finanțelor/ANAF, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la această informație.
    Operaționalizarea aplicației informatice pentru analiza de risc este programatã a fi realizatã în trimestrul IV 2025, în prezent derulându-se etapele de achiziție/dezvoltare/implemetare. Termenul stabilit pentru implementarea acestui sistem este 31 decembrie 2025, iar posibilitatea încadrării contribuabililor în clase/subclase de risc se va putea realiza după această dată.
  • Pentru a defini reaua-credință, în cazul atragerii răspunderii solidare, se impune completarea prevederilor art. 25 din Codul de procedură fiscală cu un nou alineat, prin care să fie prezentate o serie de elemente ce pot fi avute în vedere de către organele fiscale. Menționăm că elementele prezentate nu sunt limitative, ramânând în sarcina organului fiscal să dovedească prin orice mijloc de probă admis de lege reaua-credință, utilizând toate informațiile pe care le deține.
CONFIRMARE Administrația centrală va fi obligată să furnizeze cetățenilor formulare ce pot fi descărcate și completate pe calculator CITEȘTE ȘI CONFIRMARE Administrația centrală va fi obligată să furnizeze cetățenilor formulare ce pot fi descărcate și completate pe calculator
  • La art. 55 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură fiscală se propune armonizarea terminologiei în sensul înlocuirii sintagmei controale curente, operative și inopinate sau controale tematice, cu cele de control antifraudă. Totodată, pentru corelarea cu alte forme de control fiscal în cadrul cărora se pot administra mijloace de probă, se menționează distinct și controlul inopinat.
  • Stabilirea obligației organului fiscal de a analiza cu prioritate informațiile deja disponibile cu privire la activitatea contribuabilului (de exemplu: SAF-T, RO-eTransport, Ro-eFactura, Situații financiare), iar eventuale solicitări de informații suplimentare să vizeze doar documente ce nu sunt deținute de organul fiscal solicitant.
  • Extinderea posibilității contribuabilului/plătitorului de a transmite, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, documentele și înscrisurile solicitate de organul fiscal.
  • Se propune modificarea art. 94 alin. (2) din Codul de procedură fiscală în sensul că decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare, după caz, poate fi desființată sau modificată din inițiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului/plătitorului, excepție facând deciziile emise în cadrul procedurii de verificare documentară, pentru care există posibilitatea de contestare. Această modificare elimină orice dubiu asupra existenței posibilității formulării de către contribuabil a două solicitări de desființare sau modificare a deciziei de impunere sub rezerva verificării ulterioare emise urmare unei verificări documentare.
Profit record al companiilor controlate de Guvern, în jumătate de an rezultatul este dublu față de tot anul trecut și de șase ori mai mare decât în 2020 CITEȘTE ȘI Profit record al companiilor controlate de Guvern, în jumătate de an rezultatul este dublu față de tot anul trecut și de șase ori mai mare decât în 2020
  • Se propune modificarea art. 113 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură fiscală, întrucât noțiunea de „stabilire corectă” poate crea confuzii cu privire la întinderea misiunii organului de inspecție fiscală, context în care considerăm că, referința la faptul că stabilirea bazei de impozitare se realizează în conformitate cu prevederile legale are vocația de a eficientiza activitatea de inspecție, fără a diminua garanțiile de care beneficiază contribuabilul.
  • Se propune modificarea art. 118 din Codul de procedură fiscală, respectiv a regulilor privind inspecția fiscală în vederea conformării legislației procedural fiscale cu cerințele Fondului Monetar Internațional, dar și cu tendințele internaționale în materie fiscală cu privire la activitatea de administrare fiscală, în sensul acordării de competență națională pentru organele de inspecție fiscală având în vedere faptul că analiza de risc se va efectua la nivel central, urmând ca alocarea resurselor de inspecție fiscală să se efectueze de la nivel central funcție de riscurile identificate și de resursa umană disponibilă în cadrul întregului aparat de inspecție fiscală. Astfel, se va realiza o centralizare la nivel național atât în ceea ce privește analiza de risc cât și în ceea ce privește activitatea de inspecție fiscală, eliminându-se în acest mod eventualele riscuri care ar putea influența realizarea activității de inspecție fiscală la nivel local.
    Totodată, se impune reglementarea faptului că în cazul organului fiscal central inspecția fiscală se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei și ierarhizării. În plus, se propune modificarea alin. (4) al aceluiași articol, în contextul digitalizării ANAF, în sensul introducerii posibilității de a prezenta legitimația de inspecție și ordinul de serviciu și prin utilizarea mijloacelor video de comunicare la distanță.
 Impozitarea proprietăților în funcție de grila notarială ar putea fi amânată sau schimbată CITEȘTE ȘI Impozitarea proprietăților în funcție de grila notarială ar putea fi amânată sau schimbată
  • Se propune modificarea art. 119 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, în sensul eliminării dispozițiilor referitoare la stabilirea competenței de efectuare a inspecției fiscale în cazul creanțelor administrate de organul fiscal central și în sarcina altor organe fiscale și reglementarea faptului că, în cazul creanțelor administrate de organul fiscal central, organele de inspecție fiscală urmează să aibă competență de efectuare a inspecției fiscale pe întreg teritoriul țării.
  • Urmare noilor propuneri de stabilire la nivelul aparatului central al ANAF a competenței de efectuare a inspecției fiscale pe întreg teritoriul țării, delegarea de competență nu va mai fi necesară, context în care, se propune abrogarea alineatelor (2) și (3) de la art. 120 din Codul de procedură fiscală.
  • În vederea eficientizării activității de inspecție fiscală, se propune completarea art. 121 din Codul de procedură fiscală, în sensul că, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, selectarea contribuabililor ce vor fi supuși inspecției fiscale să fie efectuată, la nivelul aparatului central al ANAF, urmând ca, de la data intrării în vigoare a acestor norme să se abroge dispozițiile articolului 121 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.
  • În vederea alinierii legislației fiscale la tendințele internaționale, potrivit cărora activitatea de control fiscal ar trebui să fie ultima pârghie a administrației fiscale pentru realizarea conformării, realizându-se astfel o eficientizare a utilizării acestor resurse prin îndreptarea către contribuabilii ce refuză să se conformeze voluntar, se propune un nou mecanism în vederea încurajării conformării voluntare a contribuabililor/plătitorilor. În acest sens, se propune introducerea unei notificări de conformare – articolul 1211 și articolul 1411 - care urmează să fie transmisă înainte de selectarea contribuabilului pentru efectuarea inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale, cu mențiunea că, această măsură va conduce și la o eficientizare a utilizării resurselor prin îndreptarea acestora către contribuabilii ce refuză să se conformeze voluntar.
  • Se propune completarea art. 122 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, care reglementează informațiile pe care trebuie să le cuprindă avizul de inspecție fiscală, cu o normă prin care contribuabilul/plătitorul să fie informat cu privire la posibilitatea corectării declarației de impunere aferentă perioadelor și creanțelor fiscale ce vor face obiectul inspecției fiscale doar până la data începerii inspecției fiscale.
Poliția va cerceta penal și firme cu datorii DERIZORII către stat. Media restanțelor pentru care ANAF a transmis sesizări - puțin peste 7.000 lei! Explicația șefului ANAF, pentru Profit.ro CITEȘTE ȘI Poliția va cerceta penal și firme cu datorii DERIZORII către stat. Media restanțelor pentru care ANAF a transmis sesizări - puțin peste 7.000 lei! Explicația șefului ANAF, pentru Profit.ro
  • Se propune modificarea art. 125 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală, cu scopul de a stimula digitalizarea acțiunilor de control și efectuarea acestora de la distanță, în sensul ca inspecția fiscalăsă se desfășoare, de regulă, la sediul organului de inspecție fiscală.
  • Se propune modificarea art. 130 alin. (1) și (2) din Codul de procedură fiscală, în vederea instituirii exprese a dreptului contribuabilului/plătitorului de a avea acces la documentele ce se regăsesc în dosarul administrativ al inspecției fiscale. Această modificare are în vedere și necesitatea respectării dreptului la apărare al contribuabilului în cadrul procedurii de control, astfel cum a fost statuat prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în Cauza C 430/19.
  • Se propune completarea art. 135 din Codul de procedură fiscală, în sensul stabilirii faptului că, pentru efectuarea controlul inopinat sunt competente organele de inspecție fiscală și organele fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale, potrivit competenței atribuite acestora prin lege. Propunerea are în vedere alinierea și clarificarea regulilor de competență care guvernează exercitarea controlului inopinat cu regulile de competența națională pentru organele de inspecție fiscală și organele care efectuează verificarea situației fiscale personale.
  • Se propune modificarea art. 136 din Codul de procedură fiscală în sensul stabilirii la nivelul acestui act normativ a elementelor definitorii ale controalelor efectuate de Direcția generală antifraudă fiscală specifice activității de control antifraudă astfel încât să nu existe confuzii între diferitele tipuri de controale și să existe o terminologie unitară la nivelul legislației conexe. Astfel, se constată că obiectul controlului antifraudă este acela de a preveni și combate evaziunea fiscală, precum și frauda fiscală și vamală, iar acest obiectiv poate fi atins prin activități de control operativ, fără informarea prealabilă a contribuabilului/plătitorului cu privire la efectuarea controlului. În plus, practica a relevat necesitatea unei abordări consecvente a controalelor antifraudă, axată pe analiză de risc.
    Abordarea pe bază de risc în ceea ce privește planificarea acțiunilor de control este o metodă cu eficiență practică dovedită contribuind la o alocare a resurselor astfel încât să fie maximizat rezultatul acțiunilor de control. În acest context, se propune ca acțiunile de control desfășurate de Direcția generală antifraudă fiscală să fie îndreptate îndeosebi asupra cazurilor în care există riscuri crescute de evaziune fiscală, precum și de fraudă fiscală și vamală, în vederea evitării situațiilor în care acțiunile de control vizează contribuabili/plătitori cu un risc scăzut.
    Având în vedere specificul activităților de control antifraudă este necesar să se prevadă și excepții de la efectuarea controlului în baza analizei de risc, permițând astfel, pe de o parte, creșterea gradului de detecție a fraudelor fiscale și, pe de altă parte, validarea indicatorilor de risc folosiți la întocmirea analizei de risc precum și realizarea unor atribuții specifice date prin lege în competența Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Numărul firmelor radiate a crescut CITEȘTE ȘI Numărul firmelor radiate a crescut
  • Se propune modificarea art. 137 din Codul de procedură fiscală întrucât se constată necesitatea reglementării într-o manieră exhaustivă, mai transparentă, a activităților care pot fi desfășurate de inspectorii din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală în cadrul acțiunilor de control, conducând astfel la o creștere a gradului de încredere a contribuabilului/plătitorului în imparțialitatea și corectitudinea acțiunii de control, chiar dacă principiile precum și drepturile și obligațiile contribuabilului/plătitorului statuate în Codul de procedură fiscală sunt direct aplicabile acestei forme de control fiscal.
  • În vederea asigurării unei terminologii unitare cu privire la controlul antifraudă, se propune înlocuirea sintagmei ”controlului operativ și inopinat” cu sintagma ”controlului antifraudă” la art. 1371
  • Se propune modificarea art. 138 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, în sensul că efectuarea analizei de risc să se facă de către structura competentă de la nivelul central al ANAF.
    De asemenea, se propune introducerea, înaintea activității de selectare a persoanelor fizice ce vor fi supuse verificării situației fiscale personale, a unei activități preliminare noi, respectiv transmiterea unor notificări de conformare. Propunerea vizează încurajarea conformării voluntare a a persoanelor fizice la declararea veniturilor realizate. Această abordare este în concordanță cu bunele practici existente la nivel internațional în sensul introducerii în legislație a unor metode alternative de management al riscului. Prin astfel de abordare se urmărește alocarea eficientă a resurselor de control fiscal către acele persoane fizice care prezintă risc de neconformare la declararea veniturilor impozabile și care nu-si reanalizează situația fiscală personală și nu procedează la declararea sau corectarea declarației fiscale pentru perioada vizată.
  • Se propune modificarea art. 141 alin. (1) lit e) din Codul de procedură fiscală întrucât trebuie precizat faptul că înscrisurile într-o limbă străină trebuie însoțite de traducerea în limba română, potrivit art. 8 din același act normativ, care reglementează condițiile în care se depun astfel de documente.
Marcel Ciolacu: Salariul minim trebuie mărit la 3.000 lei CITEȘTE ȘI Marcel Ciolacu: Salariul minim trebuie mărit la 3.000 lei
  • Pentru simetrie, se propune și completarea art. 148 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, în scopul corelării cu dispozițiile propuse la art. 138 alin.(2) din Codul de procedură fiscală.
    De asemenea, având în vedere propunerea de modificare a competenței de efectuare a inspecției fiscale pe întreg teritoriul țării (art.119, respectiv art. 120), pentru coerență se propune abrogarea art. 148 alin.(3). În plus, pentru simetria reglementării și pentru o mai bună clarificare la nivelul legislației primare, se propune completarea art. 148 cu un nou alineat, alin. (5) care să menționeze expres posibilitatea organelor de control antifraudă de a efectua verificarea documentară pe întreg teritoriul țării.
  • În vederea clarificării modalității de desfășurare a verificării documentare, pentru a extinde utilizarea acestei proceduri în activitatea curentă a autorității fiscale și eficientizării acesteia, se propune un nou articol, art. 1481, prin care se propune introducerea unor reguli/garanții care să prevadă: perioadele ce pot fi supuse verificării documentare în funcție de riscul fiscal identificat, modalitatea de comunicare în cadrul procedurii care se va realiza de regulă, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, dar și obligațiile fiscale ce pot face obiectul acestei proceduri.
    Astfel, suplimentar față de reglementarea inițială, se prevede și posibilitatea organului fiscal de a supune acestei verificări aspecte punctuale legate de una sau mai multe tranzacții desfășurate de contribuabil/plătitor în perioada supusă verificării. Considerăm că acest aspect este de natură să conducă la eficientizarea activității de control întrucât, în cazul existenței unor neclarități cu privire la o tranzacție determinată a contribuabilului/plătitorului, organul fiscal va avea posibilitatea de a lămuri aceste aspecte într-o perioadă mult mai scurtă și cu resurse mult mai puține decât în cazul demarării unei inspecții fiscale parțiale/ verificări a situației fiscale personale..
    De asemenea, se propune și reglementarea expresă a posibilității de utilizare a metodelor indirecte de stabilire a veniturilor pentru a adapta mai mult acest tip de control și specificului organelor fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale.
  • Se propune modificarea art. 149 din Codul de procedură fiscală, în scopul clarificării posibilității contribuabilului supus verificării documentare de a prezenta împreună cu documentele solicitate și explicații scrise aferente în vederea eficientizării procedurii de verificare.
GRAFICE Necesarul de împrumuturi al Guvernului pentru anul acesta a ajuns aproape de nivelul record înregistrat în 2020 CITEȘTE ȘI GRAFICE Necesarul de împrumuturi al Guvernului pentru anul acesta a ajuns aproape de nivelul record înregistrat în 2020
  • Totodată se impune clarificarea modalității de audiere a contribuabilului pentru a fi armonizate cu celelalte dispoziții din Codul de procedură fiscală cu privire la dreptul de a fi ascultat.
  • În vederea detalierii cadrului legal pentru desfășurarea acțiunilor de prevenire și conformare în cadrul controlului fiscal se propune stabilirea competențelor ANAF și Autorității Vamale Române prin două alineate la art. 151 respectiv alin.(1) și alin.(11).
  • Având în vedere ca ordonanța definitivă a procurorului sau hotărârea judecătorească definitivă sunt actele care stau la baza recunoasterii prejudiciului stabilit prin expertize judiciare sau rapoarte de constatare tehnico-științifica, și achitat ulterior, se propune completarea art. 153 din Codul de procedură fiscală întrucât se impune reglementarea caracterului de titlu executoriu a acestor documente.
    Caracterul de titlu executoriu derivă din faptul că aceste documente, pe de o parte, au la baza existența unor creanțe fiscale rezultate din săvârșirea unor fapte de evaziune fiscală, iar pe de altă parte, sunt definitive în sistemul căilor judiciare de atac.
  • Pentru claritatea textului și pentru a elibera certificatele de atestare fiscală conforme cu principiile fiscale, similar cu situația acordării înlesnirilor la plată, se impune modificarea prevederilor art. 157 alin. (2) lit. c), astfel încât să se reglementeze în mod clar ca nu sunt considerate obligații fiscale restante, doar acelea pentru care sunt stabilite rate viitoare, fără a fi luate în considerare obligațiile fiscale curente, cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenței și neacceptate la masa credală.
  • Se propune completarea prevederilor art. 165 cu un nou alineat, prin care să se reglementeze ordinea de stingere a obligațiilor datorate de debitorii care beneficiază de eșalonare la plată în formă simplificată și care se află sub incidența legii privind insolvența, respectiv în perioada de observație sau în procedura de reorganizare judiciară.
    În plus, având în vedere faptul că obligațiile fiscale pot fi stabilite nu numai de către organele de inspectie fiscală, ci și de către organele de control ale antifraudei fiscale și cele verificării averilor persoanelor fizice se impune corelarea prevederilor art. 165 alin. (8) în mod corespunzător.
  • Pentru o mai bună conformare la plată a obligațiilor fiscale, precum și pentru a reglementa elementul de identificare a optiunii contribuabilului/plătitorului de a alege achitarea obligațiilor prevăzute la art. 168 alin. (8), se impune menționarea expresă în cuprinsul acestor prevederi a numărului de evidență a plății ce poate fi utilizat la completarea documentelor de plată.
Numărul firmelor cu capital străin nou înființate în România a crescut CITEȘTE ȘI Numărul firmelor cu capital străin nou înființate în România a crescut
  • Această propunere vine în sprijinul contribuabililor, astfel încât să poate achita acele obligații pe care legiuitorul îi dă dreptul să le aleagă.
    Totodată, prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscale nr. 3607/2016 pentru aprobarea Instrucțiunilor de completare a numărului de evidență a plății, cu modificările și completările ulterioare, au fost aprobate Instrucțiunile de completare a numărului de evidență a plății, precum și acele situații în care acesta poate fi utilizat (ex.: acordarea amânării la plată a unor obligații potrivit OUG nr. 50/2013, achitarea amenzilor și a obligatiilor stabilite prin decizii emise de organele de control fiscal etc.).
  • Se propune modificarea art. 168 alin. (11) în sensul eliminării menționării exprese a hotărârilor judecătorești, urmând ca, în cazul în care după decesul persoanei fizice sau încetarea persoanei juridice se stabilesc sume de restituit sau de rambursat, aceste sume să se restituie sau să se ramburseze numai dacă există succesori ori alți titulari care au dobândit drepturile de rambursare sau de restituire în condițiile legii.
  • La articolul 181 se propune ca ,pentru o aplicare echitabilă în cazul contribuabililor care respectă termenele de plată prevăzute de lege pentru achitarea obligațiilor fiscale stabilite prin decizii de impunere,respectiv termenul prevăzut la art. 156 alin. (1), față de cei care achita aceste obligații într-un timp îndelungat prin eșalonare la plată, se impune reglementarea unei diferențieri, astfel încat să se impulsioneze conformarea voluntară la plată.
    De asemenea, se propune ca prevederile prezentului articol să se aplice și ca urmare a procedurii de verificare documentară efectuată de organele fiscale competente să exercite verificarea situației fiscale personale, inclusiv pentru veniturile a căror sursă nu a fost identificată astfel cum sunt acestea definite în Codul Fiscal.
    Se propun aceste modificări pentru clarificarea regimului juridic al penalităților de nedeclarare, în sensul că acestea se vor aplica unui contribuabil doar în urma unei decizii de impunere emise într-o procedură de inspecție fiscală, verificare documentară sau verificare a situației fiscale personale, respectiv în procedura de impunere din oficiu.
    De asemenea, se urmărește clarificarea faptului că penalitățile de nedeclarare se pot aplica și în cazul veniturilor persoanelor fizice a căror sursă nu a fost identificată în cadrul unei verificări a situației fiscale personale sau a unei verificări documentare.
Vama relansează angajările CITEȘTE ȘI Vama relansează angajările
  • Se propune abrogarea art. 184 alin. (6) litera a) respectiv art. 2091 alin. (6) litera a) și completarea art. 186 alin. (1) precum și art. 2091 alineatul (8), după litera e) care reglementează condițiile pentru acordarea unei eșalonări la plată de către organul fiscal central, cu o nouă condiție, respectiv contribuabilul să nu fi beneficiat de o eșalonare la plată acordată în temeiul Codului de procedură fiscală, care și-a pierdut valabilitatea, întrucât se impune restricționarea posibilității de a mai beneficia de eșalonare la plată clasică și simplificată, pentru acei debitori care au beneficiat deja și care nu au respectat condițiile de menținerea valabilității acestora. Facem precizarea că, pentru debitorii care beneficiază de eșalonari la plată, legislația prevede posibilitatea solicitării suplimentării eșalonării cu acele obligații curente care nu pot fi achitate, precum și posibilitatea menținerii eșalonării la plată, în cazul pierderii acesteia.
    În plus, având în vedere că obligațiile fiscale declarate de către contribuabili, indiferent că vorbim de persoane fizice sau juridice au crescut față de anul 2016, se propune modificarea art. 184 alin. (7) din Codul de procedură, întrucât se impune creșterea plafoanelor aferente obligațiilor fiscale sub care nu se acordă eșalonare la plată.
    Prin modificarea plafoanelor, se are în vedere descurajarea acumulării de obligații fiscale restante, cu o vechime mai mare de 12 luni
    , ținând cont ca contribuabilii pot solicita pentru aceste obligații, eșalonare la plată în formă simplificată.
    Astfel, noile plafoane reglementate sunt:
    a) 50.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de mare contribuabil;
    b) 25.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de contribuabil mijlociu;
    c) 10.000 lei, în cazul celorlalte categorii de debitori altele decât cele de la lit. a) și b), inclusiv persoanele fizice care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent;
    d) 5.000 lei, în cazul debitorilor persoane fizice.
  • a) 439.329 contribuabili persoane juridice, nu pot beneficia de eșalonare la plată, pentru un cuantum total al obligațiilor fiscale restante de 926,4 mil. lei;
    • b) 1.586.167 contribuabili persoane fizice, nu pot beneficia de eșalonare la plată, pentru un cuantum total
    • al obligațiilor fiscale restante de 1.284,4 mil. lei.
  • Prin urmare, un numar total de 2.025.496 contribuabili, nu pot beneficia de eșalonare la plată, pentru un cuantum total al obligațiilor fiscale restante de 2,21miliarde lei, structurat astfel:
  • Se propune modificarea plafoanelor prevăzute la art. 193 alin. (2), pentru debitorii care pot beneficia de eșalonare la plată clasică fără constituire de garanții. Această revizuire a plafoanelor are în vedere și creșterea plafoanelor sub care nu se acordă eșalonare la plată clasică.
    Astfel, noile plafoane reglementate sunt:
    a) 100.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de mare contribuabil;
    b) 50.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de contribuabil mijlociu;
    c) 20.000 lei, în cazul celorlalte categorii de debitori altele decât cele de la lit. a) și b), inclusiv persoanele fizice care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent;
    d) 10.000 lei, în cazul debitorilor persoane fizice.
    Prin urmare, conform noilor plafoane pot beneficia de eșalonare la plată clasică fără garanții un număr de 145.694 contribuabili, pentru un cuantum total de obligații fiscale restante de 1,47 miliarde lei, structurat astfel:
    • a) 59.751 contribuabili persoane juridice, pentru un cuantum total de obligații fiscale restante de 881,9 mil. lei;
      b) 85.943 contribuabili persoane fizice, pentru un cuantum total de obligații fiscale restante de 592,8 mil. lei.
  • Se propune diminuarea perioadei în care contribuabilul trebuie să achite obligațiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicării deciziei de eșalonare la plată și care nu fac obiectul eșalonării la plată, precum și creanțele stabilite de alte organe decât organele fiscale și transmise spre recuperare organelor fiscale, precum și amenzile de orice fel, pentru care au fost comunicate somații după data comunicării deciziei de eșalonare la plată, prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. e) și f) și la art. 2094 alin. (1) literele e) și f) de la 180 zile la 90 zile.
  • Pentru a preveni acumularea de arierate și pentru a crea o conduita corecta a debitorilor care beneficiaza de eșalonare la plată se propune modificarea art. 195 alin. (2) și art. 2095 , alin. (2) din Codul de procedură fiscală întrucât se impune limitarea depunerii cererilor de modificare a eșalonării la plată, la una singura. În susținerea necesității limitării la o singura cerere, vine și faptul ca statul a reglementat deja un sprijin pentru achitarea obligațiilor curente, prin stabilirea unor termene suplimentare, conform art. 194 alin. (1), respectiv art. 2094 din Codul de procedura fiscală.
    În plus, se propune modificarea art. 195 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, în sensul înlocuirii sintagmei „emiterea” cu sintagma „comunicarea”, în vederea corelării cu prevederile art. 48 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului.
  • În considerarea argumentelor menționate la art. 195 alin. (2) se propune și modificarea art. 200 alin. (1) precum și a art. 20910 alin. (1) în sensul limitării posibilității debitorul de a solicita menținerea unei eșalonări a cărei valabilitate a fost pierdută la o singură dată într-un an calendaristic, sau fracție de an calendaristic, dacă depune o cerere în acest scop înainte de executarea garanției de către organul fiscal competent sau înainte de stingerea tuturor obligațiilor fiscale care au făcut obiectul eșalonării la plată, după caz.
    În plus, având în vedere că pot exista situații în care debitorii beneficiază de conditiile de menținere a valabilității eșalonării la plată, iar ulterior din nou o pierd, pot solicita în anul următor calendaristic, din nou, mentinerea valabilității eșalonării la plată, cu toate beneficiile acesteia, respectiv modificare decizie de eșalonare (cu prelungirea perioadei de eșalonare la plată), există premisa neconformării la plată, având în vedere că prevederea legală le-ar permite prelungirea eșalonării la plată pe o perioadă îndelungată, profitând de neexecutarea patrimoniului pe această perioadă se impune completarea art. 200 cu un nou alineat, alin. (11) care să limiteze depunerea cererilor de menținere a eșalonării la plată.
  • Pentru corelare cu prevederile referitoare la suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de a stabili creanțe fiscale, respectiv art. 111 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, se propune completarea art. 216 din Codul de procedură fiscală cu un nou caz în care se suspendă termenul de prescripție a dreptului organului de executare silită de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, respectiv pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv și data reactivării acestuia.
  • Se propune completarea art. 234 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prin introducerea unei teze, prin care să se reglementeze faptul că decizia de ridicare a măsurilor de executare se emite pe numele debitorilor, dar se comunică persoanelor care au preluat, potrivit legii, patrimoniul ce a făcut obiectul executării silite.
  • Pentru o încadrare corectă în aplicarea măsurilor de executare silită prin poprire, se impune alinierea tuturor instituțiilor la care se deschid conturi, la aceleași principii, fapt pentru care prevederile art. 236 se completează cu un nou alineat care să reglementeze faptul că prevederile acestui articol, precum și cele referitoare la suspendarea, continuarea, ridicarea popririi, se aplică în mod corespunzător și în cazul indisponibilizării sumelor existente precum și cele viitoare, în lei și în valută, provenite din încasările zilnice în conturile deschise de titularii de conturi la instituțiile obligate să raporteze informații potrivit art. 61 din Codul de procedură fiscală.
    În plus, se propune modificarea art 236, alin. (21) în sensul menționării faptului că ordinul care vizează termenul în care instituțiile de credit efectuează plata sumelor indisponibilizate în contul special deschis la Trezoreria Operativă Centrală este emis de președinte ANAF.
  • Se propune completarea art. 238 din Codul de procedură fiscală, în cazul bunurilor mobile, în sensul că garanțiile reale trebuie înregistrate în AEGRM și/sau la organele fiscale locale, astfel încât la orice tranzactie ulterioară sechestrării, să se restrictioneze efectuarea acesteia.
  • Se propune completarea art. 242 din Codul de procedură fiscală întrucât se impune reglementarea documentului prin care persoana obligată să plătească sulta debitorului, devine terț poprit și trebuie să vireze banii organului de executare.
  • Avand in vederea necorelarea prevederilor referitoare la plata in rate a bunurilor cu cele privind calculul dobanzilor și penalitărilor de întarziere în evidenta debitorului, se impune modificarea alin. (11) al art. 253, în sensul că pentru creanțele prevăzute la alin. (10) al art. 253 se suspendă executarea silită și nu se calculează obligații fiscale accesorii până la încasarea diferenței de preț.
  • Având în vedere faptul că principiile fiscale trebuie aplicate în mod unitar de către organele fiscale, se impune introducerea unor prevederi în cuprinsul art. 265 din Codul de procedură fiscală, prin care să se reglementeze conduita organului fiscal în derularea procedurii insolvenței. Astfel, atunci când organul fiscal constata nereguli în activitatea desfășurată de administratorul/lichidatorul judiciar se impune reglementarea în mod expres a acțiunilor pe care trebuie să le întreprindă pentru înlocuirea acestuia, potrivit art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, se impune reglementarea unei conduite a organului fiscal atunci când constată ca debitorii nu au respectat planul de reorganizare sau nu au achitat obligațiile curente. Pentru a preveni intrarea în faliment a debitorilor și pentru a veni în sprijnul acestora, se impune ca organul fiscal să-și manifeste rolul activ de îndrumare pentru achitarea obligatiilor bugetare.
    În sensul celor de mai sus, se modifică și se completează prevederile art. 265 din CPF, astfel încât să se reglementeze conduita organului fiscal ce trebuie avută în vedere pentru maximizarea recuperarii creanțelor bugetare, într-un timp optim.
    În fapt, s-a constatat că procedurile de insolvență se întind pe perioade îndelungate, iar prin introducerea unor reguli ce trebuie avute în vedere de către organele fiscale, poate conduce la încasarea unor venituri la bugetul general consolidat într-o perioada relativ scurtă.
  • Se propune modificarea art. 266 alin. (3), astfel încât să se anuleze creanțele chiar și în cazul persoanelor fizice dispărute sau decedate care au lăsat venituri și bunuri urmăribile, întrucât, potrivit art. 23, devin debitori, moștenitorii care au acceptat succesiunea debitorului, în condițiile dreptului comun, iar măsurile de executare silită se continuă asupra acestora.
  • Pentru alinierea terminologică cu prevederile art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, se propune modificarea art. 336 alin. (1) lit. g) și înlocuirea sintagmei ” dispuse de funcționarii publici din cadrul Direcției generale antifraudă fiscală” cu sintagma ”dispuse de organul de control antifraudă fiscală”.
    În plus, se propune modificarea art. 336 alin. (1) lit. m) urmând ca fapta sancționată în condițiile acestui alineat să fie nepunerea la dispoziția organului de executare silită, de către debitor, a bunurilor deținute, spre a fi identificate, sechestrate, evaluate sau valorificate.
viewscnt
Afla mai multe despre
ministerul finantelor
anaf
proiect
codul de procedura fiscala
inspectie fiscala
esalonare