Tot mai mulți consumatori de electricitate, mai ales în această perioadă, în care prețurile, cel puțin angro, au explodat, vor să devină prosumatori. Programul Administrației Fondului pentru Mediu (AFM) a decolat cu probleme, ceea ce i-a determinat pe mulți să investească pe „persoană fizică”. Numai că o astfel de investiție este profitabilă numai în anumite condiții, de la un nivel al consumului în sus, în special dacă sistemul de încălzire al locuinței este unul electric.
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie. Parteneri: Garanti BBVA, Gomag.
Dacă sistemul este pe gaze, iar consumul de electricitate este unul redus, în medie de 100 KWh pe lună, alocarea a 7.000 de euro pentru un sistem fotovoltaic nu va fi amortizată decât în 30 de ani, în condițiile în care consumatorul are semnat un contract cu Hidroelectrica.
Și asta pentru că, în pofida denumirii, „compensarea cantitativă” în cazul instalațiilor cu o putere instalată de până în 200 kW (majoritatea covârșitoare) se face la „un preț identic cu prețul energiei electrice active (fără taxe - n.r.) utilizat de furnizorul de energie electrică în contractul de furnizare încheiat cu prosumatorul în calitate de consumator”. Cu alte cuvinte, prețul nu cuprinde nici valoarea serviciilor de transport, nici a celor de distribuție sau de sistem, nici a contribuției de cogenerare, etc.
Astfel, un prosumator „primește”, în cazul în care are contract cu Hidroelectrica, 0,25 lei/KWh, însă achită pe energia consumată aproximativ 0,68 lei/KWh.
La o producție anuală de 4500 de KWh (cât este estimată cea a unui sistem de 5 KW) ar urma să încaseze de la furnizorul Hidroelectrica 1.125 de lei și să achite pentru consumul anual de 1200 de KWh (12 x consumul lunar de 100 KWh) 816 lei. Cu alte cuvinte, la finalul anului, n-ar mai avea de plătit cei 1.125 lei către furnizor, ci s-ar afla în poziție de creditor net al Hidroelectrica cu 309 lei (sau aproximativ 60 de euro). Sună avantajos la prima vedere, numai că, dacă efectuezi un calcul cost-beneficiu, perioada de amortizare a investiției inițiale este de aproape 30 de ani.
De aceea, este preferabilă accesarea programul AFM, care subvenționează o mare parte din costurile inițiale. Pentru persoanele fizice, statul acordă finanțarea în procent de până la 90% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile, dar nu mai mult de 20.000 lei (aproximativ 4.000 de euro din cei 7.000 de euro necesari instalării unui sistem de 5 KW).
Paradoxal, un prosumator care estimează că va produce o cantitate de energie superioară consumului propriu ar fi avantajat să renunțe la contractul cu Hidroelectrica și să semneze un contract cu un furnizor care are un preț de furnizare superior. Cu cât mai mare, cu atât mai bine. Pentru că perioada de amortizare a investiției se va va reduce proporțional cu raportul dintre prețul de furnizare și cel final.
În plus, în cazul consumatorilor care se încălzesc electric (preferabil cu pompe termice, cele mai eficiente, putând fi folosite atât vara, cât și iarna) , cu consum mai ridicat ar putea fi analizată și achiziționarea unui sistem mixt sau offgrid, cu stocare, chiar dacă este mai scump, mai ales în zonele în care pică des curentul (sistemele ongrid au dezavantajul că, în eventualitatea unei pane de curent, chiar dacă este soare, casa rămâne nealimentată, invertorul având nevoie de curent de la rețea).
Avantajul instalării unui sistem offgrid, pe lângă cel reprezentat de confortul că nu riști să rămâi fără curent, este că mare parte din producție ar fi utilizată pentru propriul consum, fără a fi obligat să achiți taxele și tarifele suplimentare pentru energia consumată. Utilizând energia produsă și stocată, se reduce cantitatea de energiei preluată din rețea la preț final, de 0,68 lei/MWh. Cum programul AFM nu se adresează decât celor ce vor să devină prosumatori, cu alte cuvinte celor care-și instalează sisteme ongrid, toată investiția într-un sistem parțial „autonom” trebuie suportată de consumator.
Ca avantaj, ar fi evitatele diferitele capcane birocratice, nefiind necesară nicio modificare la instalația electrică a distribuitorului. În prezent, distribuitorii susțin că solicitările de racordare de noi proiecte sunt la un nivel fără precedent, dar că lipsesc bani de investiții pentru a le garanta accesul la rețea.
Motivul - Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a introdus posibilitatea ca, în cazul utilizatorilor existenți, operatorul de distribuție să înlocuiască contorul existent în punctul de delimitare cu un contor care măsoară energia electrică în ambele sensuri, inclusiv a sistemului de comunicație, sau, după caz, asigurarea de către operatorul de distribuție a programării contorului existent în punctul de delimitare pentru măsurarea energiei electrice în ambele sensuri, costurile cu achiziția și montarea fiind suportate de către acesta. Numai că grupurile de măsurare a energiei electrice necesare în instalațiile prosumatorilor „vor fi montate în limita stocurilor deținute de operatorii de distribuție”, chiar dacă lipsa acestora, susține ANRE, nu va condiționa punerea sub tensiune a instalației de utilizare.
Este adevărat că ANRE a mai relaxat birocrația din domeniu. Astfel, viitorul prosumator va putea transmite cererea de racordare înainte de realizarea instalației de producere a energiei electrice. În plus, s-a decis exceptarea de la obligația de achiziție de certificate verzi pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și utilizată la locul de producere pentru consumul final propriu.
O campanie Profit.ro și CEC Bank
